Am închis ochiul pineal, ochiul din ureche, încercând să potolesc perdelele smulse din curcubeie, ce se visau zmeie sau lampioane colorate. Le-am mânat cu bățul cu care plimbam cercul spre tabloul din perete unde puteam mișca laturile cum doream. Am ales proporția de aur, am împins pătratele trunchiurilor ce așteptau să ajungă case, și câmpul acela luminat de cromofobie va trebui să mă aline sub cerul albastru prezentându-mă poporului galben. Cerul neted ca o față de tobă a estompat liniștea așternând crăpăturile vasului de porțelan, ce ținea zahărul în copilărie, ca o dantelă flamandă, peste clipirile tainice ale stelelor pe deasupra deșertului arab. Să mergi pe lângă șiruri de ochi, clipind așteptări și chemări și să poți să treci cu degetele albe de zăpadă peste fiecare pleoapă, dăruind odihnă, să le stingi eliberând cântecul șoptit al obiectelor de cult prin spiralele ciclice aducătoare de trecut în alte haine...
Încă nu am reușit să mă obișnuiesc cu noile fuse orare, mai ales că acasă învățasem să trăiesc ancestral, după răsăritul și apusul soarelui, așa cum trăise străbunicul meu. După aproape trei ore somnul în care mă cufundasem cu voluptate a plecat tiptil ridicându-mi geana către cerul care se rumenea. Iranul se trezea la o nouă zi din istoria lui milenară. Aripa devenise roz iar rotunjimea ei mă făcea să-mi doresc un jeleu de zmeură sau o felie de rahat de trandafiri așa, ca la Ada-Kaleh. Insula miraj a copilăriei se ridică încet dintre undele Dunării unde omul a scufundat-o în 1970. Ochii copilului aduce în mintea adultului locul de vis în care timpul prisosea. Moșmonul care prin generozitatea lui oferea acel gem natural din fructul copt, păstrează într-un cotlon de memorie, ieșind ca din pliurile unei fuste țigănești, aroma trandafirilor de Șiraz, aroma șerbetului, a rahatului, a tutunului, a bragăi, a smochinelor. Chiar și tuberighele se trezesc dintr-un pliu lăsându-mă sa privesc amintirea insulei pierdute de undeva, de sub zidul cetății...
Pe sub aripile avionului se întinde reflieful Iranului, cu munți și deșert. Dorința iranienilor de a avea arma nucleară este o certitudine dacă nu cumva această dorință a ajuns deja o realitate. Oare ce determină un stat să dorească arma nucleară? Să nu uităm că și Ceaușescu pornise, ce-i drept, cam timid, un asemenea program ce ar fi avut drept țel obținerea unei asemenea arme. În mine clocotește revolta unui stat mai mic care nu poate impune nimic marilor puteri. Arma nucleară reprezintă un argument de temut, forța ridicată la rang de dictat. România este condiționată în fel și chip de țări care îi reproșează faptul că nu are o productivitate egală cu a acelor țări, că este mai puțin dezvoltată. Oare productivitatea lor nu este o rezultantă a lipsei de echitate, a dorinței lor de a impune forța împotriva celor mai slabi? Dacă la 1588 Shakespeare scria piese de teatru este urmarea acumulărilor materiale realizate prin jaf și cotropire. Dacă Spania în urma "secolului de aur" reprezintă un adevărat exemplu de a trăi în lux prin jaf de ce nu ar fi ridicat Anglia numele lui Francis Drake, un marinar, jefuitor, pirat, la rangulde nobil și de erou național?
Dreptatea este a celor puternici iar sistemele de referință se schimbă după cum doresc cei tari. Să nu uităm vestitul "vae victis" pe care mulți, pe nedrept, îl pun în gura lui Vercingetorix dar care a aparținut, așa cum spune Titus Livius în Ab Urba Condita, lui Brennus. Cei cotropiți s-au plâns lui Brennus că sunt înșelați la cântar atunci când plătesc tributul în aur. Brennus, scoțând sabia de la cingătoare a aruncat-o peste greutatea ce reprezenta echivalentul aurului datorat, mărind tributul, a rostit acel "vai de cei învinși", valabil și astăzi. Forța și teroarea sunt argumente pentru a pleda în favoarea ta. Dacă palestinienii nu ar fi dus acea politică de atentate cu bombă la nivel global credeți că ar fi obținut ceva? Ironia sorții este că unul dintre cei mai mari teroriști ai lumii, Yasser Arafat, a primit Premiul Nobel pentru Pace. Cine și pe ce considerente a decis acest lucru? Mă voi abține să fac referiri la arma nucleară a iranienilor dar cred că numai așa poți fi respectat, dacă ești temut. Afirmația lui Carol Quintul că " asupra teritoriilor mele soarele nu apune niciodată" arată sfidarea forței asupra celor cotropiți, persiflarea prin bogăție a celor săraci.
Munții acoperiți de zăpadă se întind, coborând în altitudine spre granița cu Afganistanul. Munții Zagras se definesc clar în peisaj, poate și de aceea au fost considerați o adevărată delimitare naturală a lumii occidentale. Georgică, pe scaunul de alături, mormăie ceva în somn, ca un cântec de leagăn. Poate că visează la nepoții lăsați pe acasă. Îmi lipesc nasul de geamul rotund și rece și bănuiesc luciul albastru plasat mai spre Marea Caspică, a fi Maharlu, lacul de lângă Șiraz. Orașul poeților, al literaturii, al vinului și al florilor este mai cunoscut pentru vinul de Șiraz decât pentru trandafirii de Șiraz. Ruta pe care o parcurgem este departe de a putea survola Nishapurul dar asta nu înseamnă că trecând deasupra Iranului sau a Persiei, cum vrem să-i spunem, nu ne vom aminti de Omar Khayam, matematician, astronom, filozof, poet, părinte al vestitelor rubaiate, sau catrene. Fără a avea pretenția redesenării unor teritorii nu mă pot abține să nu fac referire la vestitele covoare persane de Buhara, localitate persană care azi aparține Uzbekistanului. Covoarele de Buhara au o vechime mai mare decât cele egiptene iar geometria formelor lor, evitând reprezentarea păsărilor, oamenilor, animalelor este tributară, cu siguranță, preceptelor religioase ce interzic asemenea reprezentări. Covoarele din mătase realizate la Kirman și Tabriz rivalizează cu cele de Buhara, împletite din lână. Dacă avem răbdarea să urmărim tipurile de noduri, succesiunea lor și plasarea lor în interiorul covorului ar fi posibil să pătrundem, după o îndelungă meditație, în tainele arhivei misticismului universal sub semnul nodului de tip Sehna, sau persan. Zborul se desfășoară lin și tovarășii mei de aventură încep să se treazească unul după altul. Călătoria între Drumul Mătăsii și incursiunile lui Alexandru Macedon, mă duce încet dar sigur spre Afganistan. Cele mai vechi baraje în calea apelor, realizate în lume, ne fac să reflectăm asupra nivelului de cultură și civilizație grație căruia perșii, în lupta cu seceta, transportau apa prin tunele spre locurile ce aveau să fie irigate. Quanatele, folosite și azi în multe părți ale Asiei și nu numai, sunt altă modalitate de obținere și dirijare a apei în zonele deșertice, pentru agricultură. Forma generală a granițelor Iranului aduce cu un pătrat deformat, cu colțul săltat spre Marea Caspică. Poate că problemele Iranului cu lumea civilizată sunt date de faptul că aici sunt cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume.
Cornelia s-a ridicat de pe fotoliul din fața noastră și cu un băgăjel în mână s-a dus la tualetă. După 10 minute a apărut refrișată, cu o lucire în ochi pe care nu i-o mai văzusem.
Doamno, ce-ți mai lucesc ochii-apoi după ce am privit-o mai atent am rostit cu voce tare constatarea- și genele ți s-au îndesit și s-au înegrit și nici măcar nu văd vreo urmă de rimel!
- Băiețel, se pare că ai început să ai ochi și pentru mine. Teodora știe că faci curte la cucoane, departe de casă?
- Acum serios! Mi se pare că ți s-au înegrit genele și s-au îndesit.
George, scuturând violent capul spre dreapta și spre stânga:
- Am plecat de-acasă cu speranța că pot să mai dorm și eu, să nu mă călărească și să-mi spargă timpanele nepoții.
Apoi, după ce și-a pus ochelarii și a privit-o pe Cornelia:
- Fată, hăi, chiar așa este! Și ce ochi albaștri și strălucitori!Are dreptate moșul ăsta!
- Băieți, pentru că suntem noi ai noștri am să vă spun secretul. De aproape un an fac un tratament contra evoluției unui glaucom, cu picături de ganfort. Chiar scrie în prospect că printre efectele secundare se numără și înnegrirea și îndesirea genelor.
Am luat cîte o gustare și aproape toți pasagerii s-au trezit. Chipurile asiaticilor erau predominante dar nici chipurile arabe nu lipseau din peisajul călătorilor.
Grupul nostru s-a însuflețit la gândul că mai sunt numai câteva ceasuri până se va încheia această lungă călătorie.
Capetele celor care stăteau la scaunele de la geam s-au îndreptat spre în jos, privind prin lumina orbitoare ce se revărsa deasupra Afganistanului. Relieful preponderent muntuos ascundea nenumăratele peșteri în care se tot ascundeau luptătorii afgani.
Ultima dată când am vorbit cu Teodora am fost pus la curent cu noutăți despre Afganistan. Elodia Ghinescu i-ar fi spus iubitului ei, ofițer SPP aflat sunb bagheta ONU, că ar merge după el nu numai în Afganistan ci chiar la capătul lumii. Așa cum l-am exportat pe Dorel în toată lumea constat că dăm de urmele Elodiei peste tot, chiar și după atâția ani.Dacă motanul Tomi mi-a fost omorât de câinii unor vecini, Teodora adecis, împreună cu copiii să adopte un motănel ca în final, ca să nu espartă doi frați, a adoptat doi. Sunt frumoși dar greul, când mă voi întoarce, tot pe mine va cădea.
- Și cum îi cheamă, mama?
- Cip și Dilă că Deil îmi era greu să-l strig. Sunt argint viu. Trebuie să am grijă să nu îi încui în cămară.
- Altceva ce mai este acasă?
- Nimic deosebit doar că bișonul ridică urechea să asculte când vii, câinii de afară te caută prin curte și miros îndelung mașina. Și mie mi-e dor de tine, să te știu aici. Vezi că în bagaje ți-am pus și o față de pernă care să miroasă ca tine, să poți adormi ușor. Te pup, tata, mai vorbim.
- Pa, mama! Vorbim!
Ochelarii îndreptați spre cer din cauză că erau bifocali și altfel Teodora nu putea vedea monitorul, au coborât și imaginea s-a resorbit spre centrul ecranului.
Dacă poziția geostrategică a Afganistanului l-a determinat pe Alexandru cel Mare dar și pe Gingis Han să desfășoare campanii militare împotriva acestuia, în campanii de jaf și cotropire oare ce a determinat occidentul să se implice aici? După ce englezii s-au retras din India, echilibrul zonei s-a stricat și atât Statele Unite cât și Uniunea Sovietică au intervenit. Guvernul sprijinit de ruși în lupta cu mujahedinii înarmați și instruiți de americani a provocat prin confruntări sângeroase moartea a peste un milion de oameni. Manipularea prin religie și-a luat din nou tributul și pe lângă milionul de morți s-a realizat și refugiul a circa șase milioane de oameni.
Petrolul, gazele naturale, litiul, aurul, cărbunele, minereul de fier sunt bogății la care râvnesc cei ce doresc influența aici.
Dacă în 10 provincii din cele 34 se cultivă mac pentru opiu, în această activitate sunt implicate peste trei milioane de oameni.
Îmi amintesc de medicamentele care trebuie să le iau și scot cutia primei săptămâni, apoi scot porția pentru azi. Rămân un pic cu ochii pironiți pe ecranul monitorului din spătarul scaunului din fața mea. Sunt tentat să-l deschid dar mă simt obosit. Poate că am dormit prea puțin, poate că amărăciunea ce o încerc gânduindu-mă la inechitățile lumii m-a copleșit. Mai este puțin și după traversarea aunei felii din Pakistan vom trece munții spre Beijing. Poate ajuns la sol mă voi simți mai bine. Gândurile nu îmi dau pace. Vom ajunge în țara care pare o struțo-cămilă pentru că o conducere unică, comunistă are sub baghetă o economie capitalistă sau cum o fi ea. Creșterea economică a Chinei, constantă și într-un ritm de invidiat mă face să mă întreb când va ajunge în vârful clopotului Gauss și cum va trece la a reintra în ritmul atât de bine descris de Cantemir în " Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman". Ciclul de 7-8 ani între revoluții, atât de îndrăgit de Mao Zedong va fi respectat printr-un nou val de crime?