trei cruci una de piatră înegrită de timp fără numele
bunicilor Tiron Vasile Maria Maria și două de lemn pe
care încă se mai văd numele părinților mei înțărcuite
cu gărduțul de fier mici platbande cu vârfuri de lance
ferecate în nituri
aveai vârsta mea de acum și eu eram nemuritor tată
destul de inconștient să te întreb de ce 51 de centimetri
și nu 50 m-ai privit într-un fel hei ai zis să fie cât
de cât mai înalt de trei metri să nu pot să-l sar și
ai râs
verzi crinii și lujerii roșiatici ai bujorilor
întufați râd soarelui tată față-n față cu crucile
înflorit e cireșul abia acum înțeleg deplin vorbele tale
ne lasă pământul desculți încâlțați să-i călcăm fața
să ne burdușim de păcate și când murim și puțim a hoit
de nu ne mai vrea nimeni doar el se deschide și ne
primește îngăduitor să ne facă una cu el sfânt și curat
nu ai mai spus felinaru se pune la rădăcina crucii
că-i mare graba viilor și măcar când primenește undelemnul
candelei sau aprinde lumânarea să stea urmașul plecat
ca-n rugăciune că și el cândva...

în barbă sub buză cu greu reușesc să dai părul din ridul
adânc cum greu era bărberindu-te
în mine ești te simt și-ți împrumut gândul tată
să-i zici pământului care ești tată

întâmplare a fost oare ca de ziua pământului la căpătâiul
tău să mă umplu de amintiri și de drag?