poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-06-01 | |
Deschide palmele.
Nu le mai ține încleștate în pumni că se înroșesc și dor. Hai, întinde degetele și așează-le pe pielea mea, în dreptul inimii. Apoi închide ochii și simte monotonia sonoră. Să-ți fie imn. Și stai așa până vine ziua de mâine cu soare, clătite și cafea. O să mă mângâi pe păr și o să îmi șoptești ceva care o să mă facă să râd până când lacrimi de fericire vor curge pe fața mea. Iar tu o să le ștergi cu degetul mare de la mâna dreaptă și eu o să mă simt în siguranță, așa cum eram și ieri. Frumosul ieri - înainte de ziua de azi când te-am găsit plângând și spalând vase. Am încercat să te fac să îmi vorbești, dar tu m-ai ocolit ca și cum aș fi fost o nălucă. Plângeai și spălai, plângeai și curățai podele, covoare, dale de gresie. Frecai cu atâta îndârjire încât mi-am dat seama că ai fi vrut să-ți cureți sufletul sau poate o amintire lipită prea adânc în minte. Dar oricât ai fi încercat nu ai fi reușit. Amintirea va fi acolo toată viața. Nu poți decât să o înconjori cu alte amintiri fericite și să speri că marginile ei nu vor mai fi așa ascuțite ca acum. Era stupid, dar atât am fost în stare să fac: ți-am adus o pereche de mânuși de frică să nu ți se ia un strat de piele de la soluțiile pe care le foloseai. Știi cât te-am rugat să le pui. Când în sfârșit te-ai oprit din ce făceai și ai ridicat privirea către mine am văzut disperarea de care erai cuprins. În ochii tăi era groază și cruda realizare că iubirea pe care mi-o porți se poate transforma oricând în agonie. Pentru că suntem fragili și finiți. Atunci te-ai lăsat pe vine și ți-ai încleștat mâinile. Atât de puternic încât unghiile presau adânc în carne, aproape să pornească șuvoiul de sânge. Dar nu sunt ascuțite. Le văd acum întinse frumos pe pieptul meu. Mâna ta e caldă și stă blând deasupra inimii mele. Vreau să deschid buzele și să îți spun toate astea și cât de mult te iubesc, dar dintrt-un oarecare motiv stupid nu reușesc. Apoi te văd cum te ridici și pleci. Mă chinui cât pot să mut privirea după tine, dar ochii mei rămân fixați. Văd cerul. Sunetele încep să se estompeze. Apoi...liniște.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate