A devenit celebru după ce s-a aflat că îl călca tramvaiul în fiecare zi indiferent unde s-ar fi aflat și nu murea niciodată. Ba mai mult, nici măcar nu îl rănea deși trecea cu toate roțile peste el. După câteva zile de tăvălit pe sub garnitura de oțel, sătul să iasă cu hainele rupte și murdar din cap până în picioare, își schimbă traseul prin oraș pe străzi fără tramvaie. Câteva ore scăpă fără să fie călcat, era la mintea cocoșului dar după prânz fu călcat din nou. Nimeni nu văzu și nici nu auzi vreun tramvai pe străzile fără șine în afară de el. Se pomeni tăvălit din nou, rupt și terfelit din senin. Tramvai-fantomă sau nu, nici nu mai conta, călcatul zilnic îi dădea înainte. Curând îl urmări presa peste tot. Se vorbi de el la televizor și era căutat pentru interviuri, doctori faimoși îl alergau să-l studieze iar filosofi îi puneau întrebări despre destin și necaz. Pe el îl durea în fund de toți dar nu și de tramvai. Se ruga să se trezească din coșmar, visa să se elibereze, își făcuse unic scop să scape de călcat. A plecat la munte și l-a călcat tramvaiul la cota 2000, s-a dus la Costinești și a fost călcat exact la ieșirea din mare, la o mănăstire din Bucovina a fost călcat chiar de două ori, o dată când se bătea toaca. Era în pragul sinuciderii. Își dorea să fie călcat o dată și bine, să moară, să fie cules cu fărașul de sub oricare tramvai, să-l ia în primire medici legiști și să se anunțe măcelul la rubricile de groază ale telejurnalelor. Până una alta, așteptând eliberarea, tramvaiul îl călcă și în dormitor, și la duș, ba chiar îl prinse sub roți și la dentist, de alergară două asistente și un tehnician dentar după el două stații, că era un tramvai triplu, cu burduf, proaspăt importat din China. Situația devenise oribilă. Ieșiseră bancuri cu el și în cartier se deschise bodega "La tramvaiul călcător" în cinstea lui. Vatmanii se rugau să le iasă în cale, să se dea mari că l-au călcat iar paparazzi să-l tragă în poză învârtit printre roți. Reporterii îl vânau să-l întrebe cum e viața de călcat zilnic iar cameramanii marilor televiziuni îl pândeau să-i transmită în direct călcatul. Prin toamnă îl vizită un șaman. Auzise de cazul lui de la o bufniță și se grăbi să-l ajute. Caută să-ți amintești ce-ai făcut rău în tramvai la viața ta și repară, îi spuse Cap de Linie, șaman amazonian profesionist. Și eroul nostru terorizat de tramvai își aminti că în urmă cu ani buni seduse și abandonase o taxatoare de pe linia tramvaiului 16, drept pentru care intră în prima biserică și ceru iertare cu rugi aprinse. Niciun tramvai nu-l mai călcă de atunci dar a observat că autobuzele îl pândesc pe la toate colțurile...