„Nu ajunge să ai succes, trebuie ca și alții s-o dea în bară” - Proverb

O LIMUZINĂ MERCEDES E 280 3.0 DIESEL DE CULOARE GRI ȘOBOLAN OPRI ÎN FAȚA CÎRCIUMII. Din ea coborî solemn Săndel, cu o geantă de voiaj în mînă și încuie cu un gest teatral mașina din telecomandă. Automobilul scoase un zgomot metalic prietenos și o dublă clipire de faruri. Era o mașină-dric foarte elegantă care atrăgerea privirile trecătorilor din motive lesne de înțeles. Dar nu numai trecătorii o priveau cu insistență ci și consumatorii din cîrciumă care se ițiseră în pragul ușii cu paharele sau sticlele de bere în mînă și ochii căscați. Mai puțin Bicuță care, foarte puțin impresionat, i se adresă lui Săndel:
- Sper că nu lași căcatul ăla în fața restaurantului meu, că îmi alungi clienții!
- Care clienți, Bicuță, că pe toți îi văd înăuntru, replică Săndel. Vă salut domnilor! Și dădu să intre.
- Stai așa, zise Profesorul. Explică-ne și nouă ce e cu brezaia aia. Că doar n-ai cîștigat-o la pariuri sportive. La fel de curioși păreau și Poetul, Mișu electricianu, Dan a lu' Nașu și Bidigaie, dar Săndel speculă momentul și se strecură pe lîngă ei în cîrciumă.
- Bicuță, stai domnule liniștit, că nu o las acolo, zise Săndel așezîndu-se la o masă. Pe masă erau cîteva ouă roșii, majoritatea ciocnite. Micăle le adună într-un șervețel și le aruncă la coș. Doar o juma de oră cel mult, cît beau o cafea că alcool nu-mi permit, mă vezi că sînt șofer. Ceilalți își ocupaseră și ei locurile la mese și acum așteptau poveștile lui Săndel, proaspăt întors din Grecia une petrecuse sărbătorile de Paște. Din rucsac scoase patru sticle de vin grecesc Biblia Chora și două cu vin bisericesc cu o cruce mare pe etichetă. Astea pune-le la frigider, Bicuță. Le citim mai tîrziu, după ce duc mașina. Vinul bisericesc mi l-a făcut cadou un stareț. Că doar sîntem ortodocși practicanți, nu? Poate ciocnim și un ou dacă v-au mai rămas întregi. Micăle, adu-mi, te rog, o cafea.
- Cu cofeină sau fără cofeină? întrebă Micăle.
- Normală.
- Și mie una, fără cofeină, zise Poetul. Și fără zahăr.
- S-a făcut!
Micăle aduse cele două cafele și le așeză în fața celor doi, fiecăruia după cum a comandat.
- Ești tare, Micăle, zise Profesorul. Cum le deosebești, că ai un singur aparat?
- Păi, sînt la fel, doar că în aia cu cofeină pun un strop de Cava d'Oro.
- Cum ajunseși Săndele să conduci dricul? întrebă Poetul, luînd inițiativa. Ceilalți își traseră scaunele mai aproape, dornici să afle amănunte.
- Păi, să vă povestesc... că nu ne-am văzut de o săptămînă. Știți că am fost în Thasos de Paște. Cinci familii cu trei mașini. Cum mașina mea era în service și mecanicul se operase de urgență de apendicită, aveam o problemă cu transportul. Noroc cu văru-meu Neluțu, care mi-a împrumutat Mercedesul ăsta abia adus din Germania. N-am avut de ales, riscam să nu mai ajung în Thasos și plătisem deja cazarea. Mai greu a fost pînă am convins-o pe nevastă-mea. I-am spus că mașina e curată, n-a apucat să ducă niciun mort.
- Păi, nu e sh? întrebă Mișu electricianu. Că doar nu e nouă. Și dacă e sh înseamnă că a avut activitate în Germania.
- Astea sînt amănunte, răspunse Săndel. Nevastă-mea nu s-a gîndit atît de departe. Cert este că mașina e foarte confortabilă, climă, scaune încălzite, perdele, cutie automată...
Mai nasol a fost cu partea muzicală, eu nu aveam niciun cd sau stick la mine așa că am ascultat cd-ul din dotare. M-am săturat de recviemuri și pavane, dacă vreți vi le fredonez. Cum niciunul dintre meseni nu se arătă dispus, Săndel continuă: Cît despre portbagaj, vă dați și singuri seama, au mai pus și alții la mine, cînd plecam în excursii, bine că n-au fost prea multe. Popa din Kastro a fost încîntat, era cît pe-aci să o cumpere dacă ne înțelegeam la preț. Data viitoare pun și o saltea gonflabilă, dacă avem, Doamne-ferește probleme cu cazarea. Dacă vreți să o probați, putem da o tură.
- Mulțumesc pentru invitație, mai bine nu, zise Profesorul. Poate vrea Poetul, că el are o fire mai melancolică.
- Una peste alta, am pornit la drum plini de încredere în Dumnezeu și în îngerii lui și n-am avut surprize. Ba dimpotrivă, șoferii din trafic erau foarte amabili cînd apăream pe șosea. Ne dădeau prioritate chiar dacă nu aveam, unii își făceau cruce, toți se holbau prietenos la mașină. Cred că dacă aș fi avut și vreo două-trei coroane agățate, n-aș mai fi plătit nici biletul de feribot. Vigneta la bulgari oricum nu am plătit-o. Pe feribot chiar mi-am făcut prieteni, am povestit multe și aș fi povestit și mai multe doar că traversarea este scurtă, doar cincizeci de minute.
- Și poliția nu te-a oprit? Cum dracu ai trecut la vamă la bulgari? Dar la greci?
- Ortodocși ca și noi, cu frica lui Dumnezeu. La vama bulgară nici n-am mai stat la coadă, și era o coadă de cel puțin o oră, le-am spus că mă duc să iau o mătușă care a dat colțu' în Bulgaria. M-a oprit și poliția, cred că mai mult din curiozitate. Ălora le-am spus că mă duc s-o vînd în Grecia.
- Și în Grecia?
- Grecii și mai relaxați. Doar la hotel am avut ceva probleme că nu mă lăsau în parcarea lor care era pe stradă decît după ce am învelit-o cu o prelată. În final a fost bine, la anul cred că procedez la fel. Nevastă-mea s-a obișnuit, ba chiar a devenit mai credincioasă după excursia asta. Și plînge mai des, a devenit mai sensibilă. Dar, cel mai bine a fost că i-a crescut și libidoul. Pe scurt, a fost un vis, ca în luna de miere. Deja i-am spus lui văru-meu să cumpere alta cu frigider, să transportăm și băutura în condiții bune. Și mîncarea la greci e bună și destul de ieftină, dar am avut vecini și niște moldoveni simpatici care veniseră cu micii de acasă și au făcut grătar pe terasă de au avortat toate pisicile din cartier de poftă. E drept că erau cam gălăgioși, puneau manele dintr-o boxă și se culcau spre dimineață.
- Și vecinii nu ziceau nimic? întrebă Poetul.
- Doar în prima seară, am apărut unii cam nervoși strigînd „Coaie, Coaie!”, cred că erau englezi și o rupeau nițel pe română. Dar după ce au mîncat cîte doi mici și au băut cîteva pahare de țuică, s-au liniștit. I-am mai auzit și pe alții strigînd „Coaie”, cred că le place cum sună. I-am salutat și noi la fel, dimineața, cînd ne-am întîlnit la cafeneaua de pe plajă.
- Poate strigau Quiet, zise Profesorul și n u auzeați vo t-ul. Dar ce mai contează, bine că v-ați distrat și ați avut vreme bună.
Apropos de climă, zise Profesorul. Era un țigan, Sirop Americanu și s-a dus cu bmw-ul lui X5 la service că nu-i mai funcționa clima. Și deja se făcuse vară de-a binelea, știți voi. Și îi spune mecanicului: Vecine, fă-mi și mie frigiderul că s-a stricat. Nu are nimic grau la motor, dar moare piranda de cald și trebuie să mergem la Brașou la o nuntă.. Face mecanicul o verificare și constată că nu are freon în instalație. Umplem clima cu freon și e ca nou, zice el. Și cît mă costă? întreabă țiganul. Patru milioane pe stil vechi. Haoleo, e mult, nu poți să pui numai pe jumate? Că nu vreau așa frig-frig.
- Auzi, domnu' Săndel, gata cu poveștile, interveni Bicuță. Du drăcia aia în altă parte că deja încep să se adune curioșii. Dacă nu, o pun pe Micăle să pună pe ea un afiș DE VÎNZARE și numărul de telefon a lu matale.