Meandre 71- concediul

Copiii au făcut din sacii de dormit un sac dublu și s-au băgat în sac. Mihai nu a tras fermoarele și nici Teodora. Se auzeau câteva broaște dar cântatul lăcarilor de noapte și al bufnițelor de tot soiul umplea noaptea. Mihai s-a răsucit prefăcându-se că doarme, apropiindu-se de Teodora. Și ea, prefăcându.-se că doarme, s-a cuibărit la pieptul lui...
La prima geană de lumină Mihai era ieșit din cort, a făcut baie în apa destul de mică și călduță, s-a șters cu un prosop și s-a strecurat în cort luându-și momelile, sculele de pescuit , țigările și o brichetă. S-a depărtat de cort și a intrat într-un golf, nu departe, în care se vedea că se varsă două gârle, ivite din hățișul de trestie, sălcii și papură.
Nu a trecut mult și deja avea prinși opt somotei, doi carași mărișori și un biban mare.
Se auzeau vocile copiilor. Mihai a legat cu sfoară lansetele de suporturi, a luat peștele și s-a dus la cort. Teodora arăta minunat în primele raze de soare. Copii se zbenguiau în apă în timp ce Mihai a făcut focul, apoi a curățat somoteii și ceilalți pești.
-Dora, te rog adu și tu grătarul acela din cort! Mănânci pește?
-Nu uita că bunicul meu a fost paznicul de vânătoare a lui Bibescu. Dimineața , bunicul mă lua în brațe și mă ducea la luntrea pe care o avea la lac la Mogoșoaia. Eu dormeam acolo, auzind vălurelele în trunchiul scobit iar el scotea plasele sau prindea cu undița. Până la ora nouă, când mă trezeam eu, tataia avea peștele și trăgea la mal...
Mănânc, cum să nu? Ce ne dai?
-În dimineața asta vă ofer moace la grătar! După aia , te rog să faci și tu o ciorbă de pește și, dacă vrei poți face saramură din bibanul acesta mare.
Focul s-a ridicat cu o vâlvătaie înaltă. Pe măsură ce flacăra cobora jarul devenea din ce în ce mai gros.
Peștele, crestat și sărat, s-a așezat soldățește pe grătar. Teodora a scos pesmeți dintr-o pungă de plastic și a pus de ceai pentru copii într-un ibric, lângă foc.
-Domnule, cafea bei după ce mănâncă copiii!
Ca la un semn, copiii s-au apropiat scandând mâțâit:
-Ta-ta, mi-e foa-meee! Ma-ma, mi-e foa-meee!
Teodora i-a apostrofat:
-Gata! Opriți-vă! Aveți masa gata.
O față de masă albă, întinsă pe iarbă, oferea un spectacol apetisant. Copiii mâncau cu lăcomie, Teodora mânca cu delicatețe iar Mihai îi privea pe toți cu plăcere.
-Tu nu mănânci? l-a întrebat Dora.
-Mănânc, după ce se satură copiii.
Mihai fuma și zâmbea plin de plăcere.
Copiii au terminat de mâncat...
-Sărutmâna pentru masă! Tata, ne dai câte o undiță?
Mihai a intrat în cort să le dea undițe copiilor și momeală.
-Nu vă depărtați! Pescuiți aici, în fața cortului!
-Dar tu unde te duci?
-Eu merg mai spre stânga, într-un golf.
-Mergem și noi cu tine, da?
-Vă iau dar cu condiția să nu faceți tămbălău.
Teodora pusese ibricul cu cafea pe foc.
-Mihai, când e gata cafeaua ți-o aduc eu.
Bărbatul, însoțit de cei doi copii a mers la locul lui de pescuit.
Una dintre lansete era cu vârful în apă și sfoara care o ținea legată era întinsă și vibra. Mihai s-a aplecat cu repeziciune și a-nțepat peștele.
În timp ce Teodora venea cu o farfurie din aluminiu cu o bucată de pește și pâine iar în cealaltă mână cu o cană cu cafea, Mihai a scos din apă un crăpcean de câteva kilograme. Teodora s-a alăturat copiilor care chiuau strigând ura din toți rărunchii.
-Diavolilor, speriați peștele! Liniște, că vă expediez la cort.
Teodora s-a așezat lângă el sprijinindu-și capul pe umărul lui.
-Știi, mi-e și frică să mă bucur.
