Până ce nu ne-am hotărât s-o agățăm din nou pe perete, am suferit mici sabotaje din partea ei. Luni ni s-a lipt tocănița. Marți ni s-au ars trei becuri. Miercuri ni s-a înfundat mașina de spălat. Joi n-au sunat deșteptătoarele. Vineri ne-am trezit potopiți de-o ploaie teribilă și n-am găsit nici o umbrelă în toată casa, așa că seara ne-am întors toți uzi fleașcă. Bunicul a insistat atunci să ne explice că "una e să fie moartă și alta să-și schimbe caracterul". Și imediat deschise sertarul și puse poza înrămată din nou pe perete, ca pe un moț în frunte, exact în locul pe care chiar ea îl alesese. Din fotografie, bunica râdea acum.