O galbenă gutuie


Matt aștepta de aproape o oră la intrarea în Târgul de Crăciun. Lumea trecea pe lângă el, gălăgioasă și veselă, dar el nu avea ochi pentru nimeni. Se uita după Evelyn și era sigur că în cele din urmă va apărea. Avea și ea de cumpărat cadouri, sau poate voia doar să își clătească ochii. Oricum, Maya, prietena ei cea mai bună i-a spus că așa au plănuit amândouă, ca în jurul orei șapte să ajungă în Târg. Trecuse cu mult de ora șapte și Matt strângea cu înfrigurare în mână cadoul pe care îl pregătise pentru fată.
Când era aproape convins că Evelyn a renunțat să mai vină, i-a zărit la intrarea în târg mersul săltat ca de căprioară și inima a început să îi bată cu putere în piept. S-a apropiat grăbit de ea și înainte ca să îi piară curajul i-a întins ce avea în mână: o gutuie coaptă, ambalată într-o hârtie semitransparentă care lăsa să se vadă frumusețea fructului.
— Cadoul meu pentru tine! A spus el timid și a mai vrut să mai spună ceva, dar privirea de gheață a Evelynei l-a oprit.
— O gutuie? A întrebat fata cu glas răstit. Ăsta-i cadoul tău de Crăciun pentru mine? Ai înnebunit?
S-a scuturat oripilată și a aruncat cu dispreț gutuia pe jos și a tras-o pe Maya după ea spre luminile strălucitoare alte târgului de Crăciun.
Ochii lui Matt i s-au umplut de lacrimi și nu a văzut cum un bătrân care stătea pe o bancă în apropiere s-a ridicat cu greu și a luat gutuia de jos, din apa amestecată cu noroi. A scos pe urmă o batistă din buzunar și a început să șteargă gutuia, apoi s-a apropiat de băiat și i-a întins-o.
— Știu că pentru tine este un cadou important, a spus bătrânul. Din păcate se pare că nu a fost apreciat așa cum se cuvine, și a arătat spre cele două fete care se depărtau nepăsătoare.
A arătat spre banca de pe care tocmai se ridicase, și a spus:
— Nu vrei să luăm loc și să-mi povestești ce s-a întâmplat? Abia îți mai ușurezi și tu sufletul.
Matt l-a privit în treacăt pe bătrân, și a fost atras de figura lui de om bun, așa că a luat loc lângă el și fără să vrea a început să povestească:
— Pe când eram un copil, mic bunicul meu mi-a spus că dacă vreau să fiu un om împlinit trebuie să plantez un pom, să construiesc o casă și să am cel puțin un copil.
A făcut o pauză, dar cum bătrânul nu spunea nimic, ci doar îl privea cu ochi buni, a continuat.
— A zis că este destul de greu la vârsta mea să construiesc o casă sau să fac copii fiindcă astea va trebui să le fac mai târziu după ce voi crește și mă voi căsători. În schimb, a spus că un pom pot să sădesc chiar și atunci, chiar dacă sunt numai un copil. Chiar a doua zi am plecat amândoi într-o pepinieră și am ales un gutui pentru că pomul ăla îmi plăcuse mie. Ne-am întors apoi acasă și în dreptul geamului de la camera mea am săpat amândoi o groapă. Amândoi, vorba vine fiindcă a săpat mai mult el, dar important este că am participat și eu. Am luat pe urmă cu grijă gutuiul firav și l-am pus în groapă, apoi i-am acoperit cu pământ rădăcinile și l-am udat. Am avut grijă de el în anii care au urmat. În iernile când era prea frig îi înveleam tulpina și rădăcinile cu paie, iar în verile când era prea cald îl stropeam mai des. Se pare că frumosul meu gutui a simțit cât de mult îl iubeam pentru că deși în prospectul pe care l-am primit când l-am cumpărat se spunea că va face primele fructe numai după patru ani, el a rodit doar după trei ani. A făcut numai cinci gutui, dar m-am bucurat de ele de barcă aș fi primit cine știe ce comori neprețuite.
După ce le-am cules, bunicul m-a chemat deoparte și mi-a spus:
— Ei, acum primul lucru din cele trei l-ai făcut, mai ai două și te poți considera bărbat adevărat.
Aveam pe atunci numai paisprezece ani, dar deja mă consideram bărbat adevărat. Am vrut să-i spun asta bunicului meu dar el a continuat:
— Mai rămâne să faci o casă, dar asta numai după ce vei găsi o fată care să merite așa ceva.
Bunicul m-a privit zâmbind și a spus:
— Ai să vezi că gutuiul de care ai avut atâta grijă va avea și el grijă să găsești o fată pe măsura ta și care să te merite.
L-am privit cu îndoială fiindcă depășise cu mult 70 de ani și uneori mai vorbea și în proverbe pe care nu le înțelegeam, dar el mi-a explicat imediat:
— Când o să te îndrăgostești, primul cadou pe care să îl faci fetei alese de tine să fie o gutuie din pomul plantat de tine.
Cum nu pricepeam l-am întrebat:
— Și cu ce crezi că o să mă ajute asta?
Bunicul meu a zâmbit misterios și mi-a spus:
— Ai să vezi doar atunci, fii sigur că ai să vezi, numai nu uita să îi povestești cum ai crescut și ai îngrijit pomul cu toată dragostea ta…
Bătrânul de lângă el l-a privit și el zâmbind la fel de bând ca bunicul său și l-a întrebat:
— Ei și cum este? Gutuia te-a ajutat?
Matt a privit spre locul unde Evelyn râdea în hohote împreună cu un grup de băieți și fete de vârsta ei. Poate tocmai le povestea despre cadoul caraghios dat de Matt.
Matt a oftat greu înainte de a răspunde:
— Da, m-a ajutat, deși nu aș fi vrut să se termine chiar așa.
— Gutuia ta și poveste ei este minunată, a spus bătrânul și am de gând să îți fac o propunere.
A scos din buzunar o cutiuță elegantă și a deschis-o. În ea era un inel minunat cu o piatră strălucitoare.
— Un inel care a costat trei mii de dolari. Din aur roz și cu un diamant albastru pe care aveam de gând să o fac cadou de Crăciun soției mele. De ani de zile îi cumpăr bijuterii tot mai scumpe, dar văd pe fața ei, chiar dacă încearcă să ascundă asta, că parcă ar vrea altceva.
Făcu o pauză, apoi continuă:
— Chiar dacă avem bani, suntem oameni cu gusturi simple, și sunt sigur că gutuia ta și povestea ei minunată ar bucura-o cu mult mai mult decât inelul cu strălucirea rece a diamantului, așa că hai să facem schimb de cadouri!
Cum Matt a făcut ochii mari fără să spună nimic, bătrânul a luat asta drept un accept, așa că i-a pus în mână cutiuța cu inelul și i-a luat gutuia.
— Și eu ce să fac cu el? a întrebat buimac Matt.
— Păi dacă vrei să cunoști până la capăt sufletul fetei de care te-ai îndrăgostit, du-te și fă-i de data asta cadou inelul. Știu că nu este frumos, dar eu am lăsat în cutie și bonul de cumpărare. Dacă am citit-o bine, sunt sigur că o va impresiona. Tot ce trebuie să faci este să o privești bine când îi dai inelul…
Fără să spună nimic, Matt s-a ridicat și s-a îndreptat spre grupul de fete unde râdea Evelyn. Când l-a văzut că se apropie, fata a dat să se depărteze dar cu coada ochiului a zărit cutiuța elegantă din mâna băiatului și s-a oprit cu ochii țintă la ea:
— Scuză-mă Evelyn, a spus el și i-a întins cutiuța, dar ai plecat prea repede și nu am apucat să îți dau și al doilea cadou.
Fata a deschis cutiuța și ochii i-au rămas ațintiți spre irizațiile superbe al diamantului.
— Ah ce nepoliticos sunt, a mai adăugat el, am uitat să arunc bonul, dar sper că ai să mă ierți și ai să îl arunci tu.
După ce a privit la bon, Evelyn nu l-a aruncat, în schimb i s-a aruncat lui în brațe și l-a sărutat pătimaș.
— Wau, Matt cât de superb este, trebuie să ne mai întâlnim să îmi spui de unde l-ai luat.
Băiatul a privit-o pe fată și parcă pentru prima dată i-a zărit machiajul strident, genele false și zâmbetul al fel de fals.
— N-ar rost să ne mai vedem pentru atâta lucru, a spus Matt rece. Doar scrie asta pe bon.
S-a întors cu spatele și s-a depărtat nepăsător la chemarea Evelynei, convins că în cele din urmă va găsi pe cineva care se va bucura tot atât de mult de o gutuie primită cadou pe cât de mult s-a bucurat și Evelyn de inelul de mii de dolari.