terminaseră claca la despănușat de popușoi și veseli erau
toți după friptura de berbec la cuptor și cănile de vin băute
două lămpi de 12 focuri luminau încăperea bărbații ciocneau
tot mai des ștergându-și gurile unsuroase râzând și bucuroasă
era Nuța lui Ghioc că în pântec mișcase se învârtea legănat
placa de patefon cântând "o Donă dragă chemarea gândului meu"
și pe mine nu mă băga nimeni în samă când s-a dus s-o
schimbe că se terminase și făcea hâ hâ hâ hâ din pat mi-am
făcut scenă și-am început să cânt "dacă ai bani și vrei/averea
să-ți ajungă/ împarți averea-n trei/ și-o iai pe cea mai hâmpa
hâmpa hâmpapa/ Ionel s-amorezat/ de doamna lui majuru/și când a
vrut și el/ ea s-a întors cu hâmpa hâmpa hâmpapa" nu știu ce
i-a cășunat mamei că tot de pe-o placă-nvățasem de mă luă de
perciuni și-n râsul tuturor era să fac pipi pe mine pleacă la
culcare și discutăm noi mâine cât îi trebuie unui copil să
plângă tata a vrut să spună ceva dar n-a spus ci mi-a făcut
semn hai pleacă ți-am spus eu Anică acu vezi de ce nu mai au
acele tale vârfuri c-așa făceam când prindeam momentul de ei
nu erau acasă eu țuști pe fereastră că ușa era încuiată și
dădeam drumu la patefon erau plăci cu Zavaidoc și ce-mi mai
plăcea să chiui și eu apoi "iubesc femeia că e femeie/a vieții
cheie..." sau "piatra cât este de piatră/ trece caru și o
crapă" și câte și câte toate COLUMBIA la un 1 Mai mai târziu
după ce defilarea prin sat în coloană cu steaguri și cravate
la gât cântând cu patos "priviți cum trec și se-ntrec/
harnicii ostași ai muncii/ cum trec în rând cântând/ și-și
înalță-n soare pruncii"... și sub influiența lui Oleg
Coșevoi din "Tânăra gardă" și-a lui Vanea din "Drumul spre
Minsk" cred vreo două duzini de plăci am rupt în genunchi
cu marșuri germane mult mai târziu aveam să-mi dau seama
că distrusesem și plăci valoroase cu Strauss cu Wagner în
naivitatea și avântul patriotismului larvar am rupt tot
ce provenea din alămuri dar una peste alta patefonul era
gata gata să mă facă altcineva decât cel ce sunt
nelipsit de pe scenă la toate serbările scolii domnul
Mărgineanu profesorul de muzică văzuse el ce văzuse că
la finele clasei a patra vine la tata și-i zice Iordache
pacat de băietu ista să nu-l dai la Iași la școala de muzică
i-auzi măi îmi spune tata te ghizui da eu de colo gata să
plec și pe lună la o adică zis și făcut două săptămâni de
pregătire și iată-mă-s cu mama la Iași cu săndăluțe-n
picioare pantaloni scurți și bluză cu mâneci la fel Iașul
uimit și speriat privea ochiu copilului de la sat la casele
mari la forfota străzii la tranvai statui ce mai să nu-ntind
pelteaua examenul trei probe ureche muzicală voce și
aptitudini sunt strigat mama mă pupă acu să te văd intru
un bătrânel cu fruntea până la jumătatea capului slab și
zâmbăreț mă-ntreabă cum mă chiamă Ioan zic zice eu am să
cânt și tu să repeți ca la la la și cântă ăăăă da-i ușor
zic în gând bucuros și repet la perfecție la lalalala la la
la la era semnalu Radio Iași bravo Ioane bravo mai bate
clapele c-un deget tot ușor de la "azi am să crestez în grindă" bravă Ioane bravo bravo și-mi face un plus mare pe
dosar ia-l și mergi dincolo acolo două doamne și-un domn la
o masă bun ureche ai am două zic eu sigur că două zâmbește
cea mai în vârstă ce vrei să ne cânți n-am așteptat să
mă-ntrebe a doua oară că mă dau jumătate de pas înapoi și-mi
bombez pieptul "pe umeri pletele-i curg râu/ mlădie ca un
spic de grâu/ cu șorțu negru prins la brâu/ o pierd di ochi
de dragă" trag cu ochiul șoșoteau dădeau din cap afirmativ
le place și cântă Ioan cu tot sufletul terminând apoteotic
"decât să mă despart de ea/ mai bine-aprind tot satul" și
mă-nclin cu mâna la piept cu fețe senine mă brăvuiesc și
ei mai primesc pe dosar încă o cruce aștepți afară zice doamna sură pâna la proba cealaltă hei mă-ntreabă mama
țâțâ di mâțâ zic eu în limbajul puștănesc măăi ia vezi și
zici c-o fost bini da mamă mă pupă doamne nu-i suflet
mai mare ca cel de copil și tare ușor se mai umpe cu toate
pluteam dacă aș fi fost mânz aș fi rupt-o la fugă nechezând
și cu coada pe sus după un timp iese un domn tânăr cu un
teanc de dosare zice atenție vă rog sunt dosarele respinse
n-aveam treabă îmi era foame bag mâna în geanta mamei caut
hopa mă strigă de ce de ce mamă de ce o întrebam mergând
spre gară hei Ionică mamă n-o fost să fie asta-i acasă
caut dosarul sub cele două cruci cu roșu chiabur

hârbuit și gol e patefonul acum ros de cari cu păianjeni
morți plin de praf cum praf s-a ales de un posibil viitor
a unui copil ce-a visat