că Gia ascultă prea multă muzică și stă prea mult în chat-uri pe facebook. asta îl irită foarte mult pe Vlad. are un cioc destul de mișto și capul ras. acest look modest nu face din el un skin-head, nu face din el un macho.

nici măcar nu mai e poetul atent de la început. de ce, Vlad, omule, de ce? asta o irită foarte mult pe Gia.

într-o dimineață i-a făcut, ca de obicei, cafeaua. i-a turnat-o în cana preferată, cea cu văcuță. Vlad a gustat-o, ah, o cafea excelentă. mulțumesc Gia pentru cafeaua asta excelentă și a sunat soneria. o sonerie nouă, bing bang, cumpărată din Baumax.

că Gia își dorea un negru și un negru suna în draci la soneria bing bang.

că negrul a posedat-o pe masa din bucătărie, chiar sub ochii lui Vlad. a uitat să închidă gura, dar nu a uitat palmele negre despărțind bucile, făcînd loc. de ce, Gia, femeie, de ce? sfîrcurile mari s-au întărit ca niciodată.

negrul a plecat fericit, Gia a rămas fericită. Vlad stă cu o cană de cafea în mînă. o cafea de cea mai bună calitate. văcuța nu se potrivește deloc cu atmosfera. e prea veselă.

Vlad se uită la Gia care geme-ncetișor. între picioarele ei cîțiva centimetri pătrați de libertate.

avioanele se prăbușesc și bombele omoară mai mulți decît cancerul. se poate să nu afli niciodată cum e să privești cerul cu burta deschisă. gîndește-te la asta cînd scrii despre arta miraculoasă.

mîine se va întoarce la job. va trage un șut cîinelui, va intra în casă. după ce o va săruta pe buze se va așeza la calculator.

ah, ce departe-s zilele. mama Angela îi asculta pe toți. o lacrimă-i lucea trist în colțul ochiului la fiecare vers izbutit. erau toți copiii ei talentați și-i iubea pe toți deopotrivă.