Capitolul 18.


Adormiră însă cu gândul la incursiunea pe care aveau s-o întreprindă ziua următoare, când se vor aventura pentru prima oară în mijlocul dinozaurilor, pentru început, printre cei erbivori, aşa cum şi era de dorit.
A cincea zi în Cretacic pentru Als şi Rena începu, odată cu zorii dimineţii. Deocamdată, cei doi se aflau încă în siguranţă, pe puntea principală a navei „Hope”, servind sărăcăciosul mic-dejun. Nu se treziseră foarte devreme, dar nu uitaseră de incursiunea printre dinozauri pe care o programaseră pentru acea zi. Totul era pregătit încă de seara trecută, dar nu strica o scurtă verificare rapidă, ca şi o recapitulare a cunoştinţelor lui Als în ceea ce privea dinozaurii, cunoştinţe, ca şi mâncarea pe care o serviseră, neîndestulătoare. Oricât s-ar fi străduit Rena, era imposibil ca Als să dobândească atât de repede cunoştinţe temeinice de paleontologie; însă, după cum spunea „şefa”, măcar esenţialul... Era însă foarte dificil de stabilit în ce anume consta acest esenţial; cel puţin în recunoaşterea câtorva specii de dinozauri, cu excepţia lui Ty Rex şi Tricer.
După ce serviră mic-dejunul în urma căruia erau la fel de flămânzi ca şi înainte de a-l fi servit, Als şi Rena se pregătiră de ieşire. În acest sens, Syrinx primi instrucţiuni exacte, pentru ca incursiunea să decurgă în condiţii normale, fără neplăceri. Deci, Syrinx îi monitoriza pe cei doi pe toată durata ieşirii lor, iar în plus, avea datoria de a întrerupe pentru scurt timp scutul protector la ieşirea şi revenirea celor doi colegi, doar atât cât ei să aibă timp să treacă dincolo de scut, împreună cu echipamentul adecvat, fără ca vreun dinozaur, erbivor sau carnivor, să pătrundă în perimetrul de protecţie din jurul navei. Pentru robot nu era deloc o datorie prea dificilă, de neîndeplinit.
Trapa navei se deschise, iar dincolo de scutul protector se puteau zări o mulţime de dinozauri, din fericire pentru cei doi „excursionişti”, pare-se, toţi erbivori. Carnivorii nu pătrunseseră încă în zonă. Als şi Rena, „înarmaţi” cu tot ceea ce consideraseră a le fi necesar, coborâră treptele şi se îndreptară cu paşi hotărâţi către scutul navei, pentru a părăsi perimetrul de protecţie din jurul navei „Hope”.
De cum ajunseră în apropierea scutului protector, Syrinx, aflat în navă, îl întrerupse doar pentru o clipă, suficient pentru ca Als şi Rena să treacă dincolo de el. Apoi scutul fu rapid reactivat, înainte ca vreun „intrus” preistoric să fi apucat să intre în perimetrul de siguranţă; dar pe dinozauri nu-i atrăgea nimic într-acolo.
Als şi Rena se aflau deja în iarba deasă şi înaltă. Privind în urmă, zăriră că scutul protector fusese reactivat, devenind rapid invizibil. Înaintară cu precauţie, dar fără teamă. Câţiva dinozauri aflaţi în apropiere îşi îndreptară doar pentru o clipă atenţia spre ei, întrerupându-şi activitatea, ce consta din a se înfrupta cu lăcomie din iarba înaltă existentă acolo, dar imediat îşi continuară liniştiţi şi nepăsători aceeaşi activitate, ignorând prezenţa celor doi stranii intruşi, care, din punctul lor de vedere, nu reprezentau vreo ameninţare pentru ei.
Als şi Rena se priviră, surprinşi de reacţia indiferentă a dinozaurilor şi continuară să înainteze cu prudenţă, pregătiţi să utilizeze tranchilizantele pe care le aveau la ei, în caz de necesitate. Deocamdată însă, nu li se ivise ocazia, spre satisfacţia Renei, care nu dorea să utilizeze nici măcar acele tranchilizante. În privinţa lui Als, îi era indiferent dacă vor adormi sau nu vreo câteva creaturi din acelea, pe care le privea nici cu admiraţie, nici cu repulsie, nici cu teamă; totuşi o senzaţie stranie îl încerca zărindu-le atât de aproape.
Dinozaurii nu erau de dimensiuni foarte mari, dar nici prea mici; totuşi, cam modeste pentru nişte dinozauri. Pentru că în zonă nu pătrunsese nici un carnivor care să le vâneze, să le pună pe fugă, toate erbivorele păreau foarte preocupate să consume cât mai repede iarba din zonă; poate de aceea nici nu se sinchiseau de prezenţa celor două creaturi minuscule care treceau printre ele, fără ca măcar să se atingă de preţioasa lor iarbă. Datorită acestui fapt, Als şi Rena înaintau destul de repede, fără greutate, luând cu atenţie seama la toate amănuntele din jur, deşi prin acea zonă nu prea aveau ce vedea, cu excepţia ierbii şi a creaturilor care o consumau cu poftă.
Cei doi se îndepărtaseră destul de mult de nava lor, fără a se apropia de pădurea din faţa lor, teama reţinându-i parcă printre erbivore. Nu se văzuseră nevoiţi să utilizeze tranchilizantele, căci dinozaurii se dovediseră a fi paşnici, nu manifestaseră intenţia de a-i ataca pe cei doi; ba chiar le ignoraseră prezenţa.
Als şi Rena deciseră să se întoarcă spre „Hope”. Înaintaseră suficient pentru prima lor ieşire în lumea dinozaurilor, cu toate că, spre dezamăgirea lui Als, nu găsiseră nici fructe, nici miere, nici altceva comestibil pentru ei. Dar Als pricepu că nu putea avea pretenţii prea mari de la întâia incursiune. Era bucuros că măcar nu fuseseră atacaţi.
Reintrară în perimetrul de siguranţă fără a fi însoţiţi de vreo creatură masivă sau mai mică, deci fără probleme. Trecuse ceva timp de când părăsiseră bordul navei „Hope”, aproximativ câteva ore, timp în care merseseră prin iarba înaltă, printre creaturile din Cretacic. Pe Als nu-l ajutase prea mult lecţia de paleontologie a Renei, căci nu recunoscuse nici una dintre creaturile întâlnite, deşi trecuse prin imediata lor apropiere, nefiind însă vorba nici despre Ty Rex, nici despre Tricer. Desigur, nu acelaşi lucru se putea afirma şi despre Rena, care, foarte entuziasmată, recunoscuse mai multe creaturi, ba chiar pe toate cele întâlnite în această primă incursiune.
- Cum ţi s-a părut? îi ceru Als părerea.
- Mie, destul de bine.
- Mie, nu prea... Asta pentru că n-am găsit nimic comestibil. De ce n-am luat măcar nişte iarbă, s-o analizăm în laborator?
- Păi, ce te-a reţinut să rupi iarbă?
- Am neglijat. Dar tu?
- Eu eram prea ocupată să observ dinozaurii.
- Hai să mai ieşim puţin, să luăm acum, de aici, de aproape, propuse Als.
- Nu cred că e cazul, se împotrivi Rena.
- Te rog, nu mă refuza! Ies doar eu, la nevoie. Ai văzut doar că nu-i nici un pericol. Syrinx mă monitorizează din navă, tu mă urmăreşti de aici, eu am tranchilizante asupra mea... Te rog! insistă Als.
- Fie, ieşi, însă doar puţin, cedă Rena.