poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-02-06 | |
Mi-am oprit moartea. Ce-i drept, era chestiune de voință prea-puțin-omenească să te răsucești înspre tine, zdravăn să te apuci, să te înșfaci, fie și cu o fracțiune de secundă înaintea căzăturii fatale. Ca scoasă din minți, riscând cămașa de forță a vieții, să urli, nici prima, nici ultima dintre nebuni: Am reușit! Să o pornești din nou pe drumul ăla dintotdeauna parcă ție dat, ca și cum nimic prea grav nu s-ar fi întâmplat. Și totuși: Pipăie-mă, simte-mă, auzi-mă! – îți vine să strigi,... azi puteam fi doar litere! N-o faci. Rămas frumos, chipul tău a mai primit un rid, acolo în colțul drept al gurii, chestia aia care îți face sobrietatea și mai irezistibilă: n-o să apelezi, deci, la vreun subterfugiu anti-age. Ești sexy... și mai sexy așa... − îi faci lui în ciudă, el care nestăvilit milenii ți-a repetat: Ești frumoasă... frumoasă... și atât. Femeie mult prea decentă, puritană prin însăși formula personalizată a sângelui, n-o să te schimbi tu acum! Asexuată, asexuală, virgină prin definiție, ce bine-ți stă în același tablou, în care mâna niciunui alt bărbat nu te poate atinge! Nu interacționezi! Zici tu multe, dar eu te cunosc... Cu închipuire grandioasă ți-ar putea cel mult dezveli infinitezimalul porțelan al umărului stâng, fără ca tu măcar să bănuiești ceva, să acuzi,.. așa... imagine cum ești,... irealitate. Fără să afle prea multe despre tine..., să insiste, să vrea să revină. Te-ar așeza, cel mai probabil, printre colecțiile de artă abstractă, fără vreun pericol major pentru metresele lor așa de-nfipte în realitate. Apropie-te, apropie-te...! Și atunci ele vor experimenta dâra parfumului neomenesc, ecoul dinspre mult prea departe rătăcit. Vânoase, cu sâni și ovare, mult mai puternice, îi vor avea! Din lumea ta statică vei privi... deloc tragic, decorul generos susceptibil de reinterpretări. ... nici la coafor n-o să ajungi tu prea curând: ce bine! În scurtă vreme, șuvița aia rebelă ce-mi alunecă pe obraz o să atingă apogeul feminității! Îmi conturez ochii cu negru. Și buzele. IES! Exact în clipa aia în care tu bagi mâna-n foc că nu exist.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate