Pentru Hans și Ivan, cele două zile au însemnat, pe de o parte, amărăciunea produsă de concedierea lor din liceele "Al Badr" ("Luna Plină"), respectiv, "Al Hilal" ("Luna Nouă") din Casablanca, iar, pe de altă parte, bucuria plecării definitive din "gulagul din umbra palmierilor".
În dimineața zilei respective, cei doi "gulagiști" au plecat împreună pe jos, deoarece orarul lor coincidea, iar drumul lor era comun până la piața Mers al Kebir. Pe drum Hans s-a plâns că s-a trezit obosit.
- De ce? a întrebat Ivan.
- Ascult tot mai des la Radio France Internationale desfășurarea evenimentelor în continuă precipitare din R.D.G. În fiecare zi de luni au loc mitinguri în piața Karl Marx din Leipzig, care au început pe 4 septembrie, în biserica luterană Sfântul Nicolai. Prima oară oamenii au cerut libertatea de circulație în străinătate, în special, în R.F.G. La sfârșitul slujbei religioase, câteva sute dintre aceștia au ieșit în piața Karl Marx din apropiere, unde au continuat să strige: "Noi dorim afară".
- S-au manifestat în mod violent?
- Nu, din contra, nu s-a spart nicio vitrină, nu a avut loc nicio altercație. Între timp, pe 30 septembrie, s-a întâmplat un eveniment deosebit.
- Am auzit ceva. Hans-Dietrich Genscher, ministrul vest-german de externe, a negociat cu guvernul cehoslovac ca cei câteva mii de turiști est-germani, azilanți în Ambasada R.F.G., din Praga, să poată tranzita cu un tren special prin R.S.C. pentru a ajunge la Bonn.
- Așa este. În seara aceleași zile el a ținut din balconul ambasadei o cuvântare primită cu ovații de turiștii est-germani în momentul când a anunțat: "Noi am venit aici pentru a vă anunța că plecarea dumneavoastră a fost aprobată". Acest eveniment a fost, bine înțeles, aclamat la manifestația din 2 octombrie, din Lepzig.
- Apoi?
- Pe 9 octombrie, la două zile după ce s-a comemorat 40 de ani de la formarea R.D.G., peste 70000 de demonstranții au cerut la Lepzig reforme democratice, inclusiv legalizarea existenței mai multor partide politice. Ei au cântat: "Noi suntem poporul". Armata și poliția locală s-au retras, neavând curajul să-și asume răspunderea unui masacru.
- Normal! În Polonia și Ungaria a triumfat democrația, iar liderii est-germani se tem să facă vărsare de sânge, doar R.D.G. nu este R.P.C.
- Sper să fie cum spui tu. Lunea următoare, la Leipzig, au participat 120000 de demonstranți, iar armata și poliția nu au intervenit nici de această dată. Ca urmare, Erich Honecker a demisionat pe 18 octombrie, din funcțiile de secretar general al P.S.U.G. și de președinte al Consiliului de Stat al R.D.G., fiind înlocuit de Egon Krenz.
- Margot, soția lui Honecker, a rămas pe fotoliul de ministru al Educației, pe care îl ocupa de 26 de ani fără întrerupere?
- Și-a dat demisia concomitent cu soțul.
- Eram sigur de acest deznodământ.
- Pe 23 octombrie, au manifestat 320000 de oameni, cerând cu mai mult curaj reforme democratice, tot așa pe 30 octombrie. Exemplul celor din Leipzig a dat curaj est-berlinezilor, care pe 4 noiembrie, în piața Alexander, s-au strâns în număr de peste 500000, cerând libera circulație între cele două Germanii și reforme democratice. Îți dai seama?
- Nu cred că Egon Krenz va proceda în piața Alexander în maniera lui Li Peng, președintele Comitetului Permanent al Congresului Național al Poporului, în piața Tiananmen. Se teme că apoi va fi judecat pentru crime contra umanității.
- Nu numai Li Peng a fost vinovat, ci și Den Xiaoping, precum și alți veterani cu mare influență din partid.
- Hans, eu cred că azi s-ar putea să se deschidă punctele de frontieră din zidul Berlinului.
Cu aceste cuvinte s-a terminat discuția lor, deoarece au ajuns în piața Mers Al Kebir. Nu s-au revăzut decât seara în cadrul "ședinței de partid".

***

Hans a intrat într-o stare de agitație, fără chef de muncă, în curtea liceului. La poartă, elevii stăteau grupuri-grupuri, făcând un scurt schimb de informații și de idei, eventual, să găsească un motiv de o răzvrătire, de o mică grevă, o modalitate de a-și odihni cortexul, mai ales că unii profesori sunt deosebit de exigenți, în special cel venit din R.D.G. Din spate, Hans a auzit cum unii elevi pronunțau în șoaptă, dar destul de tare ca el să audă, "hitleristul", ceea ce i-a sporit enervarea
La prima oră, Hans a dat un test ("devoir surveillé"), un exercițiu de jumătate de oră cu aplicații ale legilor lui Ohm și Kirchoff la circuitele electrice. Ca de obicei, elevii au început să reclame testul ca fiind prea dificil, "Noi ne-am blocat!", au început ei să se lamenteze. De această dată Hans nu le-a mai dat nicio indicație ajutătoare. În semn de protest, după ce au discutat între ei în arabă, elevii au lăsat stilourile jos și nu au mai scris nimic. La sfârșitul orei, Hans a corectat lucrările elevilor și le-a apreciat pe toate cu nota unu. Reacția elevilor a fost una zgomotoasă, injurioasă și xenofobă: "Hitleristule!", "Tu, Ohm și Kirchhoff sunteți toți niște rasiști!", "Nu dorim rasiști în liceul nostru!".
Scandalul a continuat și în pauză. Elevii s-au dus la director și l-au anunțat că ei doresc anularea notelor testului, în caz contrar ei nu mai vor să aibă ore cu Hans. Directorul l-a convocat pe est-german la birou pentru a asculta și varianta lui despre incident. Hans a arătat lucrările elevilor, că testul nu este dificil și a spus că el va trece aceste note în catalog, pentru că așa i se pare corect. Directorul i-a propus să mai predea o dată tot capitolul de electrotehnică privind legile circuitelor electrice, iar după aceea să mai dea un test.
- Când toți elevii nu iau note de trecere, înseamnă că strategia didactică a profesorului a fost greșită! a argumentat directorul.
- Când mai termin eu de predat materia? a întrebat Hans.
- Nu contează unde ajungeți, important este ca
ceea ce se predă să fie temeinic însușit de către elevi! a replicat directorul, spre stupefacția lui Hans.
- Așa ceva este contrar principiilor mele de profesor. Nu pot să fac rabat de la calitate!
- În acest caz vă anunț că voi discuta cu inspectoratul, pentru a lua o decizie.
Ora următoare, Hans a dat un test asemănător la o clasă paralelă, dar elevii au refuzat să înceapă rezolvarea, în semn de solidaritate cu gestul colegilor lor.
La pauza următoare, Hans a fost chemat la biroul directorului, care l-a anunțat că i-a fost reziliat contractul de muncă. "Între elevi și profesori, noi am ales soluția care avantajează pe primii!" a încheiat directorul scurtul lui comunicat.
Est-germanului i-a fost greu pentru moment să suporte această situație. "Corectitudinea mea germană m-a costat contractul de muncă!", se gândea el cu amărăciune, dar și-a revenit repede. S-a grăbit să ajungă acasă, ca să asculte Radio France Internationale. Ceea ce a dorit el să asculte s-a produs, Biroul Politic al P.S.U.G. a decis să se deschidă punctele de frontieră dintre R.D.G. și R.F.G.

***

Seara a avut loc obișnuita "ședința de partid", dar în apartamentul lui Hans, care, din orgoliu, nu a dorit să aducă la cunoștința "gulagiștilor" că i s-a reziliat contractul. Volfik a dat cuvântul est-germanului:
- Tovarășe Hans, prezintă darea de seamă privind situația politică din R.D.G., dar pe scurt, numai ideile principale.
- Astăzi în Berlinul de Est a avut loc o conferință internațională de presă, la care a participat Günter Schabowski, membru al Biroului Politic al P.S.U.G. El a anunțat că au fost hotărâte noi reglementări privind traficul persoanelor la frontiera dintre R.D.G. și R.F.G., inclusiv în Berlin. La sfârșitul comunicatului, ziaristul italian Riccardo Ehrman, reprezentând "Agenzia Nazionale Stampa Associata", l-a întrebat: "Când vor intra în vigoare aceste reglementări?" Schabowski a răspus: "După câte știu eu, imediat, fără întârziere." - Stai puțin, Hans! Am auzit la același post de radio că, de fapt, noile reglementări ar fi trebuit să între în vigoare pe 17 noiembrie.
- Ca urmare a anunțului incomplet făcut de Schabowski, mii de oameni s-au înghesuit la cele nouă puncte de frontieră din Zidul Berlinului, iar gardienii au înroșit telefoanele pentru a-și întreba superiorii cum să procedeze, dar niciunul nu și-a asumat răspunderea unui masacru, așa că barierele s-au ridicat. Ziua de 9 noiembrie va deveni una istorică, va marca începutul sfârșitului Zidului Berlinului, dar și al Cortinei de Fier, va reprezenta o bornă importantă a căderii regimurilor de sorginte marxist-leninist-staliniste din Europa de Est. O să vedeți că am dreptate!
- Ce vei face, acum? a întrebat Volfik.
- Vă aduc la cunoștință în mod solemn că de azi nu mai sunt tovarăș cu voi în "gulagul din umbra palmierilor". Am luat hotărârea să plec acasă chiar de mâine. Consider că în R.D.G. gulagul instituit de Stalin a luat sfârșit.
- Uraaa! a strigat Jorj.
- De ce te bucuri, s-a schimbat cumva regimul politic în R.S.R.? a întrebat tăios, de această dată, Volfik, dar a rămas fără răspuns.
În apartament au mai rămas doar Janek și Jorj, care aveau lacrimi în ochi, plângeau de bucurie, presimțind că în curând vor pleca și ei, în sfârșit, acasă. L-au îmbrățișat pe Hans, care striga în delir: "Libertateee!", "Libertateee!", "Libertateee!"...

***

Ultima "ședință de partid" i-a creat insomnie lui Ivan. Se gândea la faptul că Aleks, Máthiás și Hans au plecat acasă, s-au eliberat din "gulagul din umbra palmierilor". "Este clar, se vede din avion că în curând va cădea regimul comunist și în țara mea, iar eu ce voi face, voi rămâne în «gulagul din umbra palmierilor» sau mă voi întoarce acasă?" se întreba el. Apoi un gând teribil i-a venit în minte: "Dacă mă voi întoarce acasă, noul regim mă va pedepsi, pentru că am colaborat cu D.S.?" S-a perpelit în pat toată noaptea și nu a găsit nicio soluție.
Dimineața a plecat la liceu, unde a avut o singură oră. Pe drum același gând negru l-a frământat. A intrat în clasă și elevii au profitat de lentoarea lui Ivan, preluând inițiativa pe tema lor preferată: concordanța dintre Coran și descoperirile științifice. Fiind la ora de chimie, ei i-au spus profesorului că în versetul 25 din surata 53 este scris: "Și Allah a dat liber cursului a două unde: una dulce, răcoritoare, cealaltă sărată și amară". Apoi au întrebat:
- Ce părere aveți, este adevărat?
Ivan, copleșit de alte gânduri, a dat afirmativ din cap, dar pe bulgărește, rotindu-l de la stânga la dreapta. Această atitudine i-a enervat pe elevi, care au venit cu argumente:
- Jacques-Yves Cousteau, realizatorul filmului „Lumea tăcerii”, în timpul unei expediții la bordul vasului „Calypso”, văzând că lângă Bassora apele Tigrului de culoare roșcată sunt înconjurate de apele verzui ale oceanului Indian pe o distanță de câțiva kilometri, a fost convins de adevărul menționat în versetul 25 din surata 53 din Coran. Acum credeți în ce v-am spus noi?
Ivan, concentrat pe problema iminentei prăbușiri a comunismului în R.P.B., a vrut să răspundă afirmativ, dar a dat din cap tot pe bulgărește, ceