La 8 luni a rostit primul cuvânt. A fost "lalea" şi i s-a năzărit privind grădiniţa bunicii. Două luni mai târziu făcea primii paşi, zi în care a şi fugit de acasă involuntar, urmărind o fetiţă dintr-un cărucior ultramodern. La 16 luni a învăţat prima poezie, "Mama" lui Coşbuc iar trei luni mai târziu citea cursiv, fapt care l-a făcut să abandoneze definitiv găletuşa, omida de plastic cu luminiţe şi maşina muzicală de pompieri. La 3 ani avea păreri proprii despre Goethe şi Kant, pe care le emitea ziariştilor uimiţi, adunaţi în parcul în care micuţul era plimbat de tată. Evident, a sărit peste clasele primare şi şi-a ales intrarea într-a VI-a mai mult pentru faptul ca mama era dirigintă acolo. La liceu a intrat la 8 ani iar la facultate la 12. A ales filosofia, îl chinuiau întrebări, dubii, gănduri neobișnuite. Elucidat asupra ideii că viaţa e un vis a urmat apoi fizica, limbile orientale şi psihologia. În anul 2 a abandonat-o pe aceasta din urmă şi a plecat în lume să cunoască, să înveţe ceea ce nu i se putea arăta în şcoli. La 20 de ani s-a întors, şi-a luat rămas bun de la părinţi şi de la grădiniţa bunicii şi a plecat să trăiască şi să lucreze în America, în mijlocul altor genii, la un viitor mai bun al planetei. Cinci ani mai târziu îşi publica primele cărţi în acelaşi timp, una de povestiri scurte iar alta, o lucrare ştiinţifică în care îl făcea zob pe Einstein cu tot cu relativitatea lui. Peste alţi 5 ani primea premiul Nobel în medicina pentru descoperirea elixirului tinereţii iar în anul următor inventa motorul cu suc de portocale şi refuza al doilea premiu Nobel din comoditate pentru că nu avea chef să coboare printre oameni abandonând-și chilia sa tibetan. Nu a trecut mult şi şi-a donat toată averea, câteva zeci de milioane de dolari, orfelinatelor basarabene. Plicitisit de viaţă, la 40 de ani a decis să locuiască pe străzi, printre gunoaie şi cerşetori. Acolo a cunoscut-o pe Ana, o asistentă a Crucii Roşii care îi aducea câte un ceai cald dimineaţa. S-a îndrăgostit nebuneşte şi fără speranţă, şi-a dat seama că trăise degeaba până atunci şi şi-a pus capăt zilelor.