poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-26 | |
Și se făcea... și eu eram uimit...
București, sala mare a palatului. O coadă imensă de oameni de toate vârstele, flancată de jandarmi. Primisem un imeil lapidar: "veniți pe 26 oct. la sala palatului. ora 13. purtați la vedere un X. agonia.ro." De bună credință și cu respect pentru cei care mă îngăduie de 9 ani în grup, am dat curs invitației și-acum sunt uimit și derutat, mă-ntreb dacă nu cumva e o farsă. 26 oct. Sfântul mare mucenic Dimitrie. Eu nu le am cu sfintele moaște, îmi zic, s-o tai poate prind acceleratul... Ieși Ioane din teascul mulțimii de poți. Din instinct ridic mâna cu ixul. Un jandarm îl vede, intervine și mă extrage ca dintr-un buzunar strâmt batista cu monogramă. -Dumneavoastră mergeți cu mine. hopa! îl întreb: - Ce-am făcut? Galop de gânduri: hoț de zâmbete, pupice și inimi la viața mea poate-am fost dar nicidecum hoț de buzunare, cu coatele-n viață loc nu mi-am făcut iar cap în gură n-am dat decât o singură dată,și asta, cândva de demult, unui tip cunoscut ce agresa fără motiv o căprioară speriată de fată: - Ce ai cu ea, bă, ce ți-a făcut și, zbang, i-am spart nasul pierzând un prieten pe-o viață pentru un mulțumesc cu lacrimi în ochi. -Nimic, zice el zâmbindu-mi, dumneavoastră mergeți direct în sală. La intrare văd un afiș: "IZVORÃTORII DE MIR". Intru în cap c-un mare semn de-ntrebare. Sunt întâmpinat de o doamnă a cărei fizionomie, parcă, parcă, o știu. Zâmbește, protocolar(?): -Bine-ați venit... Așa timid cum sunt și complexat ca orice provincial(sic), tot trag cu ochiul în jur. Poate unde i-am văzut mai des în fotografii, sub măști de oameni normali, depistez "periculoșii" epigramiști, grupați, făcând notă aparte de restul, care, ca și mine se simt rătăciți. Derulez fotografiile de pe sait. Pe bărbați îi dibuiesc mai ușor, mai greu e cu cameleonecele doamne care, doar de-și schimbă coafura și culoarea părului... Îmi surprind ochii cătând pe cineva anume și-i plesnesc peste mâini să nu mai pipăie: Ioane, nu te prosti... ...pentru că, da,mă pune în temă amabila doamnă, poeții, nu-i așa, sunt prin versurile lor, izvorâtori de mir pentru suflet,de-aceea am și intitulat această primă manifestare a noastră cu public așa. Era și timpul, la vremurile de azi dacă nu ieși la rampa deschisă rămâi pe veci anonim. Mă ia de braț ca și când ne cunoaștem de-o viață și-mi zice aproape șoptit: - E și un fel de terapie împotriva anxietăților, a vanităților, a falselor păreri despre sine,a unora, până la urmă. Apoi mai e și șansa fiecăruia de a-și recita zece pozii, văzând,prin reacția sălii dacă au priză la public sau scriu doar în dorul lelii. Mai vrem să infirmăm mitul cum că azi poeții scriu doar pentru poeți, că lumea lor e una închisă și fără speranțe de viitor. Recitările vor fi intercalate ca un fel de dialog între toți. Reacția sălii va da gir celor cu mir ori ba... Chicotește, oare că ne-am oprit și-o privesc cu ochii căscați? N-am nici o carte și nici în buzunare hârtii și-n creier e talmeș balmeș de poezii ce se vor recitate... Realizez în vis că e vis, m-aplec la urechea simpaticei doamne,în treacăt îi văd un zuluf tremurând,îndoaie gâtul, se gâdilă-mi zic ,și-i șoptesc: pot să revin după o scurtă trezire?...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate