poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 674 .



Burdușeala
proză [ ]
Fragmente naturalist-fantastice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2020-10-30  |     | 



Ceva îi țipase dintr-un adânc: Nu mai pot! Dar ea se făcuse că nu aude. Nu avea o poveste cu care să se învelească. Nu mai avea. Nici măcar un șal gros, 50 % impermeabil. Nu-și permitea să urle în gura mare. Și, orice metaforă ar fi aflat, la un moment dat s-ar fi dovedit perisabilă.

Curtea se așezase deodată sub ochii ranchiunoși ai cerului: ținta perfectă. Iar arțarii... arțarii își alungaseră și ultimele vrăbii.

Așa că și-a burdușit sufletul. La fundul unei genți cu de toate. Dedesubtul vrafului de scrisori nedeschise vreodată. Acolo, sub răsuflarea năpraznică a boabelor de cafea ce aveau să excite formal afectele adormite, nervii lor. Sub scâncetul tupeist al cochiliilor însângerate... de la vopseaua aia de alaltăieri! – încercase să convingă o amică. A pocnit pe deasupra capacul gros de beton armat și indiferență. Și-a pus rochia aia cu toamna. Și-a împins trupul în realitate.

Ce-i drept, mai da ea cu mâna. Mai întâmplător, mai experimentând. Culpa maternă a abandonului. Infanticidul! Își trecea repede degetele pe la nas ca urzicată. Desigur, o simplă alergie! Octombrie și resturile de ambrozie... Înainta!

Era fericită! În sfârșit! Atunci când, nu se știe prin ce miracol, se instaura un soi de liniște. Sentimentul ăla paradisiac prin care se simțea absolvită. Ispășise? Fie și pentru moment? Nu sta pe gânduri. Agonisea. Mare parte din resursele atât de necesare pentru a se opinti în fața puseului următor. Ceaiul de iasomie era prietenul ei de nădejde. Și a iubit din nou în amintire supermarketul jegos, de unde, printre silabe slave și siluete contorsionate, își procurase cantitatea exactă pentru a nu aluneca în urât. Fusese vremea în care se privise colorat în oglindă. Fără s-o deranjeze în vreun fel accesoriile. Firicelele obraznice de viață. Tabieturile lor de fete mari cu atâtea pretenții de la soartă. ... fără să se piardă.

Peste noapte, maronii și stranii, boabele își întinseseră trupurile. O mireasmă dincolo de fire provocase simțurile atât de omenești. Și nările se dilataseră, pâlnii cosmice incapabile să capteze starea aia de dincolo de firesc. O mare își foșnise sângele și arțarii se încăpățânaseră să fie, chiar și cu seva în jos. Un uriaș a zguduit timpul. A simțit în străfundul ei incizia. Avortat, sufletul și-a cerut drepturile.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!