poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2350 .



Recrutarea
proză [ ]
1922

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Klabund ]

2018-11-20  |     |  ÃŽnscris în bibliotecă de miron stefan



Deși sunt mort de mult, am primit o convocare să mă prezint la armată. Nu mică mi-a fost mirarea și, în ciuda stuporii pe care am stârnit-o pe stradă, m-am înfățișat la comandamentul districtual.
- Scuzați-mă, am clănțănit eu din dinți și mi-am scuturat praful de oase de pe picioare, trebuie să se fi strecurat vreo eroare. Am decedat deja în 1797 pe vremea Marii Revoluții – din cauze naturale, oricât de ciudat ar părea, sufocat cu un os de curcan. Și acum ar trebui să prestez serviciul militar? Nu-i o contradicție în termeni?
Sergentul-major m-a privit suspicios.
- Marea revoluÈ›ie? Da’ ce, îmi eÈ™ti comunist?
- Scuzați-mă, dar tocmai că nu sunt. Ci am fost...
- Lasă calambururile. Ești anarhist. Negi statul pe care trebuie să-l aperi.
- Domnule sergent-major, când tu însuți ești negat, nu mai ai energia și timpul să-i negi pe alții.
Sergent-majorul s-a încruntat.
- Destul! Mi-a ajuns cu filosofia. Ai uitat de orice respect pentru istorie și rang. Ia-te de cei subordonați. Data nașterii?
- 1747.
- Anul 1747? Omule, asta-nseamnă că ții de ultimul contingent de rezerviști. Anul nu prea ne preocupă. Vai, da îngust ți-e coșul pieptului! Mai ai de menționat vreun defect fizic?
- Putrezirea oaselor! am țipat eu și am lăsat să curgă din coastele mele praf galben.
- La urma urmei, arăți puțin cam subalimentat. Poți pleca. Până la noi ordine.
M-am împiedicat pe scări și aproape că am căzut peste un locotenent tinerel pe care l-am salutat militărește, căci așa-s regulile într-un comandament. I-am văzut obrajii tineri, ochii strălucitori, mersul sprinten și înainte să mă pot opri, m-am năpustit la pieptul lui și am plâns fără lacrimi.
- Frate, am exclamat eu, și tu va trebui să mori ca și mine. Fie-ți milă de mine și dă-mi înapoi niște sânge. Înăuntru, sergentu-ți major tună regulamente. Pune-mi carne pe coaste și o să mă las cu plăcere în cătarea mitralierei, fie și de o mie de ori. Să respir măcar o secundă! Privește, nu mai am plămâni, nu mai trăiesc de atâta vreme!
Locotenentul s-a desprins brusc de mine și și-a lipit monoclul de ochiul drept.
- Ești beat, de tutuiești un ofițer prusac? Trei zile de arest!
A făcut semn unei ordonanțe. Am sărit iute treptele și am grăbit pasul spre cimitir unde, obosit de întâmplările zilei și fără chef de arest, m-am întins în sicriu și am tras capacul peste mine. N-au decât să mă caute. O să aibă de furcă să mă găsească. Poștasul care știe numărul sicriului meu nu mă va trăda, căci pentru fiecare recomandată îi voi da, mort-copt, un bacșiș frumușel.


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!