-La asta te gândești mâine.
Dora a luat crăpceanul și a plecat la cort.
Copiii se depărtaseră puțin și vocile, pline de veselie, se auzeau strigând:
-Suta....suta!
Mihai s-a apropiat plin de curiozitate. Copiii prindeau săbioară și aproape că umpluseră punga cu care veniseră de la cort. El mai prinsese câțiva somotei și carași.
-Copii, se ridică soarele. Hai să mergem la cort că se strică peștele!
Ajuns la cort Mihai a săpat o groapă puțin adâncă cu diametrul de mai bine de un metru pe fundul căreia a pus o folie de plastic.
-Domnișoarelor, vă rog să-mi aduceți apă din baltă.
După ce gropița a fost plină, somoteii au fost lăsați la apă, ca și carașii.
-Domnișoarelor, de mâine de dimineață, faceți somnoterapie. Veți mânca somn la grătar în fiecare dimineață.
Apoi Mihai a luat câteva săbioare și le-a pus într-o cutie de conserve găsită pe mal și a așezat cutia într-un pom.
-Tata, vrei să prinzi vreo pasăre?
-Nu, tata. Poimâine în cutia de tablă vor fi viermișori pentru pescuit.
Mihai s-a apucat de curățat peștele prins de fete, apoi l-a pus la sare într-un lighean.
Din depărtare se auzeau motoare de bărci. Adulții și copii s-au aliniat în fața coertului. Mihai i-a salutat:
-Dobrâi vecer, gaspada!
-Bună seara, au răspuns lipovenii! Ați prins pește?
-Da, am prins niște somotei.
Un lipovean în vârstă, cu o barbă aproape până la brâu, s-a aplecat și din barcă a prins cu mâinile lui vânjoase un crap mare și frumos.
-De la mine mai puțin, de la Dumnezeu mai mult, a spus el aruncând crapul pe mal.
-Vă ulțumim frumos!
Bărcile s-au pierdut în fumul albăstriu al benzinei ce se estompa în înserare.
Zilele treceau pline de farmec. Mihai a învățat fetele tehnici de supraviețuire: să prindă pește cu mâna , raci, scoici, mărăcini de apă. Le-a învățat pe fete cum să verifice ouă din cuiburi dacă sunt proaspete sau nu.
A doua zi la prânz Mihai a preparat o tacană de scoici. Mona a mâncat cu atâta poftă că i s-a făcut rău , oferind posibilitatea Teodorei să îi închidă gura lui Mihai, pentru vremea când protestase la cantitatea și diversitatea de medicamente pe care le adusese.
-Ce știu bărbații? Când ai doi copii ai de două ori mai multe probleme.
Teodora a făcut Monei o frecție la încheieturi și i-a dat niște medicamente. Fata a vomat în câteva rânduri ca apoi, să se liniștească.
Mihai s-a culcat la marginea cortului iar Teodora s-a întors cu spatele la el întinzând mâna ocrotitor peste copii.
În a patra noapte a-nceput să bată vântul. Mihai a luat o lanternă puternică și a întărit legăturile cortului. Valurile deveniseră destul de mari dat nu era un pericol. Sălciile de lângă cort își unduiau trunchiurile. Mihai s-a întors în cort unde se simțea tăria vântului dând senzația că se mișcă și pământul. Într-un târziu copiii și Teodora au adormit dar Mihai era îngrijorat. Se temea de fulgere dar descărcările electrice erau vizibile în depărtare. Vântul era foarte puternic. A mai verificat o dată legăturile și apoi a intrat înapoi.
Teodora l-a simțit.
-Mihai, e vreo problemă?
-Nu, bate vântul foarte tare și a pornit ploaia dar suntem bine așezați și ancorați zdravăn.
Spre ziuă, istovit de veghe, Mihai a adormit vreo jumătate de oră. Când a deschis ochii și a ieșit din cort , un soare orbitor scotea în evidență verdele trestiilor încărcate cu apă.
Privind orizontul Mihai a tresărit puternic. Când ieșea din cort, dimineața. Pe malul de vis a vis erau un grup de cinci sălcii desenate pe cerul albastru și acum dispăruseră.
Nu a împărtășit nimănui îngrijorarea. În timp ce Teodora pregătea masa, Mihai a plecat spre locul în care își lăsase lansetele peste noapte.
Firele erau rupte iar golful dispărusecu totul. În locul lui se vedea o mare întindere de apă.
Frământat de gânduri s-a întors la cort bântuit de un gând: „cred că ne-am așezat pe un plaur imens și azi noapte l-a luat vântul și valurile. „
Îngrijorarea i s-a așternut pe chip. Copiii au plecat la pescuit și Teodora l-a abordat:
-Spune, Mihai, care este problema?
-Cred că nici lipoveanul nu a știutcă ne-a lăsat pe un plaur uriaș. Nu suntem în pericol dar mă întreb cum ne găsește Vasca mâine.
Adulții și-au mascat îngrijorarea, și seara s-au culcat liniștiți.
Dimineața Mihai a luat conducerea grupului.
-Azi vine Vasca. Să ne apucăm să strângem ca să nu stea omul după noi. Teodora, te rog pregătește de mâncare în timp ce au strâng cortul. Copiii pot merge la pescuit.
La prânz au mâncat cu toții, Teodora s-a apucat să pregătească niște mâncare ca să aibă pe drum iar Mihai a împachetat peștele sărat, sacii de dormit, păturile, cortul și s-a apucat să umple sacii de spate. Se apropia de ora două și Mihai devenise îngrijorat. S-a decis să mai aștepte o oră după care era nevoit să monteze din nou cortul. A chemat copiii, a pus sare peste peștele prins atunci de ei și și-a aprins o țigare. Lacul era liniștit și parcă și păsările tăcuseră. În liniștea aceea adormitoare s-a auzit în depărtare un motor de barcă. Mihai a luat repede o undiță de șase metri și a cerut Teodorei o bucată mare de tifon cu care ștergea vasele. A legat tifonul de capătul undiței a început să agite varga, cu mișcări largi în timp ce striga :
-Vascaaaa! Vascaaa!
Și Teodora și copiii s-au alăturat. După un tonou larg barca s-a apropiat și a acostat.
-Bună ziua! A fost vânt mare, chiar furtună! Aici cum a fost? Văd că a mișcat plaurul acesta uriaș. Nici nu știam că se poate desprinde de mal.
Au urcat bagajele și barca a plecat spre portul care avea să primească „Pasagerul. „
Au ajuns , au descărcat și au plecat spre stația fluvială. Mihai a plecat la postul de poliție să-și vizeze ordinul de serviciu.
-Să trăiți! Gata concediul?
-Gata, plecăm acasă.
-A doua zi după ce ați plecat am primit o telegramă să vă prezentați la unitate!
-Și de ce nu m-ai anunțat?
-Păi nu am trimis pe Vasca pentru că am vorbit la telefon cu comandantul dumneavoastră și i-am spus că sunteți undeva, pe Lacul Fortuna și-mi ia câteva zile să vă găsesc așa că v-am lăsat în pace.
Drumul cu vaporașul a fost plăcut. Ajunși acasă la Teodora, în Drumul Taberei, s-au apucat de despachetat apoi Mihai a plecat la gară ca să cumpere bilete pentru a doua zi, spre Lupeni. Când s-a întors a întrebat-o pe Floricica:
-Nu vrei să o vezi pe mama? Avem câteva stații până acasă.
-Nu! Nici să nu te gândești. Nici măcar nu a vrut să-mi răspundă la scrisori. Ce, vrei să mă lași la ea?
-Nu, tata! Te-am întrebat numai.
Mihai era obosit și a vrut să doarmă puțin. Copii au plecat la film. Teodora s-a strecurat în pat lângă Mihai și s-a dăruit cu o pasiune de care el nu o credea în stare.
Parcă nu dorea să-i mai dea drumul din brațe...
-Mihai, diseară cum dormim??
-Copiii în camera lor, tu în camera ta iar eu în sufragerie.
-Ba, nu! Tu crezi că ei nu știu ce se petrece?
Copiii au venit de la film și Foricica l-a tras de-o parte pe Mihai.
-Tata, o luăm și pe Mona cu noi? Vrea să meargă la Lupeni, la bunici, a spus copilul , șoptit.
În timpul ăsta și Teodora lansase aceeași părere.
Teodora l-a întrebat pe Mihai dacă are ceva împotrivă.
-Nu! Nu am nimic împotrivă și dacă nu mai găsim loc copiii vor avea și pentru Mona iau bilet în picioare.