Sunt ziarele pline cu fapta ei abominabilă. Știrile tuturor televiziunilor încep cu numele și cu poza ei. În marile orașe iese lumea pe străzi să o condamne, să o hulească, să ardă poze cu ea și să ceară pedeapsa cu moartea. Fapta ei umbrește pandemia iar numele îi pune la colț pe toți faimoșii de serviciu. Balerina Mirabela a furat iarna și s-a predat după ce a pus-o bine pentru a nu mai fi găsită niciodată. Judecători și polițiști, politicieni și ziariști, oameni de rând și personaje influente o întreabă același lucru: de ce, Mirabela? Îmbrăcată în rochiță-i volatilă și multicoloră ca un câmp de maci, despletită ca o zeiță greacă și unduindu-se ca într-un bolero în miez de noapte, infractoarea numărul 1 a societății răspunde: pentru că nu are culori, pentru că sufletu-i e rece, pentru că a pus soarele și ziua la colț, pentru că frunzișul asasinat nu mai dansează cu mine prin poiene, pentru că a exilat în alte țări iarba pe care-mi tolăneam iubirea, pentru că a alungat păsările vesele și pentru că și-a pus în posturi-cheie în dictatura ei de luni de zile crivățul, înghețul, gripa, ghetele, paltonul... Pentru că a ascuns pielea bronzată, pulpele dezgolite ale fetelor și pieptul fierbinte al băieților. Pentru că a mituit lumea cu globulețe și cadouri, cu sănii și cu vin fiert. Pentru că vara e sexy și iarna nu și pentru că vă sclipesc ochii auzind toate astea. Se așterne tăcerea. Președintele completului de judecată își dă paltonul jos, își aruncă hăt departe căciula de astrahan și, cu balele încă la gură după sorbitul din ochi al golașei și delicatei balerine, decide: Mirabela e nevinovată! Constituția va avea ca prim paragraf faptul că țara ne este tropicală, iarna nu va fi căutată în veci iar dumneata, domnișoară, vei fi ministru al culorii și al frumuseții. Am zis!