O viață mult prea scurtă pentru noi, destul de lungă pentru tine. După o viață de cinci-È™ase luni te-ai înroÈ™it. Ciudat să roÈ™eÈ™ti la bătrâneÈ›e, când ai trecut prin atâtea. Ai scăpat de omizi, viermi È™i insecte È™i iată-te bătrână È™i roÈ™ie. Ar trebui acum să căzi, noi asta aÈ™teptăm. Să cazi È™i să călcăm pe tine. Să auzim cum te zdrobeÈ™ti sub talpă sau cum foÈ™nesti cu alte surate la fel de roÈ™ii, sau poate galbene sau maro. Știu că nu ai vrea să cazi, dar aÈ™a este pe pământ. Dintr-un mugure micuÈ› È™i fin devii o uscăciune. Și aÈ™a uscată cum eÈ™ti nu vrei să te desprinzi de copacul unde ai stat o viață. Nu vrei, È™i nu te laÈ™i. Tu nu ai muÈ™chi, nici mâini. Vrei să stai acolo sus, să mă vezi pe mine plimbându-mă pe sub crengi, cum îți calc suratele-n picioare, să auzi cum ele plâng în foÈ™netul produs de atingerea dintre ele. Apoi auzi cum se zdrobesc, ele care au fost aÈ™a frumoase verzi, ele care împreună mi-au È›inut mie umbră. ÃŽntr-un târziu, degeaba tu nu vrei, copacul îți dă drumul. Și cazi pe trotuarul anul ăsta asfaltat. Acum stai jos È™i aÈ™tepÈ›i. Probabil aÈ™tepÈ›i femeia care mâine dinimeata , la È™ase jumate’ te va mătura. Nu se uită dacă trec oameni sau dacă îi loveÈ™te peste picioare. Nu se uită dacă îi umple de praf. Ea trebuie să măture. AÈ™a cum tu ai stat liniÈ™tită în copac , că ăsta era rolul tău, aÈ™a trebuie ea să măture, nu vrea să fie întreruptă. Și aÈ™teptând aÈ™a cuminte, vine un vânt uÈ™or È™i cald È™i te ridică. O Doamne, parcă zâmbeÈ™ti, crezi că te duce înapoi pe ram. PluteÈ™ti în sus, tot mai sus È™i mai sus . Uimită te uiÈ›i cum ai ajuns mai sus de copac, îl vezi mai mic decât ai fi crezut vreodată că îl vei vedea. Vezi lângă tine ceasul turnului care te uimea cu neobositele rotaÈ›ii. Ai vrea să te prinzi de el. Turnul nu moare, aÈ™a ai auzit de la surate. Acum dacă ai avea o rădăcină să te prinzi de el. Dar brusc eÈ™ti dezamăgită. Vântul nu mai are putere să te È›ină. Și cazi la fel cum ai căzut lângă copac. Ai visat cu ochii deschiÈ™i. Ce vis frumos. S-a dus. Acum aÈ™tepÈ›i măturătoarea. Eu promit ca mâine să nu te calc. Te voi ocoli ca într-un joc de copii. Probabil voi simÈ›i că zbor printre frunze care zboară.