poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-21 | |
Megan nu avu somn. Se tot gândea dacă a făcut bine ce
a făcut. Cu toată nebunia asta... Cu vinderea companiei Megan Cosm, cu cumpărarea unui site literar modest in care nu postau mai mult de 35 de persoane, cu cumpărarea unei reviste nu prea bine cotată pe piață... Și pentru ce? Pentru a găsi o umbră de care s-a îndrăgostit! Ea niciodată nu făcuse așa ceva. Întotdeauna era calculată, riguroasă, prudentă,atentă la detalii. Stătea în camera ei, pe marginea patului, cu capul în mâini. „Claire are dreptate să fie îngrijorată. Am luat-o razna!" Se ridică. Merse la masa ei și deschise laptopul. Ca un magnet e atrasă de acel site pentru care ea parcă și-a pierdut mințile... Se logă. Aceeași absență a lui. „Unde ești?” îl strigă ușor, să nu se simtă singură. Strigătul i se întoarse fără răspuns, de parcă tot universul ar fi fost pustiu. Începu să se frământe. Își aminti că el îi zicea să mai scrie, să-și expună sufletul, să se dezvăluie lumii. „Poate de asta tace! Că nu am mai postat! Să mă poată simți! Să poată rezona cu mine!” Se gândi. La el. La stările ei. La ce simte în ea. „Ia să văd dacă mă pot dezvălui lumii. Și lui. Mai ales lui!” Își mai frământă mintea un timp și apoi începu să tasteze: încă mă risipesc în catedrale de gânduri respir aceeași senzație de absență și-mi mărturisesc mie însumi toate greșelile săvârșite-n iubire. în această rânduială a liniștii mirările-mi se împotrivesc inimii te caut și te strig și te chem și te vreau unde ești? unde sunt? ce să-mi iau ca să-ți dau? peste necunoscutele-ți biografii tăcerile tale-mi răscolesc dorurile dinainte știute niciodată aceleași… După ce-și expuse aceste gânduri, se simți mai bine. Acum parcă așteptarea era mai suportabilă. „sigur o să vadă ce am scris și o să-mi răspundă!” se încurajă ea. Închise laptopul. Terapia prin scris a funcționat. Nu mai era atât de singură. Reușise să „întredeschidă” mai larg ușa sufletului. Ca el să intre! ( fragment din volumul meu de proza " LIFE. LOVE. YOU! " aparut in 2014 )
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate