poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-07 | |
Terminasem clasa a IX - a, debutase vacanța de vară, o vacanță promițătoare, ca toate vacanțele, și, în final, pentru mine, memorabilă. Eram în tabără la Năvodari, o gașcă de opt liceeni parașutați din greșeală într-o serie cu prichindei, cei mai răsăriți, fiind într-a șaptea. La tonetele cu înghețată eram mereu confundatț cu profii însoțitori, eram și noi însoțiți de un cadru didactic, o învățătoare de douăzeci și trei de ani, care, pe lângă gașca noastră de liceeni mai avea încă pe atâția în grijă, prichindei de 12-13 ani. Încă de la plecare, noi, liceenii aveam o situație privilegiată, eram mai mari și gata, ceilalți erau prichindei, așa că între noi și păzitoarea grupului s-a creat o legătură specială, care s-a menținut și în tabără. Deși nu eram cel mai apropiat de vârsta învățătoarei, între noi fiind o diferență de șapte ani, în vreme ce în grup existau și doi băieți ce erau într-a XII - a, între mine și învățătoare, s-a creat o legătură specială. Ceea ce a atras-o către mine, că mie îmi plăcea dintr-o mie de alte motive, în primul rând că era șefă și era și drăguță, deci ce a atras-o către mine a fost poziția mea de lider intelectual între cei de o seamă cu mine, eu fiind cel mai bine cotat dintre toți, ca inteligență. Nu m-a interesat și nici nu am aflat vreodată, dar cred că șefa noastră de dormitor nu a fost una dintre cele mai bune eleve în școală, de aici și admirația ei pentru mine, admirație ce se simțea în fiecare moment când eram împreună în gașcă, simțindu-se o atenție sporită de care mă bucuram eu, lunganul dintr-a zecea, mai mult decât cei doi dintr-a douăsprezecea. Jocurile adolescentine cărora se lăsa și ea pradă, mereu, atingerile "întâmplătoare", îmbrățișările involuntare, aveau să pregăteasca evenimentele din perioada următoare.
Într-o după amiază eram suferind, o ușoară răceală m-a făcut să rămân în pat, toți ceilalți din cameră erau ieșiți la activitățile de după amiază, dormitam chinuit de usturimea din gât, când, s-a apropiat de patul meu, s-a așezat pe patul vecin, și, aplecându-se peste mine, și-a lipit buzele de frunte, zăbovind mai mult decât era necesar pentru a simți temperatura, apoi, cu delicatețe, și-a lipit buzele de buzele mele, primul sărut din viața mea, inima-mi bătea nebunește, am trăit totul cu ochii închiși, nu știu dacă și-a dat seama, după reacția mea, s-a aplecat din nou, sărutându-mă mai apăsat, apoi a ieșit, mângâindu-mi, ușor, mâna dreaptă, întinsă pe lângă mine. Totul a devenit obsesie, asta s-a întâmplat repede, mă gândeam tot timpul la ea, o căutam din priviri, îi vorbeam cu tot mai multă ușurință, admiram, neutri, fără implicare afectivă, superbul corp al colegului meu mai mare, unul dintre cei de-a douăsprezecea, ne așezam unul lângă celălalt la spectacolele serilor de vară, și ne atingeam, din întâmplare, cu palmele, cu coatele, cu ochii mangâindu-ne fără întrerupere. Eram mereu în preajma ei, nu trăda vreun simțământ special, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, niciodată. Eram prieteni foarte buni, cei mai buni din toată tabăra. Ne-am făcut poze de final de tabără, fiecare băiat din grupul liceenilor s-a pozat cu ea, mai am și acum poza, ne-am luat în stăpânire tristețea plecării către casă, am urcat într-un vagon comun, necompartimentat, stăteam unul lângă celălalt, protejați de întuneric, ne priveam cu bucurie, inițiativa a fost a ei, m-a apăsat cu degetul pe nas, apoi m-a sărutat, spontan, din întâmplare, sărut simplu, fără erotism, sărut declanșator într-o noapte de trăiri fără egal, irepetabile, și nerepetate, vreodată. Ne-am sărutat și ne-am mângâiat toată noaptea, tot timpul cât am fost ascunși de întuneric. Ne-am despărțit oficial în gară, ne-am dus la casele noastre, după câteva zile i-am scris prima scrisoare, pe ascuns, așa cum am și dus-o la poștă. Nu mi-a răspuns, nici nu avea cum să o facă, i-am mai scris încă una, în care i-am spus că o voi vizita acasă, în zilele următoare. Am plecat la o mătușă ce locuia aproape de ea, era vacanță, așa că am găsit-o acasă, când m-am înființat în fața porții ei. S-a bucurat în mod real, era un pic jenată de tinerețea mea, care oricum părea mai adultă decât în realitate, m-a primit în casă, aveam să mai revin încă în două zile, ne-am pupat și mângâiat până la epuizare, dar...atât. Nu voia să depășească limita, bariera vârstei mele era de netrecut. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate