Lúp Mìt se trezi brusc și inexplicabil la puțin timp după miezul nopții. Senzația că auzise un zgomot, ca și cum cineva încerca să sape, plutea în aer ca o prezență aproape fizică. De fapt, o creangă se lovea încet de perete, sub adierea vântului, în timp ce umbra ei se deforma creând imagini ciudate ce răzbăteau prin geam, alungite de lumina stelelor. Gândurile îi zburară, fără să vrea, la prima lui călătorie prin Punctul Tangentelor, poarta către Unghiul Galben, ținutul florilor fără polen. Era hotărât atunci să afle cauza lipsei de polen la aceste flori și, mai ales, să demonstreze că înflorirea acestora era efectul solului prăfuit al ținutului Unghiului Galben care nu se amesteca niciodată cu apa ploilor, nu devenea noroi, dar devenea gând. Amploarea demonstrației lui avea să fie întregită chiar la începuturile Dimensiunii Energetice de către excentricul Èm Èrv, prin ecuația care a unificat valoarea spațio-temporală a Unghiului Aromei Plane cu valoarea umbrei de tip evantai creată de unghi în momentul interferenței cu mesajul observației savanților. Principiul în care adunase rezultatele fusese precedat de necesitatea denumirii florilor fără polen și primise numele de Principiu al Florilor Gânditoare, pentru că Lùp Mìt observase la ele tendințe foșnitoare de prospectare a evoluției mediului și îl definise astfel:"Gândurile care se transformă în impulsuri observaționale măresc necesitatea de îmbinare a elementelor și stagnarea neinhibată a unghiurilor dintre particulele ideilor". Importanța rigurozității sensului atribuit observației îi adusese lui Lùp Mìt porecla Lù Rótin Șòf. Desigur, la nașterea poreclei contribuise și felul în care Florile Gânditoare răspunseseră stimulilor observaționali prin tendințele lor de aromatizare a Mediului Posibil: un gând, o aromă viabilă, o cale; două gânduri, arome combinate multiple, căi nenumărabile. Despre forța a trei gânduri...Lùp Mìt numără până la 10. Era un instinct care îi învelise copilăria într-un foșnet nostalgic, perpetuat în amintirile lui de toate momentele când intuiția îi deslușise căile. Tânjea după astfel de momente. Acum trebuia să găsească modul aplicării principiului la situația ciudată ivită cu două zile în urmă când constatase că unele Flori Gânditoare își schimbau culoarea pe durata nopții. Acest lucru era și mai ciudat pentru că noaptea ele încetau procesul de hrănire, iar impulsurile emise păstrau un ritm egal față de extinderea umbrelor în sinapse. Își închise toate vibrațiile în Sinapsa Observatoare, astfel încât să nu existe interferențe în studiul comportamentului florilor și rămase suspendat în energia ei, ca un gând nenăscut. Simțea undeva, într-un ungher al sinapsei, ceva indefinit, o mirare, o armonie neinhibată dornică de exprimare. Își dădu seama că transformarea lui într-o Floare Gânditoare reușise. Era singura cale de a descifra misterul și înțelese instantaneu că găsise Calea Transcendenței, străvechea stare a conștienței intuiționale descrisă detaliat în Cartea Sufletului păstrată în Templul Divinului Unghi. Simți cum vibrația aromată pe care o percepu în Sinapsa Pulsională își întețește coloritul, devenind multiple căi care îl cheamă foșnitoare, iar instinctul de a iubi se contopi cu nostalgia iubirii. Explicația, inclusă de Lùp Mìt ca o continuare a Principiului Florilor Gânditoare în Cartea Străveche cu denumirea de Principiu al Intenției emană și azi misterul deslușit al vremii de atunci: „Manifestarea iubirii exprimă transcendența.”