În Maroc sunt... 14 sărbători naționale și religioase, inegal distribuite în decursul unui an, cu durate variabile de la o zi la trei zile, declarate "jours chômés et payés" (n.a. zile în care nu se lucrează, dar sunt plătite). Denumirile marii lor majorități mi s-au părut insolite și greu de memorizat pentru început, când nu eram inițiat în limba arabă și istoria acestei țări africane, aflate la câțiva kilometri depărtare de Spania; în acest sens, cred că este suficient să menționez următoarele sărbători: "Dzicra al masira al khadra" (n.a. Aniversarea Marșului Verde), "Dzicra al țura ua al malic ua al șaab" (n.a. Aniversarea revoluției, regelui și poporului) sau "Dzicra țacadim uatsiqa al isțiqlal" (n.a. Aniversarea prezentării manifestului independenței). Uneori eram surprins de succesiunea rapidă a sărbătorilor și îmi scăpa pur și simplu semnificația lor.
Așa s-a făcut că miercuri, 31 mai, 1996, era "jour chômé et payé", iar eu "semnam condica" la... complexul sportiv "Al Amal" (n.a. Speranța). Un abonament anual de 1000 dirhami îmi asigura accesul o dată pe săptămână timp de două ore pe unul dintre cele opt terenuri de tenis. Venisem devreme, la ora 7 pentru a profita de răcoarea dimineții. Aerul era tare, întrucât complexul sportiv se găsea pe o colină, cu mirosul de alge marine al oceanului Atlantic, încă neanihilat de poluarea gazelor de eșapament. Razele soarelui veneau oblic și puneau în pericol vederea jucătorilor care ridicau puțin privirea. Am trecut pe lângă un îngrijitor care uda zgura cu un furtun și câteva picături au absorbit căldură de pe obrazul meu. Pe gardurile din plasă de sârmă, care separau terenurile de tenis, se ducea o luptă surdă pentru un spot de lumină între plantele agățătoare cu flori de toate culorile.
Am ajuns la dreptunghiul de zgură favorit, unde un șir de palmieri înalți, cu un smoc de frunze în vârf formau cât de cât un ecran antisolar, dar mai slab decât dacă ar fi fost alcătuit din plopi. Acolo, surpriza nu a fost mare, când i-am văzut schimbând mingi de încălzire pe domnii Bahits Aalami, profesor universitar de sociologie la Universitatea din Casablanca, și Nureddine Muțaraua (n.a. Moderatul), profesor universitar de istorie la Universitatea din Rabat.
- "Aam saiid" (n.a. Un an fericit)! m-a întâmpinat Bahits în arabă.
- "Sana saiid" (n.a. Un an fericit)! a continuat Nureddine tot în arabă.
- Bună dimineața, am răspuns eu în franceză, cu ce ocazie îmi urați un an nou fericit?
- Astăzi este sărbătoarea "Fațih Muharram", care se traduce "început de muhharam", prima lună din calendarul hegirian, a răspuns Nureddine.
- Astăzi am intrat în anul 1416, a completat Bahits.
- Deci, există o diferență de 580 de ani între era gregoriană și hegiriană, am constatat eu.
...După două ore, ne găseam toți trei pe terasa umbroasă a restaurantului din incinta complexului "Al Amal", revigorați de un duș binevenit. Aveam în față câte un pahar de ceai de mentă. Fețele lor nu erau prea animate, deoarece iar pierduseră meciurile cu mine. Pentru a nu-i întrista mai mult, am schimbat subiectul discuției.
- Ce este calendarul hegirian?
Auzind întrebarea mea, fețele lor s-au mai luminat puțin, iar primul răspuns l-am primit de la Nureddine:
- În limba arabă, "hijra" înseamnă ruperea relațiilor, abandonarea tribului, emigrarea și se referă la plecarea pe ascuns a Profetului Muhammad pe data de 16 iulie 622 din Mecca la Iatrib, o localitate care ulterior a căpătat numele de Medina. În anul 664, califul Umar I a hotărât ca anii hegirieni să fie numărați începând cu 16 iulie 622.
- Plecarea Profetului s-a datorat faptului că El aducea critici religiei politeiste din acea localitate, ceea ce nu convenea comercianților bogați, care se temeau că vor pierde veniturile aduse de pelerinajul anual ținut acolo, a intervenit Bahits. Pelerinii veneau și se rugau la diferiți idoli, statui, picturi sau obiecte de cult, care erau adăpostite în "Caba", un templu construit de patriarhul biblic Avraam și de fiul lui - Ismael.
- Câte luni are calendarul hegirian? am continuat eu cu întrebările.
- Calendarul hegirian cuprinde tot de 12 luni după cum urmează: 1) "muharram"; 2) "safar"; 3) "rabi I"; 4) "rabi II"; 5) "jumada I"; 6) "jumada II"; 7) "rajab"; 8) "șabaan"; 9) "ramadan"; 10) "șaual"; 11) "dzu al qada"; 12) "dzu al hija", a răspuns Nureddine. Deoarece rotația Lunii în jurul Pământului este efectuată în mai puțin de 24 de ore, anul hegirian este mai scurt cu 11 sau 12 zile decât anul gregorian. În Maroc, funcționează atât calendarul hegirian, cât și cel gregorian. Dar, ia să-ți pun și eu o întrebare: ce este calendarul gregorian?
- Calendarul gregorian a fost adoptat de papa Grigore al XIII și reprezintă o transformare a calendarului iulian, când ziua de 11 martie 1582 a devenit 21 martie 1582. De atunci, anul are 365 de zile, iar la fiecare 4 ani, anul are 366 de zile, având în vedere că, de fapt, Pământul face o rotație completă în jurul Soarelui în 365 zile, 5 ore, 48 minute și 46 secunde.
- Și ce este calendarul iulian? a fost rândul lui Bahits să mă întrebe.
- Calendarul iulian a fost adoptat în anul 45 î.Hr. de către consulul roman Caius Iulius Caesar. El conține 12 luni: 1) "januarius"; 2) "februarius"; 3) "martius"; 4) "aprilis"; 5) "maius"; 6) "junius"; 7) "julius"; 8) "sextilis"; 9) "september"; 10) "october"; 11) "november"; 12) "december". În anul 8 î.Hr., pe timpul domniei primului împărat roman Caius Iulius Caesar Octavianus Augustus, luna "sextilis" a căpătat denumirea de "augustus".
- Ce ne urezi de anul nou hegirian? a mai întrebat Bahits.
Eu eram nepregătit; nu voiam să fac urări formale, ci de suflet. Noroc că mi-am amintit de jurnalul pe care îl purtam mereu cu mine și în care notam ce mi se părea mai interesant. L-am răsfoit și am găsit ceea ce căutam.
- Dragii mei, deoarece amândoi ați fost școliți prin Franța și ați devenit sensibili la cultura francofonă, prefer să vă citesc urările adresate omenirii de cântărețul, actorul și regizorul belgian Jacques Brel: "Eu vă urez: 1) vise fără de număr și dorința fierbinte de a realiza unele dintre ele; 2) să iubiți ceea ce trebuie să iubiți și să uitați ceea ce trebuie să uitați; 3) momente de liniște; 4) ciripit de păsărele când vă treziți și râsete de copii; 5) să rezistați la împotmoliri, la indiferență, la virtuțile negative ale epocii noastre; 6) să fiți voi înșivă. "
Ca un făcut, prin ușa dintre restaurant și terasă au început să se audă acordurile melodiei "Ne me quitte pas" (n.a. "Nu mă părăsi"), iar noi nu ne-am despărțit până seara târziu, în miros de ceai de mentă și în armoniile șlagărelor lui Jacques Brel.