poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-31 | |
A fost odată o bunică. Bunica avea o nepoțică pe care o iubea atât de tare încât ar fi vrut să o țină lângă ea toată viața. Bunica era deșteaptă și știa să folosească telefonul mobil. Era fumătoare, purta haine elegante și îi plăceau perlele. Din mică și drăguță, nepoțica s-a făcut mare și frumoasă. Nu știu de fapt cât de frumoasă, dar pentru prințul din poveste era cea mai frumoasă. Prințul a plăcut-o pentru că ea l-a plăcut pe el și s-a simțit foarte flatat. Apoi a început să o iubească atât de tare încât a vrut să o țină lângă el toată viața. A cerut-o în căsătorie, iar ea a zis că nu se poate. Nu aveau nici 20 ani. Dar nepoțica îl plăcea. Nu îl iubea. Ea nu știa să iubească un prinț. Ea iubea cărțile și lumea nu era nicodată ca în cărți. Prințul nu îi dădea lumea de carte pe care ea o voia. Asta singură trebuia să o facă. Prințul voia nuntă mare și copii, să aibă rate și mobilă colorată de la Ikea. Ea voia să vadă lumea și când cad stelele pe mări și oceane să își pună dorințe. Voia să vadă aurore boreale, apusuri de pe munți înalți și să sară cu parașuta. Când ea a început singură-singurică să vadă lumea, prințul a zis: ”Vreau și eu să văd lumea!”, dar era prea supărat fiindcă nu era cel mai deștept. Gelozia l-a întunecat și, în loc să se deștepte, a lăsat ușa verde deschisă și a rămas fără minte. El zicea că mai are principii, deși nepoțica zicea că sunt legate toate între ele, prin urmare nu le mai are nici pe acelea. S-a terminat povestea lor pentru că un om cu minte și un om fără minte nu pot scrie o poveste frumoasă. Nepoțica a suferit pentru că îi plăcea pe viitor ideea de copii și de mobilă colorată de la Ikea. Ca să se răzbune, prințul cel deloc deștept acum i-a spus fetei că nu știe să iubească. I-a mai spus că bunica are cancer pentru că nu a fost atât de deșteaptă încât să se lase de fumat. Nepoțica a fost devastată și s-a lăsat ea însăși de fumat. A înțeles că Bunica o proteja și o iubea și de aceea s-a ascuns. Și mai știa că nu poate face nimic. Prințului i-a părut rău foarte repde și a început să se alimenteze cu minte din cărțile electronice pe care le lua de pe torente. Acum Bunica e bine, nepoțica înflorește ca eroinele din cărți, pe când prințul face împrumuturi la bancă pentru mobilă colorată din Ikea pe care o să o strice la prima beție.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate