poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-18 | |
– Nu râde, măi copile, disimulându-ți rânjetul insinuant! Józsi va fi numele tău în brigada asta! Cu căpățâna ta turtită ca o turtă, cu spatele gârbovit, stai la pândă ca să vezi unde-i rost de pomană. Stai drept, știi tu, precum cucuruzul în sac, tu ești de unul singur, nu-i de nasul tău pomana! Cară-te, nu-mi place apropierea ta apăsătoare, lumea asta e prea mică pentru atâția oportuniști. Nu te mai preface, mucosule! Nu pentru că ai fi tu atât blajin și supus îți tragi gâtul între umeri sau, dacă ai avea, coada între picioare, ci pentru că vrei să-mi iei postul! Dar voi fi cu ochii pe tine, cu toți trei! Nu mă întreba că de unde trei, o să vezi tu, și pe piele vei avea ochi, nu unul, ci o mie. Să ne ferim de-alde ăștia! Prietene, tu vrei să tragi scaunul de sub mine, cu mârșăvie. Dar ține minte că ăsta-i tronul meu, ai înțeles? Acest scăunel, pe care stau – sau taburet –, zi-i cum vrei, singur mi l-am confecționat, ciordind pentru asta o bucată de scândură, așa că nu-l cedez nimănui! Ceea ce am obținut, e al meu, nu-l împart cu nimeni. Și o poziție oricât de mică e o poziție. Unii spun că e o dispoziție, dar nu e! Nu-mi pasă mie de dispoziții, pur și simplu nu scot la mezat – nici măcar teoretic –, statutul meu obținut dând din coate. Nu-i de vânzare! Ești tânăr, la fel de slugarnic-fățarnic cum am fost și eu, umil, scump la vorbă, de parcă nimic nu te-ar afecta. Cunosc soiul ăsta… Nu cedez! Am să fac totul ca să dispari din preajma mea, pentru că infectezi liniștea teritoriului meu cu raza de trei metri. Acuma îți dau voie să rămâi în picioare și să te uiți la mine cum mănânc. Porc nesimțit ce ești, eu nu ți-am spus să te așezi pe jos și să-ți scoți merindele din traistă! Ai cam sărit peste cal! Voi avea grijă ca, începând cu ziua de mâine – dacă o mai apuc –, să-ți pună băieții jugul de gât. De arat nu-i nevoie, dar mai sunt și multe alte corvezi. De asta ești bun, după cum aș fi fost și eu, însă acum eu sunt bosul aici, nu uita! Prea stai tu liniștit, cu botul pe labe, crezi că poți să mă joci pe degete, dar nici vorbă, nici vorbă!
– Nea Józsi, nea Józsi! Ești cam roșu la față, nu mai bea atâta vodcă, ar trebui să te duci acasă! Dai din gură de unul singur de vreo oră. Băieți, ia umflați-l și depuneți-l în fața crâșmei! – Dacă n-ai nimic împotrivă, nea Guszti, îl zvârlu eu pe portbagajul meu de la bicicletă și-l împing până acasă. Vorbesc eu cu soacră-sa, îl pune la punct de numa-numa! Mereu se crede un fel de șef sau ce. Probabil că a pierdut mult… Ei, așa-i când ești căsătorit, trebuie să renunți la multe. Nu-i așa? De-aia nu mă-nsor eu! – Vrăbiuță ce ești, îi vinzi tu baliverne lu’ nea Guszti, huhurezul? Eu pe bune că nu sunt însurat, în schimb tu ești! Du-l acasă pe nenorocitul ăsta, după care ia-o repede la picior, că rupe muierea sucitorul pe spinarea ta. Hai, pas alergător, acasă! Apărut în numărul din august al Revistei Familia (Traducere din limba maghiară de Ildikó Gábos-Foarță)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate