poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Prevăzând apusul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-01-07 | |
Trecuse de nouă seara când am ajuns la vila Angelei. Ne-am continuat fiecare drumul său către somn fără să ne spunem nimic important. Întrevederea plus drumul către vilă m-au obosit enorm, dar cred că și timpul pierdut cu căutările mele de asemenea. Eram într-o stare de amorțeală totală. Am trecut năuc pe lângă cabană și nu m-am oprit decât la scorbură. Renumita scorbură plină de toate păcatele familiei Pontic. Parcă cineva mă ținea de mână încercând să mă tragă înăuntru, dar eu eram cât se poate de ambițios și nu puteam accepta toate acestea. În cele din urmă m-am frecat cu palmele pe față neștiind ce caut acolo. Telefonul sună și Angela mă anunță ofensată că este gata pentru cină. Am stat o clipă nelămurit, de ce avea oare tonul acesta cu mine, pentru că toate merseseră ca la carte până acum. I-am răspuns că urma să-mi pun papionul și voi veni. Papionul i-a făcut foarte bine pentru că a râs în telefon, dar treburile nu erau tocmai roz. Am ajuns la ușa vilei ei descumpănit neștiind în ce ape suntem.
- Bună Angela! - Duran! - Angela… - Nici un cuvânt, hai să mâncăm È™i atât. - Unde? - Aici pe masa de sticlă care îți place atât de mult Duran. Ne-am aÈ™ezat tăcuÈ›i la masă È™i am observat că mai era invitat la masă cineva. Am avut o tresărire, dar Angela È™i-a pus degetul pe buze zâmbind aproape grotesc, față de minunatul ei chip. Domnul Pontic își făcu apariÈ›ia teatral È™i mai ales dominator de undeva de pe verandă. - Stai jos Duran! - Bună seara domnule Pontic! - Bună seara Duran! - Nu mă aÈ™teptam să vă văd în seara aceasta! - Angela mi-a spus că a pregătit un frumos curcan în stil american la cuptor. Nu-mi venea să cred pentru că ieri nici nu i-am văzut chipul, iar astăzi a fost ocupată cu afaceri ca È™i mine, dar dacă a fost acasă È™i eu nu È™tiam asta?! - De ce ai rămas interzis Duran? - A, nimic important, mă întrebam… - Curcanul l-am luat de la Gothard în timp ce tu visai la cabană. - Săracul Gothard! - Săracul curcan Duran, lasă-l pe Gothard! - AveÈ›i dreptate domnule Pontic. - Ce-i cu tine? - Mai nimic. - Mă domneÈ™ti atâta, de parcă… - Nu È™tiu! Simt o apăsare de care nu pot scăpa. - Normal că nu poÈ›i scăpa pentru că tata a venit cu termenul la el! - N-am reuÈ™it să termin nimic din acel proiect. - Eu sunt în stare să-mi pun toată averea la bătaie că tu eÈ™ti foarte aproape, dar îți păstrezi o marjă de siguranță ca de obicei. - Mă flataÈ›i ca de fiecare dată È™i pentru aceasta vă mulÈ›umesc. - Þi-am spus că nu-È›i iau maÈ™ina, dar totuÈ™i te văd fără ea. - Andrei a avut nevoie la È™coală. - Andrei este socotit ca un fiu la mine în casă, dar nu mi-aduc aminte să-l fi angajat cu maÈ™ină! - Tată poate… - Taci Angela! Vreau doar să-mi spună adevărul. - Avea de cărat niÈ™te bagaje È™i le-a dus cu Maria. - Frumos adevăr domnule doctor, dar nu È›ine la mine! - Recunosc că drumul până aici este mai ieftin cu trenul pentru o singură persoană, Andrei avea mai multe bagaje decât mine È™i mai puÈ›ini kilometri. Acum sunteÈ›i mulÈ›umit!? - Asta cu kilometri m-a mai mulÈ›umit, dar înseamnă că nu eÈ™ti plătit suficient, dacă faci economie. Angela! - Tată recunosc, de când l-ai fiert ultima oară la Alfonso, nu i-am mai pus nimic peste! - Șefa, lăsaÈ›i că nu s-a plâns nimeni! - Tocmai de-asta Duran! Copilul… - Nici o problemă, dar mai bine spuneÈ›i-mi ce sărbătorim, că doar nu este 4 iulie!? - Șmecher! A schimbat macazul la timp! - Duran, uite de ce te-am chemat. A trecut sau mai bine zis nu contează ce a trecut, dar vroiam să te întrebăm cum stai cu micile cercetări, pentru care mai exiÈ™ti încă pe aici? - Este adevărat că la Alfonso am obÈ›inut o amânare destul de conÈ™tientă recunosc, dar asta nu înseamnă că în tot acest timp am stat degeaba, v-am adus ceva bani domnule Pontic!? - Nu mă mai domni atâta È™i spune ce ai de spus! - Sunt aproape de sursă, dar mai am ceva de săpat. - Hai, spune-ne tot! - Angela lasă-l să respire! Ei! - Am o pistă bună cu moÈ™ PăpuÈ™oi, dar nu sunt prea sigur de ea. - A, păi mai te lăsam pe tine să sapi, dacă secretul era la PăpuÈ™oi! Toată lumea È™tie cât de ramolit este moÈ™ul È™i apoi doar È™ti foarte bine că n-a stat decât prin pădure, în cea mai mare parte a timpului. - Da, numai că a stat È™i cu tatăl dv. - Este adevărat, de cele mai multe ori am fost È™i eu cu ei, se vede treaba că degeaba! - De ce vă macină atât de mult manuscrisul, doar realitatea este trăită de dv., mai ales de Angela. - Ce i-ai făcut de s-a înmuiat aÈ™a Angela? - Ai răbdare! - Ascult Duran, domnule Duran! - Vreau să spun că… aÈ™a cum de altfel nuanÈ›aÈ›i È™i dv. de fapt, iarna… a trecut È™i ea cum a putut È™i… - Auzi, dacă vroiam să ascultăm radioul… - StaÈ›i puÈ›in domnule… - Auzi Duran, tata te-a întrebat ceva sau vrei să spui că toată iarna n-ai rumegat È™i mai ales n-ai mirosit nimic? - Aproape nimic! CredeÈ›i-mă! Iarna e foarte rece! Cum era să sap!? - Omoară-l tu înainte de a mânca curcan să mai scădem din pagubă! - Tata te-a întrebat dacă ai să ne spui ceva real în legătură cu manuscrisul? - DaÈ›i-mi È™i vara aceasta È™i mai vorbim. - Ei nu că… - Domnule Pontic, dar v-am promis că o să mă ocup, însă frigul ne-a împiedicat pe toÈ›i să mai venim pe aici aÈ™a des. - Poate pe tine! - Cum Angela, doar n-o să-mi spui că ai venit pe frig aici!? - Am venit, pentru că mie îmi place È™i iarna cum arată marea, mai ales solitudinea cu care mă primeÈ™te. - Bine, nu mai înÈ›eleg nimic! - Acum putem să mâncăm? - Ai răbdare Angela, n-am terminat cu flăcăul nostru. - V-am spus destul de clar… - Bine Duran, vara aceasta în afară de faptul că trebuie să ai grijă de munca dumitale de până acum, v-a trebui să-mi faci un raport concret la toamnă. - Concret, ai auzit!? - Da, doamna Angela! - Ia te uită, ce băiat bine crescut avem noi aici! - Angela acum că am clarificat totul ca la carte, ar fi cazul să ne aduci frumuseÈ›ea de curcan. - Bine tată, dar să-i spui domnului angajat de week-end că să dea… - Du-te… È™i ai grijă să nu te arzi! - Păi nu e de la Gothard? - A, ba da! Numai că l-am băgat în cuptor să putem discuta în voie. - Deci Duran, da chiar aÈ™a că nici acum nu-È›i È™tim alt nume, acum că nu este Angela aici mie ai putea să-mi spui… - Ce vroiaÈ›i să spuneÈ›i? - Bine, bine! Raportul de la sfârÈ™itul verii v-a trebui să fie strict secret È™i să mi-l înmânezi personal. - Știam asta, nu trebuia să mi-o spuneÈ›i. - Duran… - Nu vă spun celălalt nume. - Bine, bine! Curcanul a fost deosebit de bun, mai ales că era pregătit ca la carte, cu toate mirodeniile, udat cum se cuvine, de mine cu suc de viÈ™ine, iar de patronii mei cu È™ampanie care ne-a bine dispus uitând cu toÈ›ii de discuÈ›ia dură dinainte. Era de înÈ›eles că toate promisiunile din toamna trecută aproape că nu mai aveau valoare, dar mai ales că prioritar pentru familia Pontic era să se vadă unde este chichiÈ›a adevărată văzută de moÈ™ul Pontic, care îi rodea de atâta vreme. Ce nu înÈ›elegeam era de ce aveau nevoie de un trecut care nu putea decât să-i pună în încurcătură, fără o interpretare pe măsură. Dacă manuscrisul conÈ›inea vreo hartă secretă ca pe timpul lui… o comoară, cu marinarii întotdeauna a fost o problemă, unde să-È™i depoziteze comoara? Timpul era foarte sever cu mine, mai ales că nu mai puteam să fac nimic pentru descoperirea mea, iar în ceea ce priveÈ™te transportul nu se punea problema să am ceva după atâta È™ampanie. Pontic aproape că observă, probabil È™i din lipsa mea de tact, faptul că după discuÈ›ia asta mersul cu trenul s-ar putea să-mi aducă o mică indispoziÈ›ie. - Angela, te-aÈ™ ruga… - Știu ce vrei să spui tată, dar am mai avut discuÈ›ia aceasta, tocmai de aceea ai fost de acord să-i dăm maÈ™ina. - Bine, m-aÈ›i înnebunit amândoi! Duran, poÈ›i să iei maÈ™ina mea este prea târziu să mai prinzi vreun tren. - Nu vă deranjaÈ›i pentru mine, mă descurc. - Mâine v-a trebui să dai socoteală soÈ›iei tale pentru cearcănele de la ochi. - Și pentru ele! - Mă rog! Doar n-o să-i spui de discuÈ›ia arzătoare din… - StaÈ›i liniÈ™tit domnule! - Atunci am să dau telefon È™oferului să mă ia cu maÈ™ina de la firmă. - Nici nu mă gândesc domnule Pontic, mai am destul să ajung în timp util la gară. - Cum doreÈ™ti! - Oricum permiteÈ›i-mi să mă retrag! Bună seara! Vă doresc o seară frumoasă în continuare. - Pa Duran! Sărută-i pe ai tăi din partea mea. - Bună seara Duran! Marea nu era decât un loc de promenadă È™i atât. Răceala cu care erai primit se cunoÈ™tea foarte bine È™i în sufletul oamenilor care locuiau în prejma ei. Cei care se pregăteau să primească turiÈ™ti, abia dacă băteau câte un cui la balamalele din lemn sau stuf, iar cei care au mers tot anul, ca Gothard de exemplu, nu-È™i vedeau capul de treburi pentru că de acum veneau curioÈ™i care stăteau puÈ›in, dar aveau nevoie de căldură È™i-i lăsa pe patroni cu ochi în soare pentru că nu-È™i scoteau nici cămaÈ™a de pe ei. Vântul rece mai ales fără soare, te făcea să întorci spatele mării, dar atunci când era soare aveai senzaÈ›ia ciudată că toată lumea este a ta È™i tindeai neobrăzat să încerci marea cu mâna. Apa rece te făcea să te retragi repede, dar singura bucurie erau valurile line È™i înspumate, precum È™i pescăruÈ™ii care erau gata să-È›i ciugulească din palmă după iarna rece. Cu sentimentele atinse, dar cu marea în valuri, fără Alfonso, în cârciuma lui nu erau decât niÈ™te câini vagabonzi, câțiva patroni hliziÈ›i după iarna grea, morocănoÈ™i pentru că nu pot face baie imediat ce a dat soarele, aÈ™a cum aÈ™ fi vrut È™i eu. Cam aÈ™a m-am întors de la mare din ultimul week-end, toate erau mult prea amestecate pentru a fi adevărate. Acasă parcă totul era la fel cu toate că suntem ceva mai la distanță de mare nefiind aceleaÈ™i frustrări, primăvara a intrat în creierele lor mai ales al meu evident, luându-È™i drepturile. Toate colÈ›urile pe care nimeni nu vroia să le calce altădată erau ocupate acum È™i păreau comode pentru ei. Nimic nu-mi mai intra în voie. Doar Maria suporta docilă toate È™i încerca să aplaneze totul cu spiritul ei pacifist. - EÈ™ti obosit Duran. Nu-i nimic, diseară o să ne culcăm devreme. - Maria, nu È™tiu ce se întâmplă la mare, dacă neobrăzarea ar fi fost din partea Angelei, toate bune È™i la locul lor dar… - Patronii nu sunt niciodată mulÈ›umiÈ›i, de exemplu tu eÈ™ti mulÈ›umit de infirmierii noÈ™tri, atunci când eÈ™ti nevoit să le faci mizerii, nu mai zic… - Bine zis nevoit! - Tot la fel È™i… - Dar Pontic parcă este alt om. O transformare de care nu aveam nevoie, mai ales că a venit primăvara. - A venit primăvara È™i pentru ei sau el Duran. - Ai dreptate, dar totuÈ™i… - Poate că prea l-ai văzut perfect, să nu uităm că suntem oameni cu toÈ›ii. - Ai dreptate! TotuÈ™i nu È™tiu de ce Angela a rămas pe locul doi. - Cum poÈ›i să spui asta, doar este copilul lui! Duran, poziÈ›ia ta mă face… - Nu sunt obosit Maria, dacă asta vrei să spui. - Atunci? - Cred că manuscrisul nu este numai un răspuns la comportamentul Angelei È™i mai ales un fel de testament. - Ce tot îndrugi acolo Duran? Nu mai înÈ›eleg nimic. - Nici eu, dar totuÈ™i stau pe picioare. - Adică! Ce È›i-au făcut oamenii aceia de eÈ™ti atât de prins acolo? Cred că eÈ™ti depășit de caz Duran. - Asta nu se pune Maria. Acum că Angela se simte mai bine, comportamentul ei de primăvară este mai sănătos ca al meu, vor cu toÈ›ii să le caut manuscrisul. - O să le cauÈ›i ce vor, dacă asta ne È›ine băiatul în È™coală! - Bine spus! - Sper că nu este ceea ce simt, dar dacă este adevărat, cred că ar trebui să opreÈ™ti totul È™i să-È›i dai demisia. - De ce?! - Te depășeÈ™te! - Bun! Atunci preia tu familia Pontic È™i mă ocup eu de restul. - Este ceea ce bănuiam Eldorado s-a mutat la mare. - Și ce-i cu asta, poate că ne vom pensiona sănătoÈ™i! - Cred că boala a acaparat cam mult din corpul tău, care până acum a fost imun la toate. - Perioada de transfer… - Taci! Nu vreau să aud că gândeÈ™ti ca ei sau mă rog aÈ™a cum mi i-ai descris în primăvara aceasta. Ce s-a întâmplat ultimele dăți acolo de te-ai transformat aÈ™a? - Am văzut un lucru sau un loc mai bine zis… extraordinar. - Da, oameni sănătoÈ™i! Acum e timpul să munceÈ™ti tehnic, mai ales să uiÈ›i de orice fel de profiluri. - Firma lor o să mă facă să-mi bubuie capul! - Nu È›i-a bubuit un an de zile È™i acum deodată îți bubuie nu È™tiu ce! - Bine, bine, bine! - Asta vroiam să aud, calmează-te È™i mulÈ›umeÈ™te cui vrei tu că te-a descoperit Angela pe nisip. Fă-o pentru Andrei, dacă pentru mine nu poÈ›i! - Am înÈ›eles! M-am calmat! - Să nu încerci nimic! Oamenii de tipul acesta sunt foarte periculoÈ™i, lasă-i pe ei să-È™i descopere singuri orice comoară vor, dacă o vei face tu, întotdeauna va lipsi ceva de acolo. - Ai vorbit ca un înger protector, dar ai spus atâta adevăr. Ști… am stat de vorbă cu moÈ™ PăpuÈ™oi È™i aproape că vorbele tale sunt ca ale lui. - Când s-a întâmplat asta? - De ce? - Poate că nu degeaba È›i-au cerut oamenii ăștia cu atâta stăruință să le cauÈ›i manuscrisul. - Adevărul este că am încercat să o scap cu numele moÈ™ului, dar ei erau prea degajaÈ›i. - Crezi că moÈ™ul ăsta mai trăieÈ™te!? - Ha, ha , ha! Bună Maria! Ha, ha, ha! Chiar dacă nu, cred că a sucombat de bătrâneÈ›e! - Ha, ha, ha! Bine Duran! Da nu uita ce È›i-am spus! - Am înÈ›eles perfect Maria! Crede-mă, nu-mi pun familia la bătaie pentru nimic în lume! - Nici nu vreau să cred că o ajuÈ›i mai mult decât o ajuÈ›i acum. - Am priceput mesajul, crede-mă! - Consideră că eÈ™ti pe nisip È™i nu te-a descoperit nimeni… - Și Andrei! - Duran! Lasă-mă să termin, că doar din cauza asta s-au descoperit bancherii! - Ca să dorm mai bine pe nisip! - Te-ai prins! - Ce m-aÈ™ face fără terapia ta! - La treabă! Duran, nu uita, o familie nu se poate cumpăra! - Doar întreÈ›ine! Știu foarte bine! - Ha! - La treabă Maria! - Parcă tu erai cel obosit! - Uite nu mai sunt!? - Te văd eu lunea viitoare! - Parcă tu eÈ™ti mai brează, cu toată casa pe cap! - Ei lasă că vezi tu! De multe ori familia face totul pentru cei cu care trăieÈ™te la un loc. Este ca un organ ce absoarbe È™i fabrică acel lucru util pentru acea maÈ™inărie infernală numită familie. O uzină de care cu greu ne despărÈ›im, după ce o descoperim. O balanță între orgoliile personale È™i idealurile comune. Nimic nu ne poate pondera mai mult decât familia, ea este cea care ne taie penele, făcându-ne să zburdăm în aerul intim de care avem atâta nevoie uneori. O familie e un amalgam de roÈ›i ce înaintează încet dar sigur, învingând societatea care o înconjoară, dar totodată ajutând-o la edificare. M-am calmat cum am putut mai bine, punând cap tuturor lucrurilor ce mi-au dat avânt necugetat în ultima vreme. Sunt doar o persoană găsită pe nisip care vrea să supravieÈ›uiască cu ajutorul acestei familii atâta tot. Maria are totală dreptate sacii lor sunt deja încărcaÈ›i, aÈ™a că ne vom reprofila, dar ce voi face cu imboldurile de care nu pot scăpa È™i acelea de a descoperi altceva decât noi forme de È™tiință, materialul să mă învingă într-atât încât eu să devin pacientul nevinovat sau poate vinovat în toată povestea asta. Spre norocul meu am în familie persoana care-mi va arăta calea tot timpul, iar instinctul patern nu mă va lăsa să-mi fac de cap. SfârÈ™itul de săptămână a venit mai repede decât am sperat, dar am lăsat lucrurile să curgă aproape speriat de Maria aÈ™teptând să fiu sunat de patroana mea. Spre surprinderea mea, cu toate că era sâmbătă dimineaÈ›a, iar eu îmi sorbeam cafeaua liniÈ™tit tot acasă fără nici un angajament, nu mă simÈ›eam atât de liniÈ™tit pe cât aÈ™ fi vrut. Eram mistuit pe dinăuntru de febra… deodată mi-au venit în gând