Ultimele 24 de ore, erau decisive pentru Madlen, tabăra lor, conţinea numai cunoştinţe apropiate, Matei îşi dădu arama pe faţă sau poate că totul nu a fost decât pentru intimidarea adversarului, Madlen era hotărâtă să nu lase garda jos sub nici o formă, ştia că o v-a costa dacă făcea aceasta, în definitiv nu mai erau decât câteva ore, pe care trebuia să le respecte, de Sofia era sigură, dar trebuia să-şi ţină simţurile ascuţite chiar şi cu ea, se scutură parcă trezită dintr-un vis ciudat, toată această luptă, o aduse în starea aceasta, era în maşina ei alături de ceilalţi, nici nu băgă de seamă când maşina se opri în dreptul casei lui Fabia, frumoasa casă parcă acum i se părea un pic cam opulentă.
- Cred că este ultima adresă la care aş fi vrut să ajung vreodată, Matei.
- Nu spune, hap!
- Doar nu crezi că o să scoatem ceva, de la cineva care a trăit odată cu Sergiu.
- Draga mea, suntem în luptă şi vrei nu vrei, v-a trebui să te obişnuieşti cu aceasta.
- Dar Sofia, eu am mai dorit să conlucrez cu iubita mea verişoară, dar ea a dorit întotdeauna parte din munca tatei, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns ce i-a lăsat!
- Toţi la un loc, o să negociem cu atenţie Madlen, nu avem altă cale. Zise împăciuitor Matei.
- Şi apoi, nu avem nici timp!
- Bine, m-aţi convins sunt aici cu voi, dar uitaţi-vă la casa aceasta, cum credeţi că a negociat toată viaţa?!
- Madlen, nu trebuie să fi suspectă pe munca acestei familii, în definitiv este o familie în spatele lui Fabia. Zise Sofia.
- O familie care nu mai este.
- Madlen, faptul că au murit cei în vârstă, aşa cum a murit şi tatăl tău, asta nu înseamnă că familia nu v-a renaşte, Fabia este destul de tânără.
- Şi de ce nu te-ai dat la ea, ca să renaşti şi tu odată cu ea, Matei!?
- Crede-mă Madlen, aş fi făcut-o cu mare dragoste, dacă nu te iubeam pe tine cu toată garsoniera ta, în care o să rămâi în cele din urmă, dacă nu-ţi vine mintea la cap, să declanşăm nenorocitul acela de mecanism de întoarcere!
Madlen, începu a plânge, nu pentru vorbele ce apăsau oarecum asupra ei, unele din ele, pentru faptul că prin acele cuvinte află cu surprindere ceea ce simţea şi ea pentru Matei.
- Copii, e frumos ce aud de la voi, dar nu uitaţi că mai avem ceva treabă de făcut. Zise Sofia, pe un ton părintesc.
- Madlen, sunt aproape sigur, că Fabia este una din persoanele care pot declanşa mecanismul de întoarcere.
- Şi de ce n-o face?! Ar lua foarte frumos toţi banii şi în felul acesta s-ar sătura în sfârşit de bogăţie.
- Iar eşti rea! Iată motivul, bine ştiut şi de tine, se vede la poartă.
- Doliul acela, nu-mi spune mare lucru.
- Ba da Madlen, mama ei ca şi Galet de altfel, au murit pentru că erau în cercul celor care ştiau de mecanismul de întoarcere, ei şi-au dat viaţa pentru că nu au dorit să lase averea pe mâna celor care i-au forţat pentru a fura.
- Mă rog, asta înseamnă că Fabia a ales să trăiască, vreţi voi să-mi spuneţi!
- Da, atunci când vezi moartea în casa ta, nu e destul de concludent.
- Cred că încă un motiv, se apropie de maşină chiar acum. Zise Sofia, care era cu faţa către casă, iar cei doi, fiind înfierbântaţi cu discuţia, nu au observat.
- Ce zici, eşti de cord să punem toată puterea noastră la bătaie... hai, zi mai repede, până nu ne deschide matahala!
- Bine Matei! Dacă aşa vreţi voi, s-o facem!
Marmoz, se apropie de maşină şi deschise portiera din spate, invitând-o pe Sofia să coboare, extrem de galant.
- Bună ziu! Dumnezeu, să o ierte! Doamnelor şi domnule! Vă rog, doamna Sofia!
Sofia apucă mâna puternică a lui Marmoz, cu sau fără voia ei, doar ea singură a zis că erau în război de acum. Madlen, a coborât repede, numai să nu fie nevoită să o atingă acel porc.
- Înmormântarea este mâine. Zise Marmoz, liniştit.
- Ştim Marmoz, am venit să mai stăm cu mătuşa, pentru că de mâine n-o mai putem vedea.
- Pape ştie pe unde vă pierdeţi timpul, domnişoară Madlen?
- Chiar el ne-a dat liber, să-l lăsăm să... muncească în voie, împreună cu Sergiu. Interesant, eu nu l-am auzit de clipe libere, toţi cei implicaţi trebuiau să muncească la sânge, pentru atingerea scopului!
- Ştim drăguţă! Mai ales de partea aceea cu sângele, la care te pricepi foarte bine!
- Domnişoară Madlen, dar cum puteţi să vorbiţi aşa?! Eu lucrez curat, sângele îmi face rău, încă de când eram copil...
- Lasă că ne spui altă dată povestea Marmoz, unde este Fabia?
- Domnule Matei, Fabia plânge alături de mama ei, mi s-a rupt inima şi am ieşit afară de atâta durere.
- Sper să ţi să rupă inima şi când o să vii al mine, Marmoz!
- Se poate domnişoara Madlen, dar cine...
- Putem intra domnule...
- Da, poftiţi, doamna Sofia!
- Madlen, eu nu ştiu cum mai poţi să stai de vorbă, cu animalul acesta!
- Doar e logodnicul ei, doamna Sofia!
- De unde şti informaţia, Matei?
- Sunt doar avocat, Madlen!
- Eu ştiam că detectivii ştiu totul!
- Mai săpăm şi noi!
- Când mă gândesc că mi-a cotrobăit cu mâinile lui slinoase toată casa, ca să nu mai zic şi altceva acuma.
- Sofia, vezi că se apropie de noi şi ne aude.
- Vine mititelul, doamna Sofia!
Fabia, era într-adevăr la capul mamei sale, cu lacrimi în ochi, aranja părul mamei, care se odihnea liniştită de acum. La vederea lui Madlen, urmată de Sofia şi în cele din urmă de Matei, izbucniră în plâns, aruncându-se în braţele Madlenei. Sofia intră şi ea în ton de asemenea fără să vrea, numai Matei puse capul în pământ, neştiind ce să facă. După un timp, se calmară cu toţii, iar de acum Fabia, cam îşi dădea seama pentru ce au venit cu toţii peste ea.
- Să mergem în cameră, pentru a discuta în linişte. Marmoz, ai tu grijă de lumânări!
- Nici o grijă, domnişoara Fabia! Mergeţi de vă liniştiţi un pic.
Ajunşi în cameră stăteau cu toţii muţi şi umflaţi de plâns, neîndrăznind să spargă gheaţa, de frică să nu deranjeze. În cele din urmă se îndură Sofia, să vorbească, fiind cea mai în vârstă şi trecută prin multe.
- Este obligaţia noastră să nu lăsăm Firma Namec, să se distrugă în neant. Cei care s-au sacrificat pentru ea, au făcut-o degeaba, dacă noi nu luăm atitudine, copiii mei.
- Aici sunt de acord cu tine Sofia, au plecat deja dintre noi, pentru calicia altora, e timpul să facem lumină, cred că toţi de aici suntem de acord că trebuie să destrămăm jocul fantezist început odată de Sergiu şi Pape.
- Aproape politic, Matei! Discursul tău are patos, numai că aici suntem în mâinile Fabiei, numai ea ne poate ajuta în această problemă. Zise Madlen.
- Eu sunt de acord cu voi, dragii mei, numai că vedeţi; sunt urmărită tot timpul, Sergiu şi Pape, ştiu că mama a fost una dintre cei care a lucrat la sistem, tocmai de aceea ei se aşteaptă să fac o mişcare greşită.
- Draga mea, noi am venit aici sperând că vom rezolva problema paşnic, ştim de ce este în stare Pape şi mă rog, Marmoz. Cât despre Sergiu, sunt aproape sigură că nu este decât o victimă nefericită, eu n-am crescut copii răi, sub nici o formă şi apoi Galet al meu, nu cred că a vrut să pericliteze viaţa celor pe care i-a considerat copiii lui.
- Ba din contră, a dorit să ne protejeze Fabia!
- Madlen, eu sunt îngrozită, i-am mai zis-o şi lui Matei, nu vreau să mă duc după mama, familia mi-a lăsat ceva avere, am din ce trăi liniştită, voi nu vedeţi că ei vor să rămână doar unul singur în viaţă, ca să poată fi strâns cu uşa, numai aşa ştiu, că informaţia nu mai poate scăpa.
- Fabia, ştiu aproape sigur, că una din persoanele abilitate eşti chiar tu, dă-ne cealaltă persoană rămasă în viaţă, ultima oară mi-ai zis că mai sunt două persoane care pot face treaba. Zise Matei cu vocea scăzută spre a nu fi auzit de afară.
- Nimeni nu ştie numele celor două persoane, dar ştiu că am auzit de la mama câţi au fost în acel grup. Fabia, făcu semn cu ochiul, ridicând glasul.
Madlen se duse la uşă şi se uită pe gaura cheii, se întoarse aproape instantaneu şi semnală cu mâinile descriind un balon.
- În cazul acesta v-a trebui să mergem la serviciul de pompe funebre, pentru a rezolva problema înhumării. Zise Matei tare, apropiindu-se de uşă.
- Stai liniştit s-au ocupat ei de tot, nu am cum să părăsesc casa, ei ştiu că dacă am ieşit am vândut.
- Atunci hai să scriem. Zise Madlen.
- Nu cred că este o idee tocmai bună, dacă ne ferim de sunet, trebuie să ne ferim şi de imagine, zise Matei.
- Draga mea, trebuie să fie o cale să te scoatem de aici, o vom face cu Marmoz cu tot.
- Dar cum Sofia? Cum?
- Nu ştiu, vom merge cu toţii, la locul de veci al mamei tale la cimitir.
- Da, exact! Îi spunem că vrem să vedem dacă totul este în regulă.
- Şi cu mama cine rămâne, şi apoi suntem exact 5, doar pentru o maşină, Marmoz n-ar accepta în ruptul capului să merg separat, nu cred că ţine.
Uşa se deschise şi Fabia tresării punând mâna la piept, un cap enorm îşi făcu apariţia, urmat de un corp asemenea.
- Mă scuzaţi că vă deranjez, dar a venit domnul Cardon, vă aduce condoleanţe mamei, domnişoară Fabia, plânge la capul sicriului.
- Mulţumesc, Marmoz! Vin chiar acum.
