"Alchimistul luă o carte pe care o adusese cineva din caravană.Tomul era fără coper-
tă, dar reuși să-i identifice autorul:
Oscar Wilde.În timp ce-i răsfoia paginile,
găsi o poveste despre Narcis.
Alchimistul cunoștea legenda lui Narcis,
frumosul băiat care-și contempla zilnic
propria frumusețe într-un lac. Era atât de
fascinat de el însuși, că într-o bună zi a
căzut în lac și a murit înecat.În locul a-
cela, a apărut o floare care s-a numit
narcisă.
Dar nu așa își încheie Oscar Wilde poves-
tirea. El spune că atunci când a murit Nar
cis, au venit naiadele- zeițele izvoare-
lor și ale pădurii- și au văzut lacul
transformat dintr-unul cu apă dulce,
într-un ulcior cu lacrimi sărate.
-De ce plângi? au întrebat naiadele.
-Plâng pentru Narcis, răspunde lacul.
-Ah, nu-i de mirare că plângi pentru Nar-cis, continuară ele. La urma urmelor, deși noi am alergat mereu după el prin pădure,
tu erai singurul care puteai să-i fi con-
templat de aproape frumusețea.
-Dar Narcis era frumos? întrebă lacul.
-Cine altul poate ști mai bine decât tine?
răspunseră, surprinse, naiadele. La urma
urmelor, doar pe marginile tale se apleca
el în fiecare zi. Lacul rămase tăcut o vreme. Într-un târziu, zise:
-îl plâng pe Narcis, dar niciodată n-am
știut că el era frumos.Îl plâng pe Narcis
pentru că de fiecare dată când se apleca
deasupra apelor mele, eu puteam să văd re-
flectată, în fundul ochilor lui, propria-mi frumusețe.
"Ce povestire frumoasă", spuse Alchimistul".

Paulo Coelho, prolog la cartea
Alchimistul.
Un material cu drept autor.