Începând din acest an școlar ne-a venit la clasă o nouă profă de română. Meserie curată! Tinerică, frumușică și plină de importanță, așa cum îi șade bine oricărei profe de română. Nu vă zic că toți băieții, mai puțin eu, erau pe spate încă din prima oră. Avea ciorapi cu o dungă care se ondula frumos pe piciorul ei, urcând interesant pe sub fusta mini cu imprimeuri florale. De sub bluzița străvezie se zărea lenjeria de dantelă colorată, care te făcea să înțelegi instant de ce se nasc poeții și te îndemna fără echivoc la comentarii „literare”. Vă dați seama că băieții au lăsat în plata domnului matematica și au devenit brusc interesați de ce Bacovia visa numai sicrie. Cu un surâs superior, de divă, cocoțat pe buzele intens nuanțate cu un luciu turbat, clipind din genele grele de rimel, profesoara de română ne face să-l îndrăgim nu numai pe Bacovia ci și pe toți antecesorii și predecesorii săi.
Ieri, i-am găsit contul pe Facebook. Mamă, mamă, ce poză avea la profil! Artistă, nu alta. Bluza mătăsoasă, căzută pe un umăr, lăsa să se vadă breteaua neagră, dantelată, a piesei de lenjerie de dedesubt. Jur că putea inspira orice poet! I-am cerut prietenia și, imaginați-vă că mi-a dat „Accept”. Am fost foarte bucuros! Înseamnă că m-a reținut din clasă și că și-a dat seama că sunt demn să fac parte din lista ei de prieteni.
- Cf? m-a întrebat pe chat.
- Bn! I-am răspuns, așa cum se cuvine pentru orice internaut și pentru că, oricum, altceva nu-mi venea în minte pe moment, bucuros că profa conversa tocmai cu mine.
Primul lucru cu care m-am lăudat colegilor a fost acela că eu sunt prieten cu profesoara de română pe Facebook. Speram să-i las pe toți mască. N-a fost să fie așa, pentru că un alt coleg a venit cu bomba că el face deja ore de română în particular cu ea. Măi, să fie! Mi-a cam luat-o înainte dar, pot să fac șie eu asta, nu? O să le spun părinților că se apropie Bac-ul și că am nevoie de meditații. Așa de grijulii cum sunt privind viitorul meu, cu siguranță se vor bucura dacă ideea vine de la mine și dacă am deja și profesoara potrivită.
N-am mai stat pe gânduri! Imediat ce m-am întors acasă, am intrat pe net. Era acolo, privindu-mă din poza ei mortală și trimițându-mi imediat salutul ei:
- Hi, cf?
Am oftat ușurat. Eram în termeni familiari, așa că îmi puteam permite să o întreb cât costa ora și în ce condiții accepta un nou client. Răspunsul a venit imediat:
- 100 pe oră dacă vii singur. În doi 70, în trei 60. Acestea sunt condițiile mele!
Am rămas să mă gândesc la ce voia să spună de fapt, pentru că îmi era jenă să cer lămuriri, ca nu cumva să mă creadă prost. Dacă nu îmi voi da seama până vine mama, am s-o rog pe ea să dea telefon și să întrebe dacă meditațiile se pot face în grupuri de doi sau trei colegi și dacă tariful este în lei sau în euro, pentru că acestea sunt singurele mele nelămuriri în ceea ce privește orele în particular ale profesoarei de română.