Fabia îl urmă pe Marmoz, către sicriul mamei sale, iar la vederea lui Cardon, izbucniră în plâns, unul în braţele, altuia.
- Ia staţi puţin, dar eu ştiu cine...
Madlen îl strânse de braţ în acelaşi timp pe Matei, care vroia să dezvolte informaţii despre Cardon.
- Nu, moşulică este...
Imediat e strâns şi de cealaltă mână de către Sofia, care dorind să pară înţelegătoare, zise.
- Lasă că ne povesteşti altă dată, să ieşim de aici fiule.
- Da, poftiţi la plâns doamnelor, după dumneavoastră!
Imediat Cardon sării cu ochii înlăcrimaţi la Sofia, luând-o în braţe, în hohote de plâns, li se adăugă şi Madlen, mişcată la rândul ei de atâta durere, numai Matei puse capul în pământ nefiind din familie sau mai bine zis, nu trăise atât de apropiat cu toţi aceştia. Şi de data aceasta se calmară cu toţii, aşezându-se în jurul sicriului, o linişte stranie se lăsă, doar oftaturi, nimănui nu-i venea a spune nimic, totul era atât de apăsător, Matei ridică capul din pământ, rotindu-şi privirea în cercul celor îndureraţi, dori să spună ceva, dar vorbele i se opriră în gât, Madlen şi cu Sofia îl flancă mai aproape observând că vrea să deschidă gura.
- În fine, zise Fabia, printre suspine. Dumnealui este domnul Cardon, vechi prieten al mamei mele şi fost angajat al Firmei Namec.
Marmoz era ochi şi urechi la vorbele Fabiei, încercând să desluşească ceva din prezentarea aceasta, Fabia observă şi se opri intimidată.
- Dumnezeu s-o ierte! Doamnelor, domnilor! Zise Cardon.
- Dumnealui ne-a ajutat foarte mult, după plecarea tatei dintre noi, a luptat alături de mama, fiindu-i aproape.
- Mulţumesc Fabia, dar Sofia mă cunoaşte, am fost bun amic cu soţul dumneaei.
- Aşa este, domnul Cardon, obişnuia să vină pe la noi.
- Dacă nu vă supăraţi, eu am să dau o fugă pe la mormântul tatălui Fabiei, care mi-a fost de asemenea bun amic.
- Ce coincidenţă, tocmai despre aceasta discutam şi noi mai devreme! Fabia însă, s-a arătat foarte îndurerată, pentru a face acest drum. Zise Sofia.
- Da, am vrea să vă însoţim. Zise Madlen.
- Asta, dacă nu vă deranjează! Completă Matei, încă flancat de cele două doamne.
- Doamne fereşte! Dar cum să mă deranjaţi, tocmeai vroiam să chem un taxi, în felul acesta vom merge cu toţii.
- Nu este nevoie, maşina din faţă este a noastră domnule, dacă doriţi puteţi merge cu noi, este loc destul. Zise Madlen.
- Mă simt onorat domnişoară, totuşi, parcă vă ştiu de undeva! Asta din amintirile mele, pentru că am lucrat cu ani buni în urmă, la Firma Namec, când am părăsit-o, Namec era destul de tânăr, iar pe lângă casă avea doi prichindei micuţi.
- O cunoaşteţi mai mult de la mine de acasă, domnule Cardon, după moartea soţiei lui Namec, copiii au crescut mai mult cu noi, Namec era de nerecunoscut, atâta durere să înduri, nu este uşor, mai ales că erau atât de tineri. Zise Sofia.
- Dar parcă mai avea un frate, mi-aduc aminte.
- Da, Sergiu. Un flăcău de asemenea deosebit aş putea spune, doar un pic influenţat de factorul puterii.
- Cine nu este influenţat de putere, Sofia! Cu toţii alergăm după ea, în cele din urmă o lăsăm de izbelişte şi uite o părăsim, simplu în linişte.
- Aveţi dreptate!
- Atunci să mergem, vom aprinde o lumânare şi la mormântul lui Galet, al dumitale.
- Fără îndoială, domnule Cardon.
Cei trei acum erau patru şi se îndreptară în linişte către Cimitir. Fabia îi conduse în lacrimi până la poartă, sperând din toată inima că vor conlucra împreună, dându-le de înţeles ambelor părţi cine este Cardon cu adevărat.
- Eram absolut convins, că în toată această afacere, trebuie să fie şi un avocat.
- Da, tinere ai dreptate! Însă nerăbdarea ta poate aduce victime, trebuie să fi mai ponderat.
- Totuşi, cum aţi putut să intraţi în toată această poveste? Zise Madlen.
- Foarte simplu draga mea, Namec a observat calicia nemăsurată a lui Pape şi nu mai avea puterea să-i taie elanul, atunci i-a venit ideea să cumpere sacul.
- Cum adică? Intervenii Matei.
- Foarte simplu, tinere! Am iniţiat împreună cu Galet, un loc unde Pape, să-şi depoziteze ceea ce dădea deoparte, cu alte cuvinte Pape îşi depunea afacerile într-un mediu artificial creat de noi dinainte, asta pentru că învăţăcelul de Sergiu nu se prea pricepea, dar ca un copil se bucura văzând că afacerea lui prosperă, fără să-şi dea seama că de fapt toţi banii erau furaţi de Pape.
- Totuşi, Pape cel puţin în ultimul timp, a devenit altfel de om, cu toate că...
- Da domnişoară, Pape nu are stofă, se crede că la rândul lui, este impulsionat de o altă persoană din umbră.
Sofia puse mâna pe piept, la auzul acestor vorbe, rămânând fără aer.
- Asta înseamnă, că Marmoz… nu primeşte comenzi de la el!
- Exact domnule sau cel puţin aşa se crede, cel puţin până acum, persoana din umbră este un mister.
- Cred că după citirea testamentului, toată această ceaţă se va risipii.
- Da, domnişoară, numai că după citire, vor venii şi alte victime nevinovate.
Matei conducea încordat maşina care se ambala peste măsură la schimbarea vitezei.
- Matei, dacă nu mai poţi, conduc eu. Zise Madlen, îngrijorată.
- Luaţi-o la stânga, domnule Matei.
- Cimitirul este înainte!
- Avem tot timpul să aprindem lumânări, mâine la înmormântare. Acum avem de rezolvat probleme mult mai grave, bine că nu ne-a urmărit nimeni.
- Asta pentru că aparent, păreţi un bătrânel fără...
- Fără scrupule tinere, cred că asta vrei să zici!
- Nu, inofensiv.
- Tocmai pe aceasta s-a bazat şi Namec, când m-a ales.
- Eu am fost inofensiv şi muncitor tot timpul, nimeni niciodată, nu mi-a dat bani pe mână.
- Asta până acum, tinere.
- Adică, ce vreţi să spuneţi?
- Vreau să spun că dumneata eşti viitorul acestei Companii, Namec nu avea cum să dea afaceri deosebit de scumpe pe mâna unui copil necopt. Acum după ce a devenit o fructă frumoasă, e timpul să dăm acestei domnişoare frumoase, ce este al ei de drept.
- Donule Cardon, trebuie să recunosc că aici sunt de acord cu dumneavoastră.
- Aşa mă gândeam şi eu fiule. Opreşte maşina aici, parcheaz-o te rog pe fundătura aceea, vom merge pe jos în continuare, n-o să strice nimănui puţin aer curat.
- Să înţeleg că dumneata poţi declanşa mecanismul de întoarcere?
- Domnişoară, am mai rămas doar două persoane în viaţă, care o putem face. Fabia, aţi văzut şi dumneavoastră, este atât de speriată, încât mi-e greu să cred că ar mai accepta să facă vreo mişcare, fie ea şi pentru verişoara ei.
- La urma urmei, ce este mai de preţ ca viaţa, o cred pe Fabia, ştiu ce simte.
- Exact Sofia, tocmai asta încercam să explic.
- Ştiu, dar eu vă cunosc atât de puţin.
- Domnişoară, nu este timp pentru mai mult, norocul dumitale că v-ţi nimerit toţi de încredere la Olivia acasă, că altfel nu ştiu cum v-ar fi adunat Fabia, pe toţi la un loc, cu animalul acela pe cap.
- Deci dumneavoastră veniserăţi la Fabia, pentru a ne contacta?
- Recunosc, nu pe toţi, numai pe dumneata Madlen, am observat că eşti singura care ai posibilitatea să îndrepţi lucrurile, Sergiu nu poate fi contactat, este îmbrobodit de Pape.
- Şi cum ţi-ai dat seama de ceilalţi, că sunt de încredere?
- Mai mult, de când v-am văzut, am ştiut că vom forma echipa completă pentru declanşarea mecanismului de întoarcere.
- Adică!
- Iată un tânăr care este atât de inocent, ce poate fi mai de neîncredere, după ce auzi sunetele scoase de Matei.
Matei se înroşi până în vârful urechilor, ştia destul de bine din auzite, de profesionalismul lui Cardon, de altfel a fost unul dintre iniţiatorii Firmei Namec.
- Dar ne lipseşte contabilul, domnule Cardon.
- Matei, sunt sigur că Sofia o să facă faţă cât trei contabili la un loc şi-apoi cred că l-a mai ajutat pe Galet din când în când, viaţa de profesor e plicticoasă de la o vârstă în colo.
- Nu ne mai rămâne decât să ne apucăm de treabă, dar unde ne duceţi, sper că nu vreţi să ne arătaţi oraşul!
- Nu domnişoară Madlen, de fapt am ajuns, iată! Aici vom stabili cartierul general, să ne apucăm de treabă, cât încă mai sunt deschise instituţiile statului.
Toţi se opriră în faţa unei căsuţe modeste, poate chiar prea modestă ai fi zis, judecând după capacitatea acelui om, căsuţa micuţă, dar robustă, era aşezată pe o bucată de teren destul de mare, în comparaţie cu ea, pe lângă căsuţă se aflau în dezordine, tot felul de pomi fructiferi, ai fi zis că stăpânul nu i-a plantat şi mai degrabă au crescut ei liberi de bună voie, totul părea un rai plin de verdeaţă şi umbră întunecată la prima vedere, la intrarea în adâncime era atât de plăcut, aerul proaspăt, te făcea să-l tragi cu nesaţ în piept. Printre pomi şi alte tufe, se vedeau două urme de maşină ce duceau în spatele casei, acolo era construit un garaj sau mai degrabă o magazie din lemn, dar după urmele lăsate sigur adăpostea o maşină.
Aşteptau cu toţii să intre în sinistra casă, care după aparenţe nu părea a avea mai mult de trei camere şi un hol la intrare, uşa se deschise în sfârşit, Madlen se opri susceptibilă în prag, era ultima îndemnată de Cardon să intre.
- Pofteşte, domnişoară Madlen!
- Domnule, Cardon! Ne-am adunat degeaba, nu avem plicurile care pot declanşa toate acestea, numai dacă necazurile s-ar opri aici, pentru că eu nu deţin toate plicurile, iar celelalte sunt la Sergiu…
- Ştiu Madlen. De fapt cunosc conţinutul plicurilor pe dinafară, toate au fost concepute de mine şi de Galet. E drept că am folosit scrisul lui Galet şi introducerea de suflet, care recunosc îi aparţine în întregime. Ce ne trebuie nouă este plicul trimis la reşedinţa familiei voastre pe numele tău, acela are toate codurile secrete ale băncilor şi principalilor acţionari.
- Trebuie să recunosc că l-am recuperat de la Sergiu, dar n-am avut timpul necesar să-l deschid nici până astăzi.
- Nu-i nimic copila mea, îl vom deschide aici împreună cu toţi prietenii noştri, nu mai fi atât de fricoasă, acum eşti pe mâini bune, de fapt ai să te convingi singură, mâine de toate acestea, când v-a fi citit testamentul.
- Dar plicul nu este la mine!
- Mi-am dat seama, hai să intrăm, vom stabili cu toţi ce avem de făcut.
- Draga mea, ce s-a întâmplat? Zise Sofia.
- Stai liniştită Sofia, noi doi am avut de discutat unele probleme.
- Şi le-aţi clarificat?
- Acum sunt sigură că am ales echipa corectă, dar nu înţeleg de ce aţi mai scris şi plicurile acelea, din moment ce puteaţi foarte bine mulţumesc, să faceţi treaba şi fără ele.
- Plicurile au fost scrise pentru cazul în care Marmoz sau mă rog altcineva, îşi făcea treaba până la capăt.
- Uite vezi! Şi eu care credeam că nu are cap! Domnule Matei, aveţi perfectă dreptate.
- Dar era şi Fabia, ea ar putea face treaba aceasta.
- Da, domnişoară! Însă sistemul a fost conceput de mine şi de Galet. Noi suntem autorii, de aceea dumneata ai de două ori noroc pot să spun. Uitaţi cum vom proceda: eu am aici toate formularele necesare, însă ne trebuie plicul dumitale Madlen, codurile acelea chiar că nu le ştiu pe de rost. Până una alta, vom începe iniţierea de rigoare, pe care v-a trebui s-o aduci dumneata domnule avocat Matei, sper că joci în tabăra noastră, pentru că te văd cam nehotărât.
- N-o să-l las singur nici o clipă, domnule Cardon.
- Foarte bine fata mea, bărbatul trebuie supravegheat, dacă vrei să ai familia în regulă.
Madlen, se înroşii până în vârful urechilor, neputând să mai scoată nici un sunet.
- Domnule Cardon, mai ar fi o problemă, noi echipa aceasta am fost aleşi să lucrăm pentru Pape, pe teren.
- Din ce în ce mai bine domnule Matei, bineînţeles că o să le vindem şi lor ceva, însă cu totul şi cu totul paralel. Nici măcar cea mai mică analogie.
- Chiar acum vom face actele pentru ei cât şi pentru noi. Haideţi doamna Sofia, copiii aceştia ne ţin din treabă. A, era să uit! Iată, acestea sunt cheile de la magazia din spate, acolo veţi găsi o maşină, cu care veţi merge împreună după plicul cu pricina. Să nu uitaţi, imediat ce vă întoarceţi, să băgaţi la loc maşina, numai după ce v-aţi asigurat că nu aţi fost urmăriţi, vreau să rămânem în viaţă. La Madlen acasă, lăsaţi maşina mult mai departe de bloc.
- Atunci am plecat, domnule Cardon.
- Nu uitaţi, ochii în patru, vă cunoaşteţi duşmanii?
- Negreşit, domnule Cardon.
- Copiii aceştia se potrivesc de minune, doamna Sofia.
- Acum este timpul ca Matei, să demonstreze că o iubeşte cu adevărat pe Madlen.
- În ambele cazuri, Matei are nevoie de stabilitate, se vede cu ochiul liber. Nu v-a trăda, sub nici o formă, a văzut singur unde duce trădarea.
- La blocarea fondurilor, domnule Cardon! Împreună izbucniră într-un râs comun.
- Păcat că nu-i şi Matei aici, să ne asculte! Zise Cardon.
- Da, domnule!
- Cred că ne-am domnit destul Sofia, suntem de aceeaşi vârstă şi vrem împreună să scoatem copiii aceştia la mal.
- Au fost flebeţea mea, eu n-am putut face copii...
- Dumnezeu a avut grijă de sufletul tău şi iată, acum ai doi copii de protejat, poţi spune cu certitudine că sunt ai tăi, Sofia.
- Să ne apucăm de treabă, copiii se întorc şi nu e bine să-i lăsăm să ne aştepte.
- Prea bine.
Între timp, copiii ascultători au ajuns cu maşina lui Cardon, la blocul lui Madlen. Au parcat aşa cum au fost învăţaţi, la două blocuri distanţă, pe o fundătură spre a fi bine mascată.
- Cred că maşina aceea din faţa blocului tău este puţin dubioasă, Madlen.
- Cum ai descoperit aceasta?
- Uite îi vezi pe slinoşii din ea, cei doi tineri ce stau cu ochii pe intrarea blocului, sunt sigur că pe tine te vor.
- Poate aşteaptă vreo fată din bloc, Matei. Nu sunt singura fată de aici.
- Atunci vom aştepta până ce v-a coborî fata misterioasă.
- Dacă vom mai sta mult să pierdem timpul, zestrea mea nu v-a fi decât mica garsonieră de la etajul.... stai puţin, dar tipul acela se uită chiar la geamul meu. Propun să ocolim blocul, intrarea din spate poate fi în siguranţă.
- Bună mişcare Madlen! Numai să nu fie Marmoz, acolo.
- Vedem noi, haide o dată! Ce, ai luat frica de la Fabia!
Drumul era liber, alte două blocuri făceau un U, iar spaţiul de acolo era amenajat ca un mic părculeţ. Matei se dădu după o tufă încercând să spioneze.
- Haide, mai repede! Ce te tot fereşti atâta, te şi cunosc pe tine, ce să spun!
- Da... Marmoz!?
- Marmoz este îndrăgostit de Fabia.
- Ai dreptate!
Urcară împreună rapid, numai că uşa garsonierei era întredeschisă, iar pentru ei era prea târziu să mai dea înapoi, au observat în ultimul moment. Matei îi făcu semn să urce cu un etaj mai sus Madlenei, să nu fie observată, ridică mâna să apese pe butonul de la sonerie, dar îi tremura din toate încheieturile, o băgă pe cealaltă în buzunar şi apăsă butonul, la uşă se înfiinţă un slinos.
- Bună ziua! Sunt de la Circa Financiară, am venit să rechiziţionez garsoniera, s-au însumat prea multe datorii la stat.
- Foarte bine! Zise slinosul, intrând cu acelaşi tupeu în joc.
Matei scoase un carneţel şi stiloul de la piept.
- Sunteţi rudă cu proprietara, am un nume de femeie aici... Namec Madlen? Puteţi să chemaţi...
- Auzi mă, eu m-am cărat de-aici! Sunt cam certat cu... proprietara, dacă vrei să-i iei casa, n-ai decât!
- Mă rog! Dar...
Începu a bâgui Matei, fără noimă, slinosul ieşi pe lângă el şi se pierdu pe scări. Matei se aşeză pe scara blocului, ştergându-şi broboanele de sudoare de pe faţă. Madlen trecu pe lângă el, fără să-l bage în seamă, imediat Matei ţâşni în cea mai mare viteză după ea, nu controlase casa înainte, tocmai Madlen vroia să ţipe din toţi plămânii ei, dar Matei îi acoperii gura cu palma ştrangulând-o în acelaşi timp din spate.
- Sst, linişte Madlen, să nu scoţi un sunet, da! Te rog frumos!
Matei o luă cu el, îndreptându-se către fereastră, prin harababura lăsată de slinos în cameră. Slinoşii se certau între ei, că n-au putut să-şi facă treaba, Matei slăbii mâna de la gura lui Madlen, iar aceasta veni cu picioarele pe pământ.
- Madlen, caută plicurile unde şti că le ai, cât mai repede! Sunt aproape sigur că se vor întoarce.
Madlen se transformă imediat în femeia dură care era, lăsându-se de fiţele feminine, pe care vroia să i le arate lui Matei. Sări ca o felină peste toate obstacolele din cale şi ajunse în bucătărie, spre bucuria ei totul era intact, din cameră se auzii Matei strigând uşor.
- Madlen, s-au hotărât să vină cu toţii sus, grăbeşte-te!
Madlen, îi sufla deja în ceafă lui Matei.
- Ah! Doamne, ce m-ai speriat! Slinoşii tocmai au apucat-o încoace!
- Văd şi singură!
Madlen, îl apucă de mână pe Matei şi urcară scara către etajele superioare, în cea mai mare forţă, atunci când nu mai puteau fi văzuţi se opriră pe loc, iar Madlen puse degetul pe buzele lui Matei, îndemnându-l să tacă şi în acelaşi timp să sufle mai uşor, prin semne, era rândul lui Matei, să fie surprins de comportarea lui Madlen, acum nu era timpul de politeţuri. Imediat ce aceştia au intrat în garsonieră, Madlen dădu să coboare, dar prudenţa o opri, de dincolo de uşa întredeschisă se auzi strigând.
- Unde îţi e omul de la fisc mă! Arată-mi-l mie, să-i bag cuţitu-n beregăţi!
Madlen, zâmbi văzându-l pe Matei, cum transpiră de mama focului şi se ţinea cu mâna de gât.
- Căutaţi mai repede plicurile alea, că ne-aşteaptă oamenii ăia cu ele! Aoleu, mor de foame cu voi, bă! Se auzi din nou aceeaşi voce.
- Auzi şefule, dacă era fata acasă ce făceai? Se auzi o voce piţigăiată.
- Îi dădeam un număr, şi plecam liniştiţi cu toţii, bă!
- Şi noi!
- Voi vă speriaţi de un contabil, bă! Ce mama naibii, dacă ştiam că sunteţi aşa de fricoşi, vă lăsam acasă, s-aveţi grijă de ăia mici!
- Păi, n-avem şefu!
- Nu de-ai voştri mă, prăpădiţilor! De-ai mei!
- Da, numai că aveam grijă şi de nevastă, că de, na! Zise piţigăiatul.
- Şi-atunci cine mai era şeful vostru, bă! Maimuţoilor!
- Aşa e, are dreptate, mai jos de-atât unde am putea să ajungem! Cel puţin dacă mă culc cu nevastă-ta, mă aleg cu o bătaie bună, şi-mi trece până la urmă, dar dacă aş fi făcut-o cu domnişoara… asta, nu cred că scăpam aşa uşor!
- Caută mă şi tu, nu mă mai ţine de vorbă!
Şeful lor se apropie de uşă şi scoase capul pe casa scării, Madlen se retrase ca o felină uşor lângă Matei. Era clar că nu puteau coborî pe scări şi nici acolo nu mai puteau zăbovi, în curând slinoşii o să-şi dea seama că nu a trecut nimeni pe lângă ei, mai ales dacă n-or să găsească nimic din ce caută.
Madlen, se descălţă uşor de încălţăminte, îndemnându-l pe Matei să facă la fel, după care au luat-o în cea mai mare viteză către luminator, ajunşi la ultimul etaj, au ieşit pe acoperişul blocului, folosindu-se de scara de incendiu, încălţându-se la loc, s-au apropiat cu prudenţă de blocul vecin ce forma o latură a literei U, locul în care erau lipite blocurile, unindu-se la colţuri, era destul de îngust, iar înălţimea aceea, parcă îl făcea de netrecut.
- Madlen, eu nu pot să păşesc pe aici, du-te salvează-te, salvează-ţi mastodontul, eu voi rămâne aici, poate că nenorociţii aceia nu vor urca pe bloc.
Între timp observă că vorbeşte singur, Madlen era la trapa scării de incendiu şi venea în fugă către Matei.
- Dacă vrei să rămâi în viaţă păşeşte, dacă nu, mai ai doar câteva secunde, poţi începe o rugăciune, sunt pe scări.
Madlen, sări pe celălalt bloc, ducându-se la trapa blocului vecin, pe care o deschise în cea mai mare viteză, nu mai strigă la Matei, de teamă să nu fie auzită, îi făcu doar semn cu mâna, implorându-l să păşească pe cele două colţuri, în sfârşit, Matei se hotărî, Madlen se întoarse hotărâtă, luându-l de mână, trăgându-l cu toată puterea către trapă, aproape că îl împinse pe scară, coborând buluc peste el, închizând trapa în acelaşi timp. Slinoşii au ieşit furioşi pe bloc, bătând din picioare nervoşi, Madlen îi urmării până ce Matei coborî scara în întregime, slinoşii erau în căutare, dar timpul era scurt până când vor găsii trapa blocului vecin, Madlen se apucă cu mâinile de rame şi alunecă rapid, Matei rămase cu gura căscată la figura aceasta.
- N-avem timp! În curând vor fi deasupra noastră, să coborâm!
- Să ne despărţim Madlen, pe tine nu te-au văzut.
- Nu m-au văzut, dar vor să-mi facă felul! Cum crezi că intri în casa omului, fără să-i cunoşti chipul, obiceiurile! Cel puţin unul, dintre ei, este profesionist.
- Mai degrabă doi!
- Mă rog, hai să fugim, este cel mai sănătos!
Madlen, a luat-o prima la fugă, urmată în cele din urmă de Matei, după mai multe ezitări, ajungând la parter, iar pe casa scării se auzi glasul celui care era şeful slinoşilor.
- Bă! Ăla de la fisc, eşti al nostru, bă!
Madlen, îl luă de mână pe Matei, pierzându-se printre puzderia de maşini şi blocuri. La maşina lui Cardon, Madlen băgă mâna în buzunarul lui Matei, care aproape că nu mai reacţiona, deschise maşina, urcându-se la volan, după care deschise portiera lui Matei, care sări lăsându-se pe banchetă.
- Auzi, să-mi aduci aminte, să nu mai facem sex, înaintea unei zile ca aceasta.
- Madlen, cred că ai dreptate, partida aceasta de sex, mi-a adus senzaţii tari!
Râsul deveni general, maşina se îndreptă în trombă, către cartierul general al lui Cardon.
- Foarte bine copii! Mă bucur că aţi ajuns la timp! Aţi băgat maşina la locul ei?
- Da domnule, totul este în ordine, poftiţi vă rog, plicul!
- Bravo Madlen, dar ce este cu băiatul nostru, pare cam şifonat?
Matei, dori să spună ceva, dar o talpă hotărâtă îi apăsă pe laba piciorului.
- Totul este în ordine, domnule Cardon.
- Atunci, noi v-am pregătit deja plicurile. Cine merge la Pape?
- Eu merg domnule Cardon, oricum nu mă pricep la acte.
- Am întrebat doar din amuzament, Madlen. Normal că la tribunal o să trimit un avocat! Poftim plicul pentru Pape. În plicul pentru Matei, mai avem de trecut câteva date din faimosul tău plic.
- De data aceasta cum vom călătorii?
- Veţi fi normali de acum înainte, toate piesele sunt la noi, oricum nu puteţi merge la uşa lui Pape, cu maşina mea, băieţii lui vor acţiona imediat.
Matei, puse instinctiv mâna la gât, auzind de băieţii răi. Cardon, luă plicul de la Sofia, şi-l înmână lui Matei.
- Matei, să nu mă faci de râs, ai pe plic persoanele care mă cunosc, sub ele este semnătura mea, ia la rând persoanele de pe plic şi rezolvă problema. Succes Matei! Veţi merge cu maşina voastră, mai întâi la Tribunal, unde v-a rămâne Matei, după care Madlen, îşi v-a continua drumul către Pape. După terminarea treburilor veniţi urgent înapoi, Madlen cu maşina fireşte, iar Matei cu taxiul, pe care îl vei opri la două străzi de aici. Maşina, să nu uiţi să o laşi la locul ei Madlen, numai după ce te-ai asigurat că nu eşti urmărită. Hai, la treabă copii! Mai avem acte de perfectat, până veniţi voi, sper să fim gata.
Madlen, se sui la volan, de îndată, fără a mai scoate o vorbă, era atât de concentrată, nimic nu-i ieşea, deşi Cardon lucra pentru ea de zor, intuiţia îi spunea contrariul. Demară în trombă, prin oraşul aglomerat, opri maşina lângă un birou de copiat acte şi-l somă pe Matei grav.
- Dă-mi plicul pe care ţi l-a dat Cardon, pentru Tribunal.
- Dar...
- Acum, Matei! Este foarte urgent, chiar dacă mă iubeşti atât pe cât spui de mult, suntem în stare de război Matei, sunt sigură că după ce se v-a termina totul, vom fi mult mai liniştiţi, pentru relaţia noastră.
- Sper că promite, nu!
- Şi eu sper acelaşi lucru, maturitatea ta se v-a combina cu spiritul meu aventurier, ce o să dea ceva bun în final.
- Dă-mi picul odată, ţi-l aduc imediat înapoi!
- Auzi, dar băieţii răi, dacă mă găsesc, mi-au văzut totuşi chipul şi sunt un pic îngrijorat!
- Stai liniştit, băieţii răi au fost deja schimbaţi de către patron.
- Cum aşa?!
- Foarte simplu, Matei! Atunci când nu-ţi faci treaba, eşti concediat de patron, nu ştiu... mă uit la tine, şi mă mir aşa!
- De ce?
- De nimic!
- Şi crezi că dacă mă mai întâlnesc cu ei pe stradă, îmi fac rău!
- Fără să fie plătiţi, mă îndoiesc! Ce, tu acum munceşti pe degeaba?
- Nu, sunt angajat al Firmei Namec.
- Foarte bine!
Madlen, smulse plicul din mâna lui Matei şi zbură la biroul de copiat. deschise plicul, încercă să citească vreo două pagini din cele 20, dar toate acele cuvinte avocăţeşti o dădeau peste cap.
- Vă rog să-mi copiaţi toate paginile din acest plic, inclusiv lista de pe plic, vă rog frumos!
- Imediat!
- A, vă rog să le băgaţi într-un plic pe măsură.
Madlen luă plicul alb, ducându-se cu el direct la portbagajul maşinii, spre a nu fi confundat din greşeală, imediat după aceea, opri maşina în faţa Tribunalului.
- Madlen, dar celelalte plicuri unde le-ai lăsat?
- Care plicuri?
- Cele de acasă? N-ar fi trebuit să ai mai multe plicuri?
- Sunt la adăpost, stai liniştit!
- Şti de ce te-am întrebat, pentru că am văzut că i-ai dat lui Cardon, numai un singur plic, tu ai zis ceva de mai multe.
- Oricum nu le am pe toate grijuliule, sunt împărţite aproape în mod egal, între mine, Pape şi Sergiu.
- Asta nu e bine!
- De ce?
- Ar putea să controleze pista dată de Cardon.
- Am spus aproape în mod egal, dacă mă înţelegi ce vreau să spun.
- Şi tu ce o să le spui acum lui Pape şi Sergiu?
- Că eşti la Tribunal, la Bancă, trala, la... şi le-ai trimis o mostră din munca ta.
- Şi dacă trimite pe cineva după mine? Matei, puse mâna la gât, instinctiv.
- Pentru ce să trimită, ca să nu-ţi mai faci treaba! Ei au interes să-ţi faci treaba, nu! Plicurile acestea demonstrează lucrul acesta, mai ales că în ele sunt trecute active la vedere, pe numele lor.
- Sper că ai dreptate.
- Bine, hai, dă-i drumul! Timpul ne presează.
Madlen nu se duse direct la Pape, bineînţeles. Opri maşina furioasă, mai ales pe ea, pentru că trebuia să facă treaba aceasta, deşi avea mare încredere în Sofia, pentru ea Cardon era destul de necunoscut, imaginea lui nu o vedea în copilărie, aşa cum se lăuda el de altfel, sau poate că au lucrat mai mult la Firmă. Deşi este destul de bătrân, având o vorbă liniştitoare, neîncrederea ei este un pic dubioasă, însă era datoria ei să controleze.
Darian, era prietenul pe umărul căruia puteai plânge la orice oră, întotdeauna, încă din şcoală, Madlen când avea nevoie de ceva, zbura la Darian, el trebuia să afle primul năzbâtiile ei şi apoi Sofia. Sună la uşa lui Darian, supărată că trebuia să apeleze la el, după atâta timp, ei se maturizaseră amândoi şi doar atât.
- Bună ziua, Darian!
- Bună Madlen! Ce vânt te aduce pe aici? Şcoala cred că ai terminat-o, nu!
- Ce folos, dacă n-am învăţat meseriile care îi trebuiau tatei. Tu ai fi fost numai bun să lucrezi la tata.
- Şti foarte bine că am fost şi sunt un boem, dar după atâţia ani, să-mi calci pragul! Hai, intră te rog, doar nu vrei să-mi spui în prag ce te doare!
- Da de unde şti tu, că mă doare ceva?
- Ei, mi-am închipuit şi eu! Te-am văzut cu plicul acela masiv în mână.
- Ştii, m-am gândit că tu ai şcolile şi inteligenţa necesară să mă scoţi din toate acestea, basma curată.
- Am dreptul, filozofia, economicul; biologia am făcut-o la îndemnul mamei, ştia că-mi plac florile.
- Am aici nişte acte, înainte de a deschide plicul, vreau să-ţi spun că treaba nu e chiar domestică, dacă crezi că poţi face faţă, deschide-l şi spune-mi despre ce este vorba.
- Draga mea, în afară de flori, îmi plac nespus animalele, întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu ele.
- Acestea sunt un pic cam sălbatice, Darian.
- Întotdeauna, plină de aventură!
- În plicul acesta se dispută viitorul meu Darian, hoţii... pentru că altfel nu pot să le spun, vor să-mi ia casa şi tot ce am.
- Eu nu te-am mai văzut pe aici, de când trăiau ai mei. Parcă o văd pe mama, când îţi deschidea uşa, striga imediat.
- Darian, vezi că a venit nebuna ta, să-i rezolvi nu ştiu ce! Zise Madlen.
- Vezi că-ţi aduci aminte, Madlen. Nu s-a schimbat nimic în relaţia noastră.
- Doar părinţii noştri… s-au dus… săracii!
- Dă-mi plicul, să mă uit pe el.
- Uite cum facem, las plicul cu toată încrederea la tine, pentru că acesta nu este decât începutul, pe măsură ce se vor fabrica şi celelalte, voi veni cu ele la tine.
- E rost de treabă, nu glumă! Sper că voi fi remunerat pe măsură?
- Mai întrebi!
- Ştiu că înainte, tot eu făceam cinste la urmă!
- Mă grăbesc Darian, totul este contra cronometru, mâine se citeşte testamentul tatei, însă averea nu-i, sper din tot sufletul să o aduci tu acasă, ştiu că eşti capabil.
- E chiar atât de grav?
- Da, este foarte grav, Darian.
- Bine, atunci mă voi apuca de treabă, Madlen.
- Sper din tot sufletul să nu găseşti nici o bubă în plic, tu să fii doar un cititor pe măsură, dar dacă găseşti ceva acţionează fără să mă contactezi, voi veni eu la tine, nu mă căuta zilele acestea, dacă ţi la viaţa ta.
- Deci e gravă rău, situaţia!
- Am plecat Darian, numai tu... tu eşti ultima mea scăpare.
- Ca de obicei!
Madlen, se îndepărtă de lângă uşa lui Darian, părăsind casa bătrânească, dar destul de simandicoasă pentru acea vreme. Gonii cât putu de repede, pentru a mai recupera din timpul pierdut, nu vroia să ajungă Matei, înaintea ei la Cardon, dar era liniştită, ştia că la Tribunal, treburile nu se mişcă atât de repede. Ajunse la birourile în care Pape şi Sergiu, se plimbau precum leii în cuşcă, cu toate că nu i se părea normal să-l vadă pe Pape acolo, nu avea de ales.
- Bună ziua, domnilor!
- Draga noastră Madlen! Ce veşti ne aduci?
- Numai bune! Matei a declanşat mecanismul de întoarcere sau aşa spune el, e pe acolo prin Tribunal, aleargă de la o uşă la alta, toată ziua şi împarte hârtii.
- Madlen, surioară! Spune-ne ceva concret, nu... vorbe!
- Sergiu, de ce nu ai răbdare! Iată v-a trimis aici, o mică parte din munca lui.
- Pape, luă animalic plicul şi începu a răsfoi calic.
- Sergiu, începu să citească lângă el, dar Pape îl tot îmboldea cu coatele.
Într-un târziu, Pape ridică privirea zâmbind, Madlen încremeni de frică, neştiind ce să mai creadă, zâmbetul lui Pape, era un pic deplasat pentru acele momente.
- Ştiam eu că băiatul acesta n-o să mă lase la greu şi când te gândeşti cât de mult l-am subestimat. Sofia este alături de el, nu?
- Bineînţeles. Zise Madlen, un pic încurcată.
- Copii, iată începutul unei munci de-o viaţă, în sfârşit monstrul se arată la ochi. Madlen, ai avut dreptate, voi trei faceţi o echipă extraordinară!
- Eu fac mai mult pe poştaşul, Sofia şi Matei, nu-şi văd capul de atâta treabă.
- Dar cred că ai dus şi tu, o hârtie, măcar acolo, nu!
- O, da! Tot ce mi s-a spus am făcut, ne-am împărţit la alergătură, cu scrisul...
- Dar aici sunt numai cifre Pape, cum te poţi bucura, citind toate acestea? Se trezi Sergiu, din adormire, citind pe una din filele, lăsată în sfârşit de Pape.
- Lasă că-ţi explic eu fiule, stai liniştit. Acum să-i dăm drumul Madlenei, la treabă.
- Mai ar fi o problemă, până acum a fost declanşat totul cu plicurile mele, urmează şi ale voastre domnilor.
- Bineînţeles Madlen, la cum merge treaba, nici nu mă gândesc să mă opun.
Pape scoase plicurile din buzunarul hainei şi i le înmână bucuros.
- Hai Sergiu, acum este rândul tău. Vezi Madlen, nici noi nu am stat degeaba, ne-am gândit că o să avem nevoie de plicuri şi le-am adus la Firmă.
- Vi le dau, dar numai cu condiţia să-mi explicaţi şi mie cifrele acestea, că mă uit ca mâţa la calendar.
Madlen, luă plicurile bucuroasă, că a reuşit să pună mâna pe ele, făcându-se nevăzută, ieşi glonţ, din Firma Namec. Zbură în trombă, cu cea mai mare grijă să nu fie urmărită, către Cardon, lăsă toate plicurile în portbagajul maşinii, dosindu-le astfel să nu fie la vedere şi intră în sfârşit în centrul de luptă al lui Cardon.
- Iată a venit fata noastră!
- Mai avem puţin Madlen, oricum tu ai venit înaintea lui Matei. Sper că nu ai fost urmărită?
- Nu, nici pe departe. Se pare că i-a plăcut foarte mult, momeala trimisă de voi. Apropo' cine munceşte la ea?
- Eu, draga mea, domnul Cardon, le execută pe cele pentru voi.
- Ai făcut o treabă excelentă Sofia, numai că ce ne facem, atunci când vor observa că de fapt în spatele cifrelor, nu există nimic.
- Ba nu, de fapt în aceste plicuri este ceva palpabil, numai că până la sfârşitul zilei vom lua totul înapoi.
- A, deci îi facem să creadă într-adevăr că totul este adevărat.
- Bineînţeles Madlen, peştele nu gustă decât râme reale, mă rog... după aceea tragem uşurel la mal totul. Zise Cardon. Acum era rândul lui Madlen, să fie îngrijorată, îi păru rău că nu copie şi plicurile lui Pape, să i le arate lui Darian.
- Dar dacă Pape, face conversia în tot acest timp, noi ce o să mai luăm înapoi?
- Nu prea are cum Madlen, este o clauză la Tribunal, contra lui Pape, prin care el nu poate face nimic fără semnăturile voastre, adică Sergiu şi tu, Madlen.
Madlen, puse instinctiv mâna la piept, auzind vorbele acestea.
- Stai liniştită Madlen, să sperăm că n-o să caute aşa în adâncime, Pape v-a fi bucuros să constate că deja, totul este pe numele lui.
- Aha, am înţeles, domnule Cardon.
În sfârşit, intră Matei pe uşă, cu diplomatul său, haina desfăcută, era entuziasmat, munca îl deschise total.
- Iată-l şi pe flăcăul nostru!
- Bună ziua! Am rezolvat toate problemele, persoanele indicate de dumneavoastră, au făcut treabă bună.
- Avem nevoie de actele cu care ai venit, pentru procesarea următoare.
- Să vă spun cinstit, eu nici nu am trecut prin ele, doar acum dacă...
- Acum avem nevoie noi de ele Matei, dacă sunt inadvertenţe, o să le nuanţăm. Iată materialele care trebuiesc duse la birourile din oraş. Veţi proceda la fel, uite plicul tău Matei, cu numele în ordinea în care vei rezolva problemele şi plicul lui Madlen alb.
- Am înţeles domnule, dar vroiam să mă uit numai puţin prin ele.
- Timpul e scurt copii, nu mai avem decât trei ore, de fapt nici noi nu vom avea prea multe de acum înainte de făcut. Haideţi! La treabă! Nu uitaţi, prudenţă absolută, până veniţi voi, sperăm să rezolvăm problemele rămase.
Totul se petrecu aproape ca data trecută. Numai că de data aceasta Madlen, copie toate actele, adică ambele plicuri, pentru a fi mai sigură. Următoarea oprire la birourile Namec, din oraş.
- Baftă Madlen, nu ştiu... e un volum atât de mare... atâtea acte n-am făcut de când m-am angajat aici.
- Matei, nici nu aveai cum, majoritatea au fost întocmite de domnul Cardon, înainte de a veni tu aici.
- Cred că ai dreptate, însă acum, trecând de la banale adeverinţe, la...
- Bine Matei, sari pe ei! Că este în folosul nostru prietene.
- Sper să fie aşa Madlen, însă prietenii lui Cardon sunt atât de duri, n-am mai întâlnit aşa ceva până acum!
- Este o meserie dură Matei, sper că nu ţi-ai dat seama abia acum!
- Ba după ultima săritură pe blocuri, da!
- Hai, dă-te jos, Matei!
- Bine, bine!
Madlen opri din nou la Darian, luă cele două copii şi ciocănii la uşă cu ochii în patru, de data aceasta fu mai prudentă, oprind maşina mai departe de casa lui Darian, mergând o porţiune pe jos, în felul acesta se asigură că nu este urmărită de nimeni. Darian, era atât de bun cu ea, n-ar fi vrut să-i facă vreun rău. Darian, deschise uşa, fiind cu o filă în mână, iar în cealaltă cu o ceaşcă de cafea, îi făcu semn să se aşeze, el continuând să citească actul respectiv. În sfârşit, termină de citit, lăsând fila din mână pe masă, o dată cu ochelarii pentru a-i vedea faţa lui Madlen, mai bine.
- Draga mea, ai putea să te bagi în cele mai încurcate treburi. Avem de-a face cu o mânărie de zile mari, aşa ceva n-am mai văzut, o subtilitate de meseriaş într-adevăr, dacă nu veneai la mine, sunt aproape convins că altcineva n-ar fi băgat de seamă absolut nimic. Eu, nu ştiu la cât se împarte averea voastră sau mă rog a tatălui vostru, dar sunt absolut convins că este împărţită în mai multe bucăţi, Madlen.
- Da, iartă-mă! N-am copiat şi celălalt plic data trecută. Ce zici, putem repara ceva, uite noile rapoarte?
- Madlen, eu din copiile acestea mă pot folosi doar de câteva cifre, pe care aş putea să le aşez în unele acte, dar aici este vorba de un…cum să-i zic eu, mecanism sau nu ştiu…
- Da exact, mecanismul de întoarcere, numai că pentru acesta au fost instruite persoane anume, ca să fie pus în aplicare.
- Îl poate pune în aplicare numai cine are datele originale Madlen. Eu cu copiile acestea, nu ştiu dacă aş putea să-ţi salvez mare lucru, bine ceva bănuţi acolo, ţi-aş face, să zicem, dar fără actele originale, îmi pare rău. Mai ales, mai ales că uitându-mă pe lista numelor de legătură, am dat de persoane fără nici un fel de scrupule, Madlen.
- Înseamnă că sunt pierdută Darian, nu mai sunt decât mai puţin de trei ore de lucru, la birouri.
- Parcă ai zis că testamentul se deschide mâine, la ora zece.
- Da, numai că…
Putem folosi şi timpul acela şi-apoi am şi eu prietenii mei, ce; numai domnul tău, iar ai mei sunt dispuşi să lucreze şi peste program, dacă sunt remuneraţi, desigur.
- Păi de unde să-i plătesc, eu nu stau decât într-o amărâtă de garsonieră şi aia spartă de bandiţi!
- Draga, mea le promitem că le vom plăti, numai dacă concernul v-a fi al vostru, în felul acesta vor munci cu mai mare atenţie.
- Da, exact, e ca şi cum…
- Vor munci pentru ei, Madlen. Numai că avem o problemă, grea de altfel, ne trebuiesc originalele.
- Darian, tu eşti sigur că poţi să aduci totul la normal, într-un timp atât de scurt.
- Da, ce mare scofală de timp au ei înaintea noastră, doar ce ai venit de o oră şi ceva Madlen! După câte îmi dau seama, tot o singură persoană lucrează pentru originale, celelalte sunt mască, Madlen.
- Am înţeles Darian, numai că vezi, prima mască este aproape originală sau chiar originală, pentru a-l face pe Pape, să muşte momeala.
- Asta mai puţin contează.
- Darian, dacă îţi spun că am toate actele originale în maşină, mai puţin un singur plic, pe care nu am putut nici să-l copiez.
- A, bănuiesc că cel cu conturile de legătură. O să le luăm din copiile pe care o să le faci tu, condiţia este ca să faci copiile complete, pentru că dacă ne scapă ceva, suntem terminaţi, toată munca se duce de râpă.
- Şi ei, nu o să observe toate aceste mişcări?
Păi eu voi fi cu un pas în urma lui, ceea ce va fi foarte greu de depistat, el o să fie în final un om fericit, însă… în final… mâine o să constate că nu are nimic din ce a furat.
- Dar cum vom legifera totul, ne trebuie o persoană autorizată?
- Da, aici cred că ai dreptate, avem nevoie de un avocat angajat al Firmei Namec, numai el poate semna actele.
- Nici o problemă, vom folosi acelaşi fraier, Darian.
- Cum adică?
- Adică, îl vom pune să semneze pe Matei.
- Şi el, vrea?
- Am eu grijă de asta.
- Nu cumva…
- Suntem amici, trebuie să-ţi mărturisesc, numai că Matei este un pic cam începător.
- La pat!?
- Darian, nu e momentul acum, mă duc la maşină să-ţi aduc actele. Apropo’ am şi o copie schiţată a testamentului, poate de acolo vei putea extrage ceva numere de cont sau vei şti unde să te opreşti.
- Adică nu v-a mai fi nevoie să caut bani pitiţi prin altă parte.
- Da, cam aşa ceva.
- Lasă că merg eu cu tine la maşină să iau actele, ai pierdut prea mult timp aici, te vei duce unde ai treabă.
- Nu Darian, deocamdată nu ne vom afişa împreună, ţin prea mult la tine.
- Am vreo şansă?!
- Mi-aduc aminte că mama ta nu-mi dădea nici una, Darian.
- Hai, du-te după acte, muncesc pe bani, Madlen!
- Ai dreptate.
Madlen, dispăru închizând uşa după ea, ieşi în stradă prudent, după aceea se asigură, totul era liniştit, se duse repede la maşină, se urcă mai întâi la volan, pornind maşina, o mişcă vreo zece metri, absolut nici o coadă în urma ei, nu era urmărită, lupii erau de acum siguri de prada lor, se bucurau la vizuină fiecare. Madlen, se dădu cu prudenţă jos din maşină, aşteptând un timp în spatele portbagajului, în cele din urmă deschise portbagajul, luând toate plicurile ascunse acolo, rămase cu mâna în portbagaj nehotărâtă, frica îşi spunea cuvântul, cu inima în dinţi, în cele din urmă scoase mâna cu plicurile afară, închizând portbagajul uşor, puse plicurile între ea şi maşină, asigurându-se încă o dată, nimic, totul era atât de liniştit, nu erau nici trecători la ora aceea, se hotărî în cele din urmă să plece, dar o maşină se auzi din dreapta venind cu viteză, aşteptă să treacă maşina, o luă la trap, intrând direct în casa lui Darian.
- În sfârşit ai venit cu actele, ia să vedem ce avem aici, Darian deschise la repezeală plicurile analizându-le cu viteză pe fiecare în parte.
- Lasă-mă, dacă ai şti ce frică mi-a fost, ei îmi cunosc faţa şi-mi este greu!
- Madlen, avem aici totul pentru a pleca la drum. Vrei ca mâine la ora zece să aveţi totul înapoi? Apropo’ fratele tău, tot un pişicher a rămas? Îi cam plăcea să piardă la jocuri!
- Sunt de acord Darian, ocupă-te de toate cele. Îţi promit că nota de plată o voi semna personal, dacă îmi dai ocazia!
- Îmi place termenul cu nota de plată, o să-l expun prietenilor mei, însă pentru mine, este de ajuns prietenia ta, Madlen.
- Ştiu Darian, ştiu prea bine! Am plecat!
- Nu uita, să-mi aduci copiile rigoare.
- Cred că vor fi ultimele.
- Dar şi cele mai importante Madlen, vor fi mari mişcări de fonduri, iar când vom avea nevoie de Matei, o să stabilim atunci.
- De bună seamă. Pa!
- Pa Madlen! Ai grijă de tine!
- Şi tu!
Madlen, de-a dreptul sării în maşină şi porni în cea mai mare viteză spre Firma Namec. Pa drum avu timp să analizeze puţin situaţia, Darian era singur împotriva unei armate, pentru el era atât de riscant, dar avea un atu, ştia deja toţi prietenii lui Cardon şi nu-şi permitea să greşească pentru nimic în lume. La Firma Namec era linişte, Madlen intră pe somptuosul hol închipuindu-şi-l acolo pe tatăl ei, zâmbi şi se bucură că luptă pentru drepturile sale. În birou era atmosferă calmă, Pape şi Sergiu erau la o cafea, veseli, mulţumiţi.
- Scumpa mea soră!
- Bună băieţi! V-am adus informarea pe care mi-a dat-o trupa de şoc. Uitaţi plicul!
Pape luă plicul foarte calm şi nu se uită decât evaziv.
- Perfect, draga mea, nu mai este mult şi lucrurile se vor termina în favoarea noastră. Veţi venii cu toţii, sărbătorim evenimentul aşa cum se cuvine, nu accept sub nici o formă scuze, în două ore toate birourile se vor închide, apoi treaba se va termina, veţi avea o viaţă fără griji. Sper că mă veţi lăsa în continuare să am grijă de afacerile voastre copii? Voi ştiţi cât de mult am ţinut la voi.
- Aş mai sta de vorbă cu voi băieţi, dar m-aşteaptă Sofia cu Matei, suntem în criză de timp.
- Foarte bine Madlen, aşa este cel mai bine, mai întâi problemele Firmei, după aceea cele personale.
- Surioară ai grijă pe acolo, noi o să punem toate actele la adăpost.
- Bine, bine!
Madlen, era deja în întârziere şi de asemenea vroia să ajungă înaintea lui Matei, de frică să nu vorbească ceva în plus. De data aceasta parcă maşina pe o altă străduţă, spunându-şi că nu strică un pic de prudenţă în plus. Trecu pe lângă vechiul loc de parcare şi-l văzu coborând din taxi pe Matei. Amândoi se făcură a fi necunoscuţi până ce taxiul dispăru.
- Sunt epuizat Madlen, nici la curse dacă alergam, nu oboseam atât. Totuşi se întâmplă ceva cu actele astea, prea merg repede şi n-am timp să mă uit prin ele, mă grăbesc să vin încoace, pentru acoperirea întregii munci şi sper să am puţin răgaz, dar ai văzut şi tu. Apoi oamenii aceştia de pe lista lui Cardon, mi se par cel puţin dubioşi.
- Uite care-i treaba, continuă ce ai început dacă ţii la viaţa ta şi vorbeşte cât mai puţin, dacă se poate deloc. Diseară am o surpriză pentru tine, dacă mă asculţi, Matei.
- Ca viitor angajat al tău, mă supun ţie, Madlen.
- Aşa te vreau! Ai grijă, nu vorbi nimic despre copiile ce le-am făcut.
- Voi fi mut. Sunt sigur că le-ai făcut ca măsură de precauţie.
- Bineînţeles! Ce, se mai pune problema!
- Fii sigură, că eu nu vreau decât să se termine cu bine, Madlen.
- Da, bine!
În sfârşit, ajunse la centrul de comandă al lui Cardon. Intrară Madlen, urmată de Matei. La birou se muncea de zor, Cardon nu mai aşteptă să vorbească Matei, îi luă diplomatul din mână, deschizându-l singur pe birou.
- Mă bucur că v-aţi întors sănătoşi copii, Sofia, chiar vă ducea grija pe acolo.
- A fost mai mult de muncă, domnule Cardon.
- Da, aşa este, vă cred că sunteţi epuizaţi, dar după drumul acesta, totul se v-a linişti, pentru că se termină.
- Mai poţi, draga mea?
- Da, stai liniştită Sofia, eu pentru tine mi-am făcut griji, este prea mult de muncă, pentru anii tăi.
- Nu avem timp de discuţii, iată plicul alb pentru Pape. Cred că e linişte acolo, Madlen?
- Da, ei acum se gândesc la sărbătoare, au pus deja actele la seif.
- Dar Sergiu?
- Sergiu este îmbrobodit de Pape şi zice ca el, Sofia.
- Poate că-i este frică, la urma urmei, a avut curajul să rămână cu inamicul.
- Uite Matei, plicul tău, ai pe el lista, nu uita, ordinea listei coincide cu modul de abordare.
- Da, domnule Cardon.
- Gata copii, puteţi pleca liniştiţi, când vom termina şi toate actele vor fi gata, Pape v-a fi demascat.
- Abia aştept! Zise Madlen, supărată.
Madlen, schimbă un pic ruta, pentru protecţia lor, Matei văzu, dar nu mai reacţionă, era atât de obosit. Madlen, opri tăcută lângă biroul de copiat acte, luă plicurile fără nici un fel de chef, venii cu copiile le băgă la locul lor în portbagaj, după care pornii la fel de tăcută. La tribunal opri şi se uită înţelegătoare către Matei.
- Crezi că vei putea să îndrepţi lucrurile vreodată, Madlen?
- Uite vezi, asta ne aseamănă pe noi, ştim să luptăm!
- Sunt prea puternici Madlen, iar noi, cel puţin eu, suntem prea mici.
- Sper ca atunci când voi avea nevoie de tine, să ai altă părere.
- Şti bine, că alături de tine, sunt mai puternic.
- Hai, dă-i drumul la treabă! Să nu pleci din Tribunal, vin eu să te iau.
- Dar domnul Cardon!
- N-ai spus tu, că vrei ca eu să fiu viitoarea ta patroană, atunci ascultă-mă ca un angajat cuminte ce eşti!
- Bine Madlen, dacă termin înainte de a veni tu sunt pe holul mare, e mai uşor de găsit.
- Eu numai acolo te voi aştepta Matei, să nu uiţi asta!
- Am înţeles, doamna patroană!
- Aşa te vreau, Matei.
Madlen, schimbă parcarea şi în cazul lui Darian, era îngrijorată pentru el, mai ales după ce auzi mărturisirea destul de sinceră a lui Matei, deşi simţea multe nereguli, Matei se conforma de acuma, pentru a scăpa cu viaţă. Darian era acasă, îngropat în acte şi tot felul de hârtii, mai vesel ca oricând.
- Pofteşte, draga mea prietenă!
- Uite plicurile, Darian.
- Dar ce-i cu tine? Ţi s-au înecat corăbiile!
- Sunt foarte îngrijorată pentru tine Darian, te-am băgat într-o afacere foarte periculoasă.
- Stai liniştită Madlen, doar nu m-ai forţat tu, şi-apoi... puţină adrenalină face bine, mai ies din monotonie şi eu, prea duceam o viaţă liniştită.
- Darian, tu eşti un om bun.
- Şi tu eşti Madlen, nu meriţi să fii furată de nişte şobolani. Ei vor ajunge la locul lor în închisoare, iar viaţa ta v-a intra în normal, ai să vezi.
- Darian, n-am mai simţit de mult normalitatea.
- Bine, lasă asta, eu m-am apucat de treabă, începând să schimb proprietarii ăştia parveniţi, care cred că pot fura de la nişte copii nevinovaţi. Prietenul tău avocatul, l-ai convins să lucreze cu noi?
- Aproape.
- Cum aproape! Noi avem nevoie de certitudine aici, Madlen! Ştiu că eşti obosită, la fel prietenul tău sau mă rog... ce-o fi el acolo, dar dacă pierdeţi tot, n-o să mai rămână din voi, decât două frumoase cruci la mărcuţa, ăştia nu glumesc Madlen, eu îi cunosc mai bine ca voi, ei nu au nevoie de martori.
- I-am spus lui Matei, să nu părăsească tribunalul sub nici o formă, chiar dacă termină totul.
- Aşa mai vii de-acasă, Madlen! Altă poveste, alt conţinut, gândeşte-te la crucea de piatră din cimitir, ca să-ţi treacă pandaliile. Iartă-mă că-ţi vorbesc aşa, dar tu mă forţezi efectiv să o fac!
- M-am săturat, Darian!
- Da... şi mama ta era sătulă, de-atâtea contracţii, când te-a făcut pe tine şi totuşi a dat viaţă!
- Mai bine spune-mi care-i planul, că trebuie să ajung la Pape, cu următorul transport?
- Mergem la tribunal, semnăm un teanc mare de acte, după care mergem la Pape al tău, îl luăm pe Sergiu de acolo, ca să-l salvăm, îl lăsăm pe omul tău să-l termine pe Pape...
- Păi stai, că asta înseamnă că noi o să avem terminate actele!
- Da, ale voastre, pe care i le veţi duce lui...
- Cardon.
- Exact, mă rog... acesta imediat ce-şi v-a da seama că Pape este ruinat, o să înlăture gunoiul pur şi simplu, de la sine.
- Adică... Madlen, arătă cu degetul la gâtul său.
- Sau poate v-a folosi altă metodă! Darian, arătă cu degetul arătător către tâmplă.
- Nu ştiu, nu-mi place violenţa.
- Gata cu vorbăria! Stai să-mi iau diplomatul cu acte, sper că prietenii mei au terminat actele, este ora.
- Şi eu sper ca Matei, să le fi terminat pe ale lui.
Madlen, se urcă ascultătoare în maşina lui Darian, la Tribunal nu trebui să-l caute pe Matei, acesta aştepta resemnat pe scările Tribunalului la intrare.
- Parcă spuneai că mă aştepţi înăuntru!
- N-am avut răbdare, Madlen.
- Dumnealui este Darian, printre altele este şi avocat, o să-ţi explice el despre ce este vorba.
- Încântat de cunoştinţă, domnule Darian! Matei mă numesc.
- Să mergem înăuntru colega, suntem mai acoperiţi, iar apoi cred că prietenii mei sunt în criză de timp.
- Da, domnule Darian.
Madlen îi urmă ca un bodyguard asigurând spatele, Darian îi împuie capul lui Matei, cu problemele ce urmau a fie rezolvate de ei amândoi, pentru întocmirea tuturor actelor. Au intrat cu toţii într-un birou şi au răsuflat deja mai uşuraţi, Madlen se retrase lângă fereastra care dădea în faţa Tribunalului, de după perdea îl văzu pe Marmoz, se retrase speriată, trecută parcă, de un curent electric.
- Ce s-a întâmplat, Madlen?
- A, nimic! Zise aceasta degajată, pentru a nu-l speria pe Matei.
Matei şi Darian se apucară de treabă cu alţi doi avocaţi. Matei semna de zor acte pe care le citea fugitiv, dar cu atenţie. În sfârşit după un timp, Darian se sculă primul de la masă şi zise mulţumit, dând mâna cu toţii.
- Nu a mai rămas decât fiscul, domnilor! Vă mulţumesc din suflet, pentru colaborare!
- Gata Darian, ai rezolvat-o?
- Da, Madlen. Acum eu voi lua toate actele, mă voi duce la Fisc cu ele, am şi acolo doi amici, sper ca până mâine la ora zece, să fie totul gata.
- Îţi mulţumesc din suflet Darian! Acum ce... cum vom proceda?
- Madlen, de aici ne vom despărţi, vom ieşi pe rând, eu voi fii primul, pentru că timpul mă presează. A, uitaţi cheia de la casa mea, luaţi un taxi, după aceea mergeţi fiecare în drumul lui. Madlen, nu uita să-l salvezi pe Sergiu, adu-l la mine.
- Staţi puţin, păi noi trebuie să ne prezentăm împreună înapoi!
- Atunci aşteapt-o pe Madlen la mine, până vine cu Sergiu, după aceea faceţi-vă treaba. A, nu plecaţi mai devreme de un sfert de oră după mine copii, aţi înţeles.
- Da şefu! Zise amândoi în cor.
- Aveţi grijă, mare!
Darian ieşi pe uşa biroului, nu după mult timp ieşiră şi cei doi parteneri ai lui. Madlen, se postă iar lângă fereastră şi-l văzu pe Marmoz, aşteptând liniştit pe scări.
- Matei, vino să-ţi arăt un vechi prieten.
- Marmoz, sper că nu a venit să-mi aducă citaţie!
- Pentru ce?
- A, a fost o glumă între noi, i-am spus că dacă vrea să-mi facă felul, să mă anunţe printr-o citaţie!
- Şi eu, i-am spus să-mi pună muzică grea!
- Deci tu erai cu muzica, mi-a zis el ceva, dar nu era prea clar!
- Auzi Matei, ăsta n-o să plece, până ce nu v-a vorbi cu noi.
- Mai este o ieşire prin spate, pe acolo pe unde se aduc deţinuţii.
- Crezi că o să ne lase poliţaii?
- Ai uitat că eu sunt avocatul!
- Şi ce-i cu asta!
- Tribunalul e casa mea, ar trebui să mă cunoască măcar poliţaii, nu!
- Sper să te cunoască săptămâna asta toată Poliţia, că tare o să avem nevoie de ei!
- Asta dacă o să ne mai găsească cineva, Madlen!
- Puşchea pe limbă!
- Hai să mergem au trecut mai bine de 20 de minute, Cardon o să se îngrijoreze.
- Bine, hai prin spate, văd că Marmoz, nu are chef să plece!
Zis şi făcut, Matei o luă la braţ pe Madlen şi trecu salutându-l pe poliţaiul de la intrare. Acesta îl recunoscu şi-l salută respectuos, fără să-l întrebe nimic altceva. Odată ajunşi afară în spatele Tribunalului, se uitau ameţiţi unul la altul, neştiind ce să facă, acolo era circulaţie liniştită, iar maşina lor era în faţă. Apucă pe una din străduţele întortocheate de acolo încercând să se îndepărteze cât mai mult de locul periculos, intrând în adâncimea cartierului, curios, dar nici măcar lume pe stradă nu era, din spate se auzi o maşină, făcură amândoi disperaţi semne cu mâinile, dar fără succes. Ajunşi la colţul străzi, se uitară în stânga şi-n dreapta, în stânga cam la 150 de metri era un taxi din care se descărcau bagaje, Matei o luă la fugă către taxi, încercând să facă cu mâna disperat la şofer, dar acesta era prea ocupat cu condusul maşinii ca s-l vadă pe Matei. Madlen se opri în mijlocul străzii, băgă două degete în gură, fluierând atât de puternic, că au început câinii a lătra. În sfârşit maşina se opri în loc, iar Madlen îi făcu semn să vină la ei.
Taxiul îi lăsă la Firma Namec de urgenţă, Madlen coborî lăsându-l pe Matei să aştepte.
- Bună băieţi! Uite, v-am adus ultimul raport.
- Să ne trăieşti, fata mea! Salută mulţumit, Pape.
- Bună Madlen! Iată-ne liniştiţi. Zise Sergiu, încercând să se uite în plicul proaspăt venit. Pape, însă nu-i dădu această satisfacţie, dându-i în glumă peste mâini.
- Oricărui act, îi stă bine în seif, Sergiu!
Pape, luă plicul cu acte şi se duse imediat cu el al seif. Sergiu, ridică din umeri, către sora lui şi zâmbi.
- Surioară, cred că rămâi la petrecere, o să vină şi Sofia cu Matei, l-a trimis Pape la Tribunal pe Marmoz, după ei, ştia că aveţi numai o maşină.
- Madlen, nu accept nici o scuză, se poate!
- Nu Pape, voi venii la petrecere cu condiţia să ne laşi pe mine şi pe Sergiu, să alegem băuturile. Şti că Sergiu e un cusurgiu în domeniu!
- Ai dreptate Madlen, cu aşa bărbat, cred că greu se va mărita vreo fată!
- Atunci?
- Păi da, numai că veniţi repede, pentru că sunteţi obosiţi şi de, e bine să fim împreună în asemenea momente.
- Bineînţeles Pape, venim imediat, nici o grijă!
- Hai, repede copii!
Sergiu se mai codii, dar Madlen îl luă de mână în stilul ei caracteristic, trăgându-l dup ea, afară era printre maşini şi cea a lui Sergiu.
- Matei, dă-te jos din taxi şi dă drumul maşinii!
- O, bună Matei! Ce-i cu tine aici, mergi la cumpărături cu noi?
- Da. Zise Matei încurcat.
- Mergem băieţi, numai că o vom face cu maşina ta Sergiu, nu mai plătim taxiul, e mai bine.
- Surioară, ce zgârcită eşti!
- Mă mir că te-a lăsat Pape să conduci, de obicei circulaţi împreună!
- Hai gata, astâmpăraţi-vă copii, haideţi să plecăm o dată de aici!
- Conduc eu, Sergiu.
- Foarte bine Madlen, eu oricum n-am nici un chef.
Toţi trei, se suiră rapid în maşina lui Sergiu, pornind în trombă, opri în faţa casei lui Darian.
- De ce aţi oprit aici? Nu mergem la magazin?
- Nu Sergiu, dă-te jos, hai să mergem în casă, poate a venit stăpânul.
- Madlen, îmi spune şi mie cineva ce se întâmplă?
- Îţi spunem, numai dacă accepţi să mergi în casă, Sergiu.
- Matei şi tu! Spuneţi-mi aici!
- Nu putem pentru că ne grăbim foarte tare, Sergiu.
- Bine, să mergem în casă!
Madlen, scoase cheia din buzunar, încercând să deschidă, dar de la poarta casei se auzi.
- Mă cunoaşte mai bine pe mine, broasca aceea!
- Bună, Darian! Zise, Sergiu.
- Salut, Sergiu! Nu ne-am mai văzut de un car de ani!
- Da, de la ultimul necaz al lui Madlen, tu erai cel care descurca toate necazurile ei pe atunci.
- Şi acum, de altfel. Zise, Madlen.
- Haideţi, poftiţi înăuntru, dragii mei! Trecem direct la subiect, cu toate că avem printre noi un navigator în necunoscut. Deci fiscul este ca şi rezolvat, mâine aveţi totul gata la citirea testamentului, mulţumiţi!
Madlen, sării luându-l în braţe pe Darian, lacrimi îi şiroiau pe obraji de fericire, Matei intră în îmbrăţişarea lor, lăcrimând ca un copil, numai Sergiu stătea, uitându-se tâmp, neştiind ce să spună, în cele din urmă răsuflă, zicând.
- Madlen, ori vrei să iei casa aceasta, dar o avem pe a tatei, destul de mare, pentru zece familii, nu...
Toţi începură să râde în hohote, arătându-l pe Sergiu, cu degetul, după care totul se transformă într-o îmbrăţişare comună.
- Copii, asta însemnă că nu aţi ajuns încă la... cum îi spune, în sfârşit, mai e o problemă, maşina aceasta a cui este?
- A mea! Recunoscu Sergiu.
- Tocmai de ce mă temeam mai mult. Maşina este foarte cunoscută în oraş şi foarte periculoasă aici acuma.
- Darian, vom pleca imediat cu ea de aici şi o vom abandona în cartierul lui Cardon.
- Foarte bună ideea, în felul acesta vor apărea mai multe motive de discordie.
- Tocmai de aceea am şi luat-o. Zise, Madlen.
- Hai, daţi-i drumul mai repede, semănaţi ura între familii, îşi merită fiecare soarta! Lăsaţi-mi-l mie pe Sergiu, e pe mâini bune, din teancul de hârtii de pe masă, am să-i fac demonstraţia de rigoare.
- Nu cred că o să înţeleagă vreodată o hârtie, Darian.
- Bine, Madlen! Hai, ia-ţi băiatul de mână şi daţi-i drumul de aici! A, să nu uit, după ce daţi actele înapoi, o luaţi pe Sofia şi dispăreţi urgent de acolo, nu mai aveţi ce căuta aici, ne vedem mâine dimineaţă la citirea testamentului.
- S-a făcut şefule! Zise Madlen, îmbrăţişându-l.
- Nu-mi scapi tu, numai cu atât!
- Povesteşte-i lui Sergiu, ce avem de plată, el se pricepe mai bine să piardă!
- Eu tot nu înţeleg o iotă, din tot ce se întâmplă aici!
- Ai să înţelegi Sergiu. Avem o noapte întreagă la dispoziţie şi băutură destulă. Zise, Darian.
- Să ai grijă de tine Darian şi de Sergiu.
- Şi voi la fel copii, aveţi mare grijă.
Madlen şi Matei, dispăru imediat din faţa casei lui Darian, accelerând în forţă pe străzile ce se pregăteau de înserat. Lăsă maşina pe una din străzile apropiate de centrul de comandă şi se grăbiră să intre în casă. Sofia, era întinsă pe una din canapele, epuizată de atâta muncă. Madlen, sări ca arsă la căpătâiul ei.
- Sofia, ce ai păţit, ţi-e rău?
- Nu copila mea, sunt doar obosită, atâta tot. O noapte dormită ca lumea şi totul v-a fi bine, fata mea.
Cardon luă ca de obicei diplomatul lui Matei, controlându-l la acte.
- Perfect copii, perfect! Cardon, luă toate actele din diplomatul lui Matei şi puse diplomatul alături de Matei şi Madlen, care o deplângeau pe Sofia.
- Domnule Cardon, trebuie să o ducem pe Sofia acasă, pentru odihnă, dar nu mai avem transport, toate maşinile sunt compromise în oraş.
- Aveţi dreptate copii, mă voi duce în hol să fac comandă de taxi, urgent.
Cardon tocmai ieşi din biroul de lucru.
- Sofia, unde-i scrisoarea ce v-am dat-o cu conturile toate.
- Este în geantă la mine Madlen, să nu uiţi să mi-o ceri când vom pleca de aici, mai vorbim după aceea şi altele.
- Am înţeles Sofia, odihneşte-te liniştită.
Matei, tocmai se retrase repede de lângă uşă.
- A chemat taxiul doamnelor, putem pleca de aici, de îndată ce o să vină.
- Gata Sofia, o să mergi acasă, faci un duş fierbinte şi te bagi în pat. Altceva n-ai nimic de făcut! Zise Cardon, intrând vesel în birou.
Taxiul se auzi claxonând, Sofia dădu să se ridice, însă se lăsă înapoi pe spate.
- Aoleu Sofia, ce vrei să ne faci? Zise Madlen, grijulie.
- Staţi liniştită doamnă, vă ajutăm noi să ajungeţi acasă, oricum aici nu mai avem nimic de făcut, nu-i aşa domnule Cardon?
- Da, bineînţeles, o puteţi însoţi pe Sofia, acasă sau la medic, văd că are o criză de slăbiciune.
Madlen şi Matei, o flancă imediat pe Sofia, punându-i geanta pe braţ.
- Hai Sofia, uşurel, te rog frumos nu ne face necazuri! Zise Madlen.
Cu greu, dar sigur au ajuns la taxi, suindu-se care cum au putut, încadrând-o pe Sofia.
- La revedere, domnule Cardon! Vă mulţumim din suflet pentru tot, ne vedem mâine, la citirea testamentului!
- Da Madlen, odihniţi-vă bine, mâine v-a fi o zi grea!
- La revedere, Cardon! Îmi pare bine că am muncit alături de un om ca dumneata.
- La revedere, Sofia! Multă sănătate, mâine să nu te ridici din pat.
- Domnule Cardon, bună seara! Cu dumneavoastră am făcut un adevărat maraton, astăzi.
- La revedere, Matei! Ai fost un adevărat luptător.
Maşina plecă în sfârşit, toată lumea vroia să afişeze altceva decât gândea de fapt, taxiul se îndepărtă, iar Cardon, rămase în drum, fluturând mâna. Imediat ce Cardon, nu se mai văzu prin luneta maşinii, Sofia sării veselă în sus, Matei rămase cu gura căscată.
- Doamna Sofia, n-am mai văzut un asemenea teatru de calitate, de pe vremea studenţiei!
- Măi copii, problema cea mai gravă este unde vom dormi la noapte, căpcăunii ăştia ne ştiu adresele tuturor!
- Sofia, ai perfectă dreptate. Zise Madlen, făcându-i cu ochiul.
- Da aşa este. Prinzându-se Matei, care de asemenea le făcu semn doamnelor.
Tocmai în faţa lor se văzu o benzinărie, Matei sării ca ars, spunând că are nevoie la toaletă.
- Opriţi domnule taximetrist, am nevoie la toaletă.... la benzinărie, vă rog frumos, că m-am încurcat, m-am deranjat, ceva de groază!
Taximetristul opri maşina urgent la benzinărie, Matei dispăru în spate, iar doamnele îl concedie pe taximetrist, care insistă să mai stea cu doamnele, până vine Matei.
- Poftim, ia-ţi banii de drum şi lasă-ne aici domnule! I-o tăie scurt, Madlen.
- Prea bine, cum doriţi! Domnul Cardon, n-o să fie prea bucuros, când o să audă aceasta!
- Domnul Matei este bolnav, trebuie să-l aşteptăm, iar după aceea vom mânca ceva pe aici, domnule. Zise, Sofia.
Taximetristul plecă în scrâşnetul roilor nervos, să dea vestea cea bună bossului său.
- Bravo, frumos i-ai tăiat-o, Sofia!
- Doamnelor, aţi făcut o treabă excelentă! Zise Matei, apărând de undeva din spate.
- Ehei, dar nici cu dumneata nu mi-e ruşine! Auzi Madlen, cred că arată mai bine decât Marmoz! Zise Sofia, către Madlen, terminând cu un râs comun.
- Matei, trebuie să facem rost urgent, de un loc de refugiu.
- Sunt de acord cu tine Madlen, dar unde?
- Ah, lipseşte cineva! Dumnezeule mare, ce ne facem! Cum de nu v-aţi gândit şi la el, este un pic mai bleg, dar e de-al nostru!
- Stai liniştită Sofia, Sergiu este singurul care are unde să doarmă liniştit în noaptea aceasta.
- Da, unde?
- La Darian.
- Ei, uite un băiat la care ar trebui să te dai cu adevărat, Madlen.
Între timp Matei se duse la un tir ce alimenta, vorbind cu şoferul. Se întoarse foarte bucuros de acolo.
- Doamnelor, şoferul de Tir este de acord să ne ducă până la complexul de căsuţe de la marginea oraşului.
- Măi Matei, dar un hotel ce-are?
- Căsuţele sunt mai departe de oraş, în primul rând şi în al doilea, Recepţia are înregistrare electronică, Madlen.
- Ei, vezi Madlen, e mai bun decât Marmoz! Să mergem la Tir, copii!
- Da, bine Sofia! Să mergem la Tir!
Complexul de căsuţe nu era departe, dar suficient ca trupa bună să poată dispărea.
- Când te gândeşti că vroiam să fac o baie fierbinte în seara asta, după care să mă arunc direct în pat!
- Şi mie mi-a prescris o baie fierbinte, Cardon. Păcat de el, că este totuşi un băiat bun.
- Lăsaţi doamnelor, nu mai visaţi, o să mâncăm o friptură, iar după aceea, o să dormim neîntorşi.
- Ţi-am spus eu, e mai bun ca Marmoz!