Ce-o fi fost în capul meu aseară de am acceptat propunerea lui Liviu? Probabil aburii alcoolului, sau pur și simplu, banii. Banii, mereu banii, mărul tuturor discordiilor, a înșelăciunilor, a neînțelegerilor. Nu în van este numit "Ochiul Dracului". Lipsa te împinge tot felul de fapte iremediabile de care, de cele mai multe ori, îți pare rău. Acum nu vreau să mă gîndesc la asta, la consecințe. Vreau să-mi trăiesc viața, să am și eu o mașină, să fiu în rînd cu "lumea bună".

Se petrec de-a dreptul metamorfozele lui Ovidiu și în natură și în mine. Nu mai e ger. S-a stricat vremea și a început un fel de lapoviță "murdară" ce îți cam taie cheful să părăsești casa. Niciodată nu am iubit iarna. E cel mai parșiv anotimp. Nu poți face nimic, nu poți realiza nimic. Ești prins ca într-o menghină, într-o lipsă continuă, atît de cele de trebuință cît și de idei - ideile nu prea vin pe stomacul gol. Pentru cei bogați, acest anotimp este o binecuvîntare. Merg la munte, schiază, patinează, se dau cu sania, pe scurt, lor nu le pasă de ger. Îi mai văd la știri cum se plîng de prea puțină zăpadă sau se bucură de ambundența acesteia, pe cînd cei ca mine se roagă să treacă o dată zgribulind de frig și se bucură de un pic de soare ce le intră pe fereastra înghețată încălzindu-le camera.

Dar să lăsăm asta. Diseară la ora șapte mă duc la club pentru prima mea zi de muncă și, deși nu e trecut încă de ora unsprezece dimineață, trebuie să mă pregătesc. Liviu mi-a promis un salriu enorm și am primit și un avans pentru a-mi cumpăra ceva haine mai acătări. Sunt materialist din fire și nu de puține ori mi-am pătat obrazul din această cauză. E cert că acel club nu e unul tocmai legal, dar dacă iese banu', nu contează.

Sunt un mizerabil și o recunosc. Un mizerabil din toate punctele de vedere. Nici pe picioare nu mă spăl prea des, iar camera asta e o cocină. Poate că dacă nu aș știi că aceste rînduri nu vor fi citite niciodată de nimeni, aș minți, dar așa, fiindcă mi-am propus să fiu sincer, voi dezvălui fiecare parte a corpului, a trupului și a minții mele, chiar și aceste picioare mizerabile pe care iarna nu le spăl niciodată din lipsă de apă caldă și lemne, dar acum, trebuie să fac acest efort. Nu pot să mă prezint la muncă în halul ăsta, așa că, voi lăsa ceva timp scrisul și mă voi pregăti pentru diseară.



h:16.22

Să mă vadă acum cunoscuții! Îmbrăcat la costum, cămașă și haină din piele, nici nu m-ar recunoaște. Nici după miros n-ar face-o. M-am spălat și parfumat cu... stai să văd ce marcă e colonia... "Hugo Boss". Cred că e ceva... Miros și eu precum "domnii".

O să las acum scrisul. Așa îmbrăcat, trebuie să dau o raită prin oraș să mă vadă lumea, să mă mîndresc un pic... Al dracu' mîndrie!