El clovn, ea înger cu sânge albastru. Poveste de dragoste născută moartă ca democrația în Rusia. Sărac și burgheză, locuitor de rulotă și prințesă de castel, element șters și ființă strălucitoare, două suflete antagonice pe deasupra dar gemene pe dinăuntru, pierdute într-un amor de poveste, asta erau Iancu și Josefa, bucureșteni de început de secol XX. S-au văzut prima oară la Capșa, preț de câteva secunde, pe când ea cobora cu stil din automobilul Lanchester al familiei, condus de șoferul împachetat în catifea iar el intra să-și caute patronul cu gând să-i ceară zece parale în avans din încasările spectacolului de a doua zi, că ar fi băut o mastică acolo, între meseni ai lumii bune, unde visarea nu costa nimic iar culoarea și frumusețea veneau la pachet. Iancu, bufonul-șef al Circului Sidoli, a tușit, când dădea să intre, a toamnă rece și umedă iar Josefa, mai sperioasă ca o ciută pe furtună, a întors capul și l-a privit. Și el pe ea, dar aplecând capul a iertare. Fulgere de emoție s-au pornit între ei și răsuflări tăiate s-au născut. Inexplicabilul care aliniază întâmplări teribile i-a luat de mână acolo și i-a unit. Ei i-a plăcut sfiala și aerul lui decadent și romantic iar el a fost prins de dulceața și de fragilitatea ei. De frumusețe nici nu se sinchisește povestitorul să spună, era peste tot. Opt secunde mai târziu a dispărut fiecare pe drumul lui, așezând întâmplarea în amintire. Și a doua zi iar. Și a treia, și a patra... Fără să se uite la ceas și fără să-și propună veneau la Capșa și se vedeau pe același trotuar, ca din întâmplare dar exacți cu bună știință, ca o coincidență dar punctuali ca o bătaie de inimă. Într-a cincea zi și-au vorbit. Nici el n-a vrut să știe cine e ea, nici ea cine e el, doar au clevetit nimicuri și au râs a încântare. Au mers pe bulevardul acela al atracției fără semafoare și fără limită de viteză oprind seară de seară la trotuar, preț de fix 79 de zile, să umple portbagajul de pasiune și iubire. Se iubeau prin cămăruțe închiriate cu ora și nimic nu se întrebau unul pe celălalt. Abia într-a doua săptămână s-au prezentat, politicos, el cu o roză frumos așezată pe gâtul ei alb iar ea cu o mângâiere dintr-acela care opresc timpul și întineresc orologiile. Le-au sunat minunat numele lor și atunci s-au iubit mai cu râvnă, prevestind epilogul. Când circul și-a ridicat poalele cortului către un nou turneu, Iancu s-a dus și el; când automobilul Lanchester a demarat pentru ultima oară din fața cămăruței de pe Sărindarului 26, ultimul lor cuib de amor, Josefa dusă a fost și ea înapoi în lumea ei de evantaie de mătase și de șerbet de fagure de miere abisiniană. Și azi se povestește de ei pe la colțuri de castel, prin case de bilete la circuri. Despre cum de s-a dus ca un fum ditamai pasiunea, despre motivele neîntoarcerii circului Sidoli la București și despre dispariția automobilului Lanchester de pe calea Victoriei încă nu se povestește. Doar o țigancă urâtă din parcul Gării de Nord stă pe la apusuri și vorbește cui vrea s-o asculte de o reîncarnare care stă să-și arate bijuteriile pe trotuar la Capșa, dintr-un moment în altul, negreșit.