Ne cumpăra ciocolățele cu rom și ne ducea de mânuțe la școală în fiecare zi. Dacă nu și-ar fi petrecut toate zilele în cârciumă, imediat ce ne lăsa în grija învățătoarei, și apoi țipa la mama și o bătea când venea acasă, n-ar fi fost chiar rău. Într-o seară l-am așteptat eu și frații mei mai mici să vină clătinându-se și l-am împins pe scări imediat ce a ieșit din lift. Noi stăteam la patru. Când a ajuns la doi, și-a rupt gâtul și a încetat să se mai rostogolească. Atunci a fost a doua oară când mama a rămas văduvă. Să sperăm că a treia căsătorie îi va reuși, că deja nu mai avem idei pentru crima perfectă.