câți ani or fi tata era încă-n puteri 10
de când a plecat la părinți 3 de orbire
totală 5 de ceață și pâclă să zic 20 vară
sub bolta de vie amiază ciocnim paharul cu vin
cu sănătate Ionică era ziua mea pe casă la
bajică ceva se mișca trag scaunul să prind mai
bine-n vizor un cap colorat ciulind din urechile mici
ițiindu-se privea temător tată zic cred că știu
cine ți-a cărat puii șaișpe zice el și toți fără cap
cred că-i în pod mă duc să mă uit atunci m-am
urcat ultima dată ca și ieri am pus scara la gura
podului am ridicat oblonul am văzut o nălucă
pierind în spațiul balconului lumină obscură
aprind lanterna cu furca de sfecle în mână răsucesc
cuiele scot scândura de la luminător la nici un
metru pe lutul podelei pe-o traistă veche cu
coji de păstăi o văd ridic furca nu fuge de ce
pun lumina pe ea culcată ochii îi strălucesc rugători
tocmai făta al treilea alte două gâgâlici lângă
ea se mișcau am ascuns furca la spate poate mi se
făcuse rușine de mine năștea era mamă cum s-o omor
am pus scândura la luminător oblonu l-am tras după mine
scara la loc nu era nimeni mi s-a părut flutura
o hârtie cred că e dihor Ioane și-o fi pe sub
stiva de lemne aceeași scară și ieri același oblon
și-același Ioan doar mai plini de ceva vreme
temător să nu se rupă fușteii urc și scara temătoare
și ea scârție dar rezistă poate de teamă să nu-mi
rup veun picior praf îmi curge pe cap de pe înclinatul
oblon aprind lanterna singura tânără nouă îmi scot
ochelarii și-i șterg podul e plin de păienjeni
zâmbesc nu mă vede i-ar trebui și lui ochelari în
dreapta mătura acum șeorsă o iau și-mi fac drum
răsucesc cuile rugunite se rup scândura cade ușoară
de cari mâncată se rupe împrăștiind pulberi aici
era ea uite lada de zestre-a Soltanei patefonul caiete
cărți roase de șoareci de căprior atârna
da încă perechea neîncălțată de-opinci cu gaidele-n
sus melițoiul ragila fușalăi spete ițe lemne călări
de la gherghf de la război fuse uite și furca de-o
ținea mama-n brâu învârtitorul de țăji doamne
trecutul rupe cu dinții din mine îmi sfâșie vârsta
am senzația ciudată că-i femela rugătoare de
dihor care parcă mă fată din nou cu tot cu amintiri