Parisul a fost oraşul care m-a frapat dintotdeauna, aşa că Jan, m-a lovit unde a ştiut el mai bine, la sentiment, cum spunea el. Totul a fost în scurt, atât de repede, încât până şi părinţii mei, care altă dată tot comentau, acum au aprobat proiectul, aşadar Jan, şi-a luat angajamentul faţă de părinţii mei, că voi fi sprijinit în totalitate de el cu Şcoala, până unde voi dori să ajung, bineînţeles cu condiţia, minoră spunea el, să locuiesc cu Gianina, alături de fetiţa lui Jan, astfel asigurându-se că Gianina, nu mai ia drumul vechii ei meserii. Bineînţeles că uşor de aruncat mingea în terenul advers, dar greu de ţinut acolo. Gianina, avea încă legăturile ei, iar faptul că putea câştiga pentru doar jumătate de oră maxim, o mulţime de bani, nu-i ieşea din cap, pentru ea toată această muncă să-i spunem, era ca un microb greu de controlat, precum un jucător de păcănele sau un fumător de ani grei. Nu-i trebuia mult, doar dacă ieşea să-şi ia lucruri femeieşti spunea ea sau pentru copil, ajungea cu ușurință în braţele cuiva, bineînţeles că avea şi cu ce, corpul ei nici nu spunea că a născut, iar când vorbea, deja erai vrăjit, aşa că l-am atenţionat pe Jan, de mica lui investiţie, mai ales că-mi era foarte greu să o ţin în frâu.
- Jane, scuză-mă că te sun în noapte, dar sunt foarte ocupat să-ţi cresc copilul.
- Foarte frumos din partea ta, da nu are mamă? De ce i-am cerut să nu facă altceva?
- Tocmai asta este Jenele, mă scuzi că te-ntrerup…
- O, ce eleganţă de Paris, domnule Alistar, ai început cursurile? Dumneata asta ai de făcut, derbedeule, nu-mi ţine mie socoteli, la cât mănâncă fetiţa mea, câte scutece…
- Alo, nenea Jenel, te rog! Tocmai asta este! Eu trebuie să-i dau un pic de timp liber, Gianina este om…
- Greşit Alistar! Gianina este o prostituată care are un paravan bun, acum te ia de prost, iese în oraş, hlizindu-se cu toţi nenorociţii, adevărat?
- Cam aşa!
- Nu eşti bun de tată, acum dacă aveai familie, erai mort Alistar, gelozia ţi-ar fi mâncat ficaţii, creierii ţi-ar fi fugit cu moş Crăciun, ai fi dezertat, cum nu eşti decât un mameluc, care îi ţine paravan femeii mele, nu-ţi pasă!
- Da… ce să fac Jane?
- Dacă vin acolo, vă spânzur pe amândoi, apoi vă dau la câini! N-ai atâţia amari de ani cu mine, ca să mă întrebi asta!
- Corect, mai concret?
- Atârnă-i copilul de gât, douăzeci şi patru din douăzeci şi patru, iar tu fă-te ocupat cu școala sau ai uitat de ea!
- Nu Jane, mă duc la cursuri, dar seara…
- Seara pleci la colocvii, pe banii tăi, ai auzit?
- La Paris?
- Da, iar dacă ai prea mult timp liber, spală vase într-o cârciumă, se caută asta noaptea.
- Bine Jane! Da să nu spui, că nu ţi-am zis, asta este în stare să se călărească cu copilul în braţe, e fotomodel, dar ţi-ai ales greşit mămica copilului tău.
- Dacă era băiat, te mâncam pentru vorbele astea!
- Bine Jane, am să aplic toate astea, dar să şti că ieşirile le plăteşti!
- Uite, ca să-i mai treacă, îţi dau consimţământul, vrem nu vrem, suntem asociaţi în asta.
- Eşti nebun! Şti foarte bine că n-aş face asta, chiar dacă mi-ar place foarte mult una, iar a doua, cred că o şti deja, nu-mi plac astfel de femei.
- Ştiu, ai grijă cu profesoarele pe acolo, dacă eşti dat afară din Şcoală, te zic părinţilor tăi.
- Bine Jane! Data viitoare să suni tu, este atât de scump!
- Pa! Derbedeule!
- Pa! Jenele!
După toată discuţia asta am înţeles că trebuie să-i umplu timpul cu ceva mai mult decât fetiţa ce o avea în grijă, aşa că am tratat-o cu răceală o perioadă de timp, mai ales spunându-i că fetiţa este problema ei, acceptată. Toate bune şi frumoase, până când într-o seară, întorcându-mă de la nişte cursuri de limba franceză, pe care Şcoala ni le acorda gratuit, fetiţa dormea atât de frumos în sufragerie, ceva anormal până atunci, iar Gianina, nicăieri. M-am aşezat liniştit lângă fetiţă, zâmbind, pentru că în definitiv, datorită ei, terminam în sfârşit Liceul la Paris. Acum eram eu satisfăcut de ce realizasem cu atâta uşurinţă. În una din camere se auzi cum finalul unui act sexual are loc chiar sub nasul meu, nu după mult timp, un tip la vreo cinzeci de ani, ce nu părea să-i aibă, ieşi foarte vesel, lăsând câteva bancnote lângă fetiţă, salutând în aceeaşi manieră, se pierdu pe uşa de la intrare.
- O să-ţi pun camere, Gianina!
- Taci, acesta crede că el este tatăl!
- Ha, ha, ha! Cred că nici Jan, nu este! Acum un an, nu era cu mult mai tânăr.
- N-are fata un an, dar… ce păcat că nu a fost băiat.
- De la tine, nici băiat, nici fată… n-aş creşte.
- Da, ce-am frate!
- Eşti prostituată! Asta eşti!
- Auzi, tu eşti nebun, labagiule!
- De ce spui asta?
- Tu nu ţi-o pui cu nimeni, n-ai nevoi? Ei uite, eu am nevoi! Sunt tânără, băieţaş!
- Nu ştiu, dar parcă era o perioadă de pauză pentru locul acela. Tu nici lăuzia n-ai ţinut-o.
- Aşa şi! Eu sunt tânără, corpul meu are nevoi, tu dacă ai trăit lângă babalâcul de Jan, ai uitat de sex, ai mai şters şi tu la cur două, trei profesoare şi alea hodorogite, hai mă terminaţi!
- Bine Gianina!
- Şi… ce-o să-mi faci retardatule, faci Liceul la Paris, ce-i drept la douăzeci şi patru de ani sau câţi oi avea tu, acum trebuia să termini o Facultate, bă!
- Ai să vezi!
- Auzi, dacă nu vă convine, luaţi-mi fata şi daţi-mi pace, da!
- Fata trebuie să crească cu mama ei!
- Auzi, tu să nu-mi ţi lecţii de moralitate, trebuia să i le ţi lui Jan, vorba lui Broască, că n-a avut răbdare să i-o înghit!
- Dacă vrei să laşi fetiţa, poţi pleca în secunda următoare, însă dacă te întorci la ea, eu te omor cu mâna mea, şti bine că nu glumesc.
- Te cred în stare, da nu ştiu de ce te-a apucat școala, pe tine aşa, că tu pentru asta mă ţii aici!
- Şti foarte bine că am bani, dar nu i-aş da pe un Liceu la Paris, este adevărat şi asta, pentru că mă chinuie foarte mult limba, dar acum, pentru că m-a deşteptat Jan, posibil să mă mut la Londra, în casa mea, după ce îţi iau gâtul, să fac școala în limba engleză, parcă are alt farmec școala afară!
- Da, mulţi clienţi elevi, mi-au spus că le place mai mult să înveţe în străinătate, cică este mai uşor decât acasă.
- Vezi! Ce-ai de gând?
- Să mă îndrept, îmi fac un prieten, cu care…
- Doar unul?
- Păi, nu aşa ai zis?
- N-am zis Gianina, dar este bine cum începi.
- Aşa, după care o să mai caut ceva de lucru, să-mi fac o familie, tot aşa.
- Ha, ha, ha! De câte ori ai fost arestată pentru prostituţie?
- De prea multe ori…
- Toate vorbele astea le-ai învăţat…
- Iartă-mă, am uitat că tu eşti tătic în de-astea, da… era placa pe care le-o puneam la eliberare. Ce deştept eşti, mare lucru!
- Da, mi-ai dat o idee! Chiar am să-ţi caut ceva de lucru.
- Ha, ha, ha! Cum ai să mă controlezi, tu ai Şcoală, iar cu fetiţa cine o să stea?
- O să plătim o bonă, din banii munciţi.
- Eu, eu… n-am muncit în viaţa… mea! Am să te spun lui Jan!
- Dă-i te rog, chiar acum un telefon, vreau să aud şi eu ce părere o să aibă când o să-i spun că vrei să pleci în lume, fără fetiţă!
- Dacă tu n-o faci, el o să mă găsească oriunde…
- Vreau să ştiu şi eu ce a fost în capul tău, când i-ai propus să facă un copil cu tine?
- Ba el, mi-a propus!
- Mă rog, dezvoltă Gianina.
- Chiar am crezut că mă las de prostituţie, eram după o perioadă de puşcărie, unde nu am dus lipsă de sex la cum arăt, contra unor servicii aduse de gardieni, dar izolarea aceea m-a făcut să aleg asta.
- De ce nu te ţii de cuvânt?
- Pentru că omul uită Alistar, tu de ce nu ţi-ai terminat Liceul?
- Pentru că sunt prea calic după bani, dar am muncit de mi-au sărit ochi din cap pentru asta.
- Ei bine, şi eu…
- Eşti nimfomană nenorocită, căreia nu-i mai poate face nimeni nimic, să fi întors din drumul tău, e cu totul altceva, să-ţi vinzi corpul pentru bani este ruşinos Gianina, sexul este ceva măreţ, frumos, excludem ieşirile tinereşti între colegi, profesori poftim, nevinovate, la tine este o boală urâtă, de care am să te dezbar, am experienţă.
- Ar fi bine să-ţi meargă cu mine, da eu nu sunt Aurora, nici măcar fii-sa nu are nas de nivelul meu, copile!
- Bine! Hai să ne culcăm, mâine am școală.
- Nu vrei una mică, aşa poate mă laşi în pace, dacă vezi de ce sunt în stare?
- Ştiu ce înseamnă sexul, dar ţin mai mult la Jan, chiar dacă a ales să facă o fetiţă cu o prostituată.
- El a ales să facă băiat.
- De ce nu ai făcut o ecografie?
- Chiar am crezut că-mi revin, dar se pare că nimic nu mă poate ţine departe de bărbaţi.
- Nici nu trebuie, însă doar unul este de ajuns.
- O să mă plătească?
- Nu o face deja.
- Ha, ha, ha! Alistar, eşti de groază băiatule, chiar m-ai făcut curioasă.
Următoarea zi, mi-am mutat cursurile după amiază, astfel încât să pot dormi dimineaţa, înfiinţându-mă la vechea carmangerie, o adevărată uzină de prelucrat carne. La personal, era de acum o româncă, foarte simpatică, pe care o cunoscusem cu ani în urmă, ea la fel ca mine astăzi, eu fiind bătrân deja, învăţase alături de părinţii ei, care munceau în carmangerie, iar ea făcea munci pe care le face şi le făcea orice elev trecut de paisprezece ani, lipind reclame şi alte munci cu răspundere limitată, ca mai apoi să muncească cot la cot, cu părinţii ei, dar evoluând, acum am găsit-o şefa personalului, avantajul era că se putea înţelege foarte bine cu românii care veneau să se angajeze, ceea ce îi convenea foarte bine patronului.
- Maria, cât mă bucur să te văd la acest birou, chiar meriţi!
- Alistar! Sări la gâtul meu, pupându-mă. De-ai şti cât am întrebat părinţii de tine, când te vedeam muncind, atât de crud, nu eşti cu mult mai mare ca mine, nu?
- Probabil că da… cred…
- Cam pe acolo, da ce-i cu tine? Am auzit că te-ai ajuns cât de cât, din socializări recunosc, părinţii mei nu…
- Lasă Maria, acum îmi completez studiile aici, încerc să devin alt om.
- Eu am făcut o școală aici, pentru că n-am avut încotro, limba asta mă pisează.
- Şi pe mine!
- Profesorii sunt foarte direcţi, înveţi de ruşinea lor.
- Da, profesorii, îmi lipsesc şi mie.
- Cred că mai mult profesoarele, ţi s-a cam dus vestea!
- Da, unele chiar m-au învăţat lucruri bune, igienă şi altele.
- Înainte sau după!
- Şi, şi!
- Înţeleg, de ce eşti aici?
- A, uitasem! Eşti atât de frumoasă, uitasem lucrul acesta.
- Adevărul că am avut multe vise frumoase cu tine, nu eşti de lepădat, dar când ai mei se prăpădeau de râs cu domnul Jan, pe seama ta cu profesoarele, nu-mi plăcea de loc.
- Jenel, Jenel! O să am grijă…
- Ce zici acolo?
- A, nimic! Vroiam să întreb dacă există două posturi libere pe aici?
- Eşti căsătorit?
- Nu, doar dădacă, la fetiţa lui Jan.
- A, Jan are o fetiţă pe care…
- Nu asta fac elevii după cursuri?
- Se pare că nu-ţi mai place, nu?
- Da, cam aşa ceva.
- Soţia lui?
- E altceva la mijloc, una Gianina, pe care…
- Nu-mi spune, o ştiu foarte bine, aproape toţi salariaţii noştri vărsau salariile la ea, irezistibilă, nu alta!
- Ei bine, mie nu-mi place deloc.
- Ai motivele tale.
- Are o fetiţă cu Jan, de aproape un an.
- Eu credeam că tanti Aurora, o cunosc bine şi pe ea, lua masa cu noi, când era pe ciclu, mama spunea că tata o mai pompa din când în când, dacă nu avea clienţi, da eu nu cred, poate pe fii-sa, aia era tare pe meserie, am înţeles că a venit un golan din ţară şi le-a dus acasă, cică a fost mare scandal pe tema asta.
- Nu ştiu, eu nu sunt golan, doar şti bine.
- Alistar, vrei să munceşti împreună cu pârlita aia, eu în locul tău aş lăsa-o în plata Domnului, şi-aş tăia-o acasă la ai mei, fi alături de familia ta, face toţi banii, am simţit asta tot timpul, indiferent unde am fost, am fost cu toţii, familia noastră şi iată.
- Da, la ai mei le place acasă, iar banii se fac aici, corect?
- Ai dreptate şi tu! Însă nu poţi îndrepta pramatia asta, oricât de golan ai fi.
- Nu sunt golan, Maria.
- Bine, caută-mă mâine dimineaţă. Vrei să ieşim împreună?
- De ce nu.
- Ştiu că nu-ţi plac curvele, tocmai de aceea mi-ai plăcut, încă de atunci.
- De ce eşti singură?
- Pentru că te-am aşteptat pe tine.
- Ha, ha, ha!
- Glumesc. Nu s-a găsit unul să-mi pună fustele-n cap, cum spune tata.
- Ce-o să zică tatăl tău, dacă te vede cu un golan?
- Nu ştiu, dar mama te apreciază foarte mult.
- Cum aşa?
- Ei, mai vorbeam de tine, spunea că ai avut o mare tărie că nu te-ai făcut peşte cu… acum erai…
- La puşcărie!
- Da, ori foarte avut.
- Nu pot să cred că o gândeşti pe asta! Prostituţia este o boală foarte grea.
- Este adevărat Alistar, uite vezi, încă îmi placi din cauza asta!
- Ha, ha, ha! Eşti… atât de…
- Caută-mă mâine dimineaţă. Auzi, da ce faci cu școala?
- Am mutat-o după amiază.
- Foarte bine, să nu te laşi!
- De data asta nu.
- Cu Jan, nu poţi şti niciodată.
- Cred că ai dreptate, are nişte idei, mai ales nişte cifre, foarte incitante!
Dimineaţă, la prima oră, eram la uşa biroului Personal, Maria încă aranja ceva hârtii pe acolo, făcându-şi de treabă şi sorbind cafea din când în când.
- Bună dimineaţa!
- Bună, Alistar!
- Da, ce s-a întâmplat Maria? Te văd atât de…
- Ei, le-am spus alor mei de tine…
- Tatăl tău…
- Da, tocmai ne-a confirmat că are un coleg care crede că el este tatăl.
- Unul la vreo cinzeci de ani?
- Da, de unde şti?
- A, tocmai a venit să-şi plătească…
- Păi, nu e lăuză…
- A, Gianina, nu! E freş!
- Nu mai spune! Eu aş leşina să mai fac sex după travaliu, un timp foarte îndelungat, tot timpul m-aş gândi că sexul m-a dus la asta.
- Da, un pic cam deplasată povestea ta, dar…
- A, mama a cam picat pe gânduri, când i-am spus că eşti dădacă, dar am mai întors-o că te duci la Şcoală, să nu renunţi Alistar.
- De dragul tău, n-o fac.
- Chiar dacă vine Jan?
- Mai vedem.
- Vezi, vezi! Uită-te în ochi mei, ai curaj să-i spui mamei că…
- A mea!
- Alistar, te bat! Eu încerc să liniştesc apele, vreau să ies cu tine!
- De dragul tău, pot minţii frumos, chiar şi ea ştie că lui Jan, nu-i rezistă nimeni.
- Da, îl cunoaşte foarte bine, inclusiv pe pramatiile de acasă, de asta de aici, ce să zic, tata încă se laudă că a atins-o, dar nu-l cred, fata este foarte scumpă, iar el altă muncă nu face, iar la cât de bătrân este nu are cum să o vrăjească pe Gianina.
- Am înţeles, până la urmă, totul pare binişor acasă, aici cum este?
- A, tocmai s-au eliberat vechile voastre posturi, la bandă, oricum este mai bine, nu ridici atât, doar tai, am lucrat şi eu!
- Foarte bine, când pot începe?
- Problema este că nu aveţi cu cine lăsa fetiţa pe timpul nopţii, la bandă se lucrează doar noaptea.
- Atunci e cazul să căutăm o bonă în acest sens.
- Nu ştiu ce să zic, aş putea să vorbesc cu mama, ea este schimbul doi, iar tata unu, astfel ea ar putea dormi la voi cu fetiţa, dacă nu, se odihneşte acasă, până la muncă.
- Foarte bine, plata la primul salariu.
- Bine, o să-i spun, în funcţie de asta, bănuiesc că vei începe lucrul. Eşti sigur că Gianina, vrea să muncească?
- O să vrea, altfel o să mănânce pământ!
- Vino după cursuri pe la noi.
- Tatăl tău nu mă place, iar mama ta este la serviciu, dificil moment, Maria.
- Da, o să-i pun să facă schimb de tură.
- Ha, ha, ha!
- Glumeam, poate duminică, Alistar.
- Mai vedem, da de ce nu vi tu la Şcoală, să mă iei?
- O idee bună, aşa o să primeşti şi vestea de la mama.
- Nu te superi, nu!
- Nici vorbă.
- Pa, Maria!
- Pa, derbedeule!
- Ai vorbit cu Jan?
- Nu, de ce?
- Nimic, ne vedem diseară.
Gianina aprobase această experienţă, mai ales că ştia prin ce am trecut cu Aurora şi fata ei, dar poate că vroia să se îndrepte o gândeam eu atunci, fără să mai despic firul în patru. Aproape că nu mai aveam stare la Şcoală, iar diriginta mă anunţă că voi fi nevoit să fac cumva şi cursurile gratuite de limba franceză. Eram atât de încurcat, încât i-am făcut ochi dulci, dar ea m-a chemat mai aproape, spunându-mi că nu adoră sexul cu școlari, o furie mă cuprinse schimbându-mi culoarea, dar ea îmi arătă verigheta râzând în hohote şi spunându-mi că mai am de învăţat, dacă vreau să-mi plătesc școala cu corpul, ceea ce era foarte greu în acea Şcoală, zicea ea.
- Bună Alistar!
- Maria!
- Ce-ai? De ce eşti supărat?
- Profa de la cursul de limba franceză… cică trebuie să-l fac.
- Păi, trebuie!
- Da, când?
- După ore, seara, cum ar fi acum.
- Am înţeles…
- Da nu eşti supărat de asta! Nu… am… o presimțire urâtă. Te-ai dat la ea! Mare greşeală Alistar! Puteai fi dat afară, iar pentru asta nu te mai primeşte nimeni.
- Am înţeles prea târziu, oricum ea mi-a dat de înţeles că am mult de învăţat în privinţa asta.
- Da, să termini școala, iar după, poţi să le-o tragi cât vrei!
- Am înţeles, adică la învăţatul acela s-a referit!
- Da, la școală, noroc că eşti frumuşel, şi-a făcut milă de tine, altfel plângeai acum.
- Cred.
- Auzi, hai să mergem la un spectacol, este unul gratuit în aer liber.
- A, bine că este gratuit, sunt la limită cu banii.
- Alistar, omule! Destinde-te, o să termini afurisita de școală, ai să vezi.
- Când te gândeşti că-mi trăgea o mamă de bătaie, Jan!
- Tu de ce nu l-ai bătut, când te-a luat de la Şcoală?
- Ha, ha, ha! Cauza era pentru el gravă, pentru că m-a atenţionat, să nu mă dau la profesoare!
- Aha!
Spectacolul era de fapt o piesă de teatru, care ne-a prins până la urmă, bătând fericiţi din palme la sfârşit.
- De-acum este şi mama acasă, chiar la fix.
- Chiar, ce…
- Este de acord, din păcate cunoaşte foarte bine casa aceea, a făcut menaj o vreme, când s-au făcut reduceri de personal.
- Atunci am plecat şi noi, dar nu am avut răbdare să căutăm altă slujbă.
- Ştiu foarte bine.
- Deci de mâine, începem munca?
- Da Alistar. Eşti fericit?
- Eu da, nu ştiu Gianina.
- Ha, ha, ha!