poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-02 | |
Azi e deschis la biroul Contabilitate Viață. Scrie pe ușă: program cu publicul 8-12. Ieri nu scria. Nici alaltăieri. Niciodată. Gheorghe e mulțumit, a trecut pe la ghișeu de cincizeci și opt de ori și de cincizeci și opt de ori a găsit închis. Auzise că un funcționar îți face calculul și îți spune cum stai cu traiul. Adică dacă hăis sau dacă cea, dacă te-ai născut bou și mori vacă sau dacă n-ai trăit degeaba. Gheorghe intră timid. Salută timid, nici nu respiră când salută. Dincolo de geamlâc, o femeie fără vârstă și fără trup. Doar cap are. Cap și ochelari cât o bicicletă, bucle artificiale și o acreală infinită pe chip. Da, ce doriți? Gheorghe îi înmânează cererea. Pe ea scrie clar, de tipar și cu pix roșu că vrea să știe cum o duce per total. Capul acru de dincolo de geamlâc demonstrează că are cel puțin o mână, ia hârtia și introduce datele lui Gheorghe într-un computer. Să-mi răspunzi la câteva întrebări!, e atenționat Gheorghe, care ia poziție de drepți și ascultă. Mă-ta cu tac-tu se iubeau? Mmm, așa și așa. Ai învățat bine la școală? Mmm, așa și așa. Ai prieteni? Da, adică nu, câțiva, nu prea. La ce vârstă te-a băgat prima fată în seamă? Ăăă, când am venit din armată. Ai fumat? Ai băut? Nu, da, da, nu, ambele da' cu măsură. Însurat? Mai demult. Actualmente? Nu. Ai avut multe iubite? Aproximativ. Aproximativ câte? Între una și două. Despărțiri dureroase? Da. Copii? Și de ei, da. Părinții îți trăiesc? Deloc. Proprietăți? Nu cred, nu. Ai călătorit? Gheorghe ezită. Se gândește. Do...do...doamnă, vă referiți departe sau aproape? Tăcere. De sub ochelarii cât bicicleta ies fulgere. Ai călătorit?? Doar la Galați la o nuntă și la Balș la un parastas cu fosta nevastă, doamnă, mă scuzați. Ai citit cărți? Câteva, să știți, promit! Câte??? Ăăă, păi să tot fie vreo 10-15. Mă rog, poate 9. Hai, 8. Sau 7 mai degrabă. Mai bine 6. Am citit 5 cărți! Nu țin minte, 4, 3, două, dar am citit "Shogun" sigur! Capul de dincolo de geamlâc fierbe, Gheorghe transpira, tremură. Se teme. Își vrea viața cum trebuie. Își vrea bătrânețile liniștite, cugetul împăcat și singurătatea ușoară. De dincolo de ghișeu nu mai vine nicio întrebare. Gheorghe nu a luat pe loc repaus. E demn fie ce-o fi. Trec șase minute la capătul cărora capul fără trup înființează iar o mână și îi întinde un formular lui Gheorghe: mergi cu ăsta la biroul douăzeci, sus la etaj! Gheorghe respiră ușurat. Ia hârtia și urcă țopăind. Pe ușa camerei douăzeci scrie cu litere de plastic negru "Sinucideri asistate". O fi de bine?, se întreabă el și, cu mult mai mult curaj decât înainte, bate și intră. Doar două persoane l-au mai văzut de atunci: un popă și un gropar.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate