- Nu, n-am cum să spun asta, de vreme ce tu i l-ai servit pe Robert, nu a fost alegerea ei, eventual acceptarea sugestiei tale îi aparține Letiției, fiind determinată de o oarecare atracție fizică. Și, dacă-ți amintești, tot tu ești cel care a îndepărtat-o pe Letiția din patul tău, ea n-a plecat de bună voie, tu ai alungat-o.
Relația mea cu Letiția este învechită, uzată într-un fel, dar profunzimea și determinarea consistentă o fac să supraviețuiască timpului și hărțuielilor afective colaterale, altfel spus, bărbații vin și pleacă, noi două ne rămânem, doar că în pat ne încălzim mai greu, între noi. Ai înțeles? Și-ți mai spun ceva ce niciodată n-ai bănuit, sunt sigur de asta, și știi de ce-ți spun? Pentru că Letiția mi-a spus odată că tot ce-mi povestește mie pot să-ți spun și ție, chiar dacă poate să pară compromițător, dar adevărul este mai important, spunea ea. Când mi-ai povestit cum și când te-a iubit prima oară Letiția, am înțeles că tu n-ai înțeles de ce a făcut-o. Mi-ai prezentat o teorie cu un blestem rostit ca o mantră, dar adevărul este altul, mult mai simplu și mai uman. Tu nu te-ai văzut, cu siguranță, cum o priveai pe Letiția cea frumosă și sexi stând pe bancă la mormântul soțului, o femeie ca ea, blondă, cu păr superb, îmbrăcată în negru, putând să înnebunească orice bărbat, care să se trădeze chiar în cimitir, dacă este îmbrăcat cu un pantalon strâmt și subțire, de vară.
- Dumnezeule, asta-i chiar o noutate! Nu m-aș fi gândit.
- Hai să mâncăm! Desfă o sticlă de vin, coniacul ăsta-i grozav, dar și când te-mbată...
...- de parcă ar mai avea vreo importanță cât de limpede ți-e mintea, cine te-a iubit și cine te-a renegat, sau cât de silă îți este de propriile picioare atârnate de șolduri, care au dansat, dar nu mai pot, nimic nu mai contează acum, erai mai tânăr cu zece ani când ai cunoscut-o, din prima clipă ai știut că ea va stăpâni casa și grădina, în tot ce făceai n-o aveai decât pe ea în gând... și acum negociezi cu prietena ei dreptul la trădare, sexul la liber, necesarul de hormoni pentru supraviețuire, strategia pentru o viață normală și-ți mai faci probleme că te vei îmbăta, și vei suferi, și vei dormi... vei dor... mi... vei dor... mi...

...- vigilența, obositoarea vigilență cere tenacitate, perseverență, răbdare. Mai ales când vigilența protejează minciuna, sau orice altă apucătură condamnabilă. Ne oferim o liniște falsă spunându-ne că nu-i treaba lumii, nu ne pasă de gura ei, dar... jucăm în fond tot după regulile lumii, ale unei morale pe care nimeni nu are voie s-o nesocotească, mai puțin noi, care, prin dispensă proprie suntem scutiți și de judecata lumii, și de cea a lui Dumnezeu.
,,Șefule, ești tare! nu doar că ți-ai trimis nevasta în locul tău la sărbătoarea firmei, dar ți-ai trimis și mânzul, brav bărbat ești!”
Au obosit săracii de ei să se mai ferească, s-au cazat în aceeași cameră, la hotel. Vorba aceea, ce treabă are lumea? Și chiar dacă n-are, își face timp să-mi scrie un SMS, socotind că eu sunt cel păcălit, fraierul casei, prostul satului. Cum și cui să-i spun eu că infracțiunea semnalată de el este una autorizată, chiar favorizată de mine, că de fapt este extrem de importantă pentru cineva, că, până la urmă este totuna dacă ceilalți știu sau nu, faptele tot se petrec, că... dar ce rost mai are, ce rost ar mai avea să dau explicații, să ofer argumente medicale pentru încălcarea unei norme morale simple și clare, chiar dacă nici în fața legii, nici a lui Dumnezeu, nu există legământul, de fapt în fața Lui a fost rostit un legământ, cu voce slabă, gâtuită de suferință, dar susținută de recunoștință și speranță, cununia disperării fiind vegheată, cu siguranță, de doi îngeri păzitori, teribil de dezamăgiți, dar, ținând cont că Dumnezeu ne iubește necondiționat, pe toți, tot timpul, cred că nici îngerii nu-și pot încheia misiunea de pază decât odată cu ridicarea sufletelor noastre acolo, sus, la Ei, doar atunci încetând paza și îndrumarea lor, altfel cum să interpretez, decât ca intervenție divină prin mijlocitorii care-i intermediază lucrările pământene, decizia Letiției comunicată la întoarcerea prematură, cu o zi înainte, de la sărbătoarea firmei, la câteva clipe după ce-a intrat în casă lăsându-și bagajul în hol, s-a dus direct la bar, scoțând o sticlă cu coniac și două pahare, și-a tras un scaun, s-a așezat, așteptându-mă și pe mine, a turnat în cele două pahare, spunându-mi, după prima îngițitură:
- Luni îi propun lui Robert un post la depozit, iar dacă refuză, exmatricularea.
N-am spus nimic, am rămas blocat, cu paharul aproape de gură, a continuat:
- Nesimțitul acesta, după ce, cu acordul părților, ți-a luat locul în pat, declarându-mi chiar iubire, acum trei ore m-a pus într-o situație jenantă rezervând o cameră pentru amândoi, apoi când ne certam, mi-a spus o chestie atât de mârșavă, încât i-am luat cheia mașinii, am rugat un agent de vânzări să mă aducă acasă, apoi să se întoarcă la chef, tot el urmând să aducă mașina acasă, mâine, duminică.
- Dar ce ți-a spus?
- S-a gândit cretinul că ar trebui să mă înhăitez cu el, să-ți luăm toată firma, poate și casa, să te lăsăm pe drumuri, că oricum nu mai ești bun de nimic, textual ți-am repetat vorbele lui împuțite ca să înțelegi corect decizia mea. Iona dragă, sunt atât de dezamăgită încât aș renunța la tot, dar, dacă te voi simți lângă mine, voi depăși toată porcăria asta, mergând mai departe. Va trebui să căutăm un șofer, doar șofer, fără alte însărcinări, și mai puțin sofisticat.
- Vei găsi, sunt sigur, și foarte repede, vei vedea, cu o singură condiție - să mă îmbrățișezi, lăsându-mă să te strâng în brațe cu putere.
- Mă lași să dorm la tine în pat, noaptea asta?
- Voi dormi așezat pe-o parte și te voi privi mult, mult ori de câte ori mă voi trezi, doar așa te primesc, ce dor mi-a fost de tine!