poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-09-15 | |
Ștefan se pregătea să iasă la iarbă verde împreună cu soția sa și cu familia Moise, când a sunat telefonul. La capătul celălalt al firului (telefoane mobile încă nu existau) era Cosmin Moise, care a întrebat dacă poate să mai aducă pe cineva cu el, deoarece tocmai i-a venit în vizită, de la Târgu Mureș, o rudă din partea soției. Bineînțeles că Ștefan a fost de acord.
S-au întâlnit în parcare, au făcut cunoștință, s-au urcat toți cinci în mașina lui Ștefan, au ales împreună destinația, au ajuns acolo fără probleme și, după primul pahar de palincă, toți erau „la per tu”, tipul respectiv, adică Viorel, musafirul, fiind foarte prietenos. După mai multe păhărele de tărie și câteva beri luate de cei doi bărbați (Ștefan nu a băut deloc, fiind șofer, iar soțiile s-au oprit după doar „o gură” de vișinată), Cosmin și cu Viorel, au început să discute politică. Deh, subiect foarte la modă la începutul anilor ’90! N-a trecut mult timp și amicul din Târgu Mureș a declanșat o ploaie de înjurii la adresa tuturor maghiarilor din această țară și din lume. Aproape că nu exista în vocabularul său vreun adjectiv denigrator care să nu fi fost folosit. În plus, toată gama de cuvinte pornografice și de factură sexuală, cu trimiteri spre mame, spre origini, spre Dumnezeu, sfinți s.a.m.d. Văzând cât este de pornit (și de neoprit), Ștefan a prins un moment în care antimaghiarul înflăcărat a plecat să mai aducă lemne și le-a spus celorlalți: - Lăsați după mine, că vreau să-i dau o lecție! În câteva secunde Viorel s-a întors lângă foc, a lăsat jos lemnele și, înainte de a mai apuca să spună ceva, Ștefan l-a și „luat în primire”: - Viorele, te-am ascultat când ai vorbit despre unguri, nu te-am întrerupt, dar să știi că nu sunt de acord cu tine. Iată, spre exemplu, ai afirmat că ungurii sunt... așa... și așa... și așa... Să spună verișoara ta, care mă cunoaște de 25 de ani, dacă eu mă încadrez în această descriere, că doar și eu sunt ungur. - Cuuum, ești ungur? Vai de mine!! Ștefane, sau Istvan, te rog frumos să mă ierți, sunt sigur că tu nu ești un ungur ca toți ceilalți, îmi pare foarte rău, vai ce prostie am făcut!!! - Nu te mai văicări, măi omule, că te-am păcălit! Nu sunt ungur, cum să fiu așa ceva?! - Eram sigur că tu nu poți fi ungur! Nu mă puteam înșela, că eu îi miros pe ăștia de la o poștă! Băga-i-aș... scoate-i-aș... facu-le... dregu-le.... mama lor... Paștele lor... toți sfinții ș.a.m.d. - Așa e, Viorele, eu nu sunt ungur, dar nevastă-mea, aici de față, e unguroaică! - ?!?!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate