Să fiu o femeie simplă, simplă de tot. Să merg desculță diminețile pe poteca pe care ai conceput-o tu special pentru mine. Ca un prieten, ca un bărbat, ca un dumnezeu ce-mi ești! ... chiar dacă ea nu este decât în imaginație! Dumnezee, să te fac părtaș albului cânepei, descâlcirii aripilor de porumbei sau de rapiță, dornice a-și statornici destinul în puful palmelor noastre răscreate,... în turla bisericii, totuna... Părul să mi-l strâng să mi-l desfac binecuvântând astrul ce-mi luminează cuvintele, mătasea lor, zgrunțurii, aici aproape, în apa de sus străizvorândă, când soarele ne face pielea spice. Spice și miere. Să nu te plângi tu de vreo retorică! Să dau cu ceva pe deasupra timpului, crăițele, garofițele, gurile-leului pe lângă inimă să mi le țin. Să nu știu eu prea multă carte. În aurul cald al opaițului, toate să înțeleg, aici unde își coboară munții cerurile, mângâietoarele gânduri sfinții...

... să fii și tu un bărbat, unul simplu, simplu de tot... La o parte să dau, îndantelată, perdeaua: să nu te strig ca să mă auzi... să mă recunoști...

... Ramona de-aș fi, dactilografa cu părul castaniu trecută de 40, oprită într-o toamnă cândva pe o stradă, să umple cu chipul ei roșu paginile sterpe ale unei reviste... Tihna ei să fiu, treptat, pe înserate, necomplexele de a încremeni în fața unei telenovele ca-n fața unui sfinx, ... de a ține cu aia brunetă, de a-și nota în agendă surâsul grimasele asteriscul...

... și Florența de-aș fi! Învățătoarea de la țară ce coace plăcinte și cozonaci, citează constant din Coșbuc... Rochia ei galbenă să fiu, casa-i cu flori, cu parter și mansardă înaltă, de unde atât de bine se prinde Câlniștea, truda mersului fericit prin mormane de praf și porumbiști...
...minusculă, mâna făcând semn păsării, convinsă că Dumnezeu știe grai omenesc...


... numai fetița-neghiniță ce stă pitulată în umbra unui timp: privește cum se coc merele, așteptându-și bunicii curtea să umple de tămâia fânului cosit