cuvintele Mariei cu Eldorado familiei Pontic, dar nimic parcă nu mai stingea flacăra ce mă mistuia, eram devorat de acea căutare. Vroiam să fiu eu cel care atinge primul paginile manuscrisului, în felul acesta crezând în sinea mea că voi avea un avantaj în faÈ›a familiei Pontic demonstrând devotamentul, dar dintr-o dată mi-a fugit gândul către moÈ™ul PăpuÈ™oi È™i la glumele pe care le-am făcut cu Maria în ceea ce priveÈ™te zilele lui. Trebuia să fac ceva în această privință, dar nu descopeream probabil decât faptul că nu e de glumit cu această familie sau că nea’ PăpuÈ™oi trăieÈ™te în continuare foarte liniÈ™tit în căsuÈ›a lui dintre bălării. Fără nici o treabă, m-am prezentat la Maria, dându-i liber în acel week-end. Fără prea multe ocoliÈ™uri a acceptat spunând că la fel de bine puteam să rămân acasă în locul ei, pentru că tot treabă s-ar numi. - Maria, poÈ›i foarte bine să-È›i alegi È™i tu o bucățică de nisip pe care să te odihneÈ™ti. - Și dacă voi fi descoperită de… - Ai dreptate! Aici cine ar mai muncii… - Și nu numai aici Duran! - Deci te-am aruncat în puÈ›ul eter… - Nu mai scoate un cuvânt Duran! Te rog! - Nu mai vorbesc! Gata! - De ce n-ai plecat la mare? - Pentru că nu m-a sunat nimeni. - Dar sunt convinsă că biroul de acolo este plin de maculatură ce aÈ™teaptă să fie triată. - Maculatură! Bine! - Păi dacă nu te duci la ea! Asta consideri tu că este! - Bine Maria! - EÈ™ti contaminat! Periculos de contaminat Duran, dacă a început să-È›i fie frică! - Pur È™i simplu nu m-a sunat nimeni! - Negarea este primul semn! - Ei nu că… doar nu mă compari acum cu… - Cu ce am învățat È™i ai învățat la È™coală Duran! - E prea mult pentru mine! Te duci undeva sau plec eu! Nu È™tiu, cred că am adormit pe nisip din aceleaÈ™i cauze. - Prea mult zel nu duce nicăieri! Pierzi conÈ›inutul È™i uiÈ›i determinarea Duran. - Măi să fie! Aici ce am mai descoperit atât de mult altceva decât muncă È™i iar muncă! - Aici la noi este mina ta adevărată. - Și la Angela… - Cea care o întreÈ›ine pe aceasta. Ai face bine să dai un telefon, pentru siguranță! - De ce? - Pentru că nu eÈ™ti decât un mic angajat care este gata să moară ca un fluture, pentru a-È™i duce semenii mai departe. - Ce m-aÈ™ face eu fără… bine! Dar dacă sunt liber, bucățica de nisip; È™i să nu mai aud de tine! - Alo! Angela! Bună dimineaÈ›a! Tocmai mi-am băut cafeaua, cu toate că n-am voie È™i vroiam să È™tiu dacă… exact… - Draga mea, du-te de-È›i caută bucățica de nisip! Alde’ Pontic fac economie, cică să mai stau acasă, că-i benzina scumpă! - Foarte bine! Preia tu Duran! Am plecat să-mi caut o bancă! - De care?! - Să mă odihnesc, dar la ce te gândeai?! Apropo’, È›i-ai controlat cardul, sper că e totul în ordine acolo! - Da, da! Du-te odată că pierzi lumina propice! - Ba tu eÈ™ti fluturele, nu eu! - Sper să o duc mai mult decât… - Timpul lor e transformat sau mă rog poate fi transformat în timp uman È™i ai să vezi că este destul de mult Duran. - Te rog! Du-te la bancă! Vine lunea până mă… - Am grijă de muncitorii mei! Uneori transferul este dăunător! Știu, am plecat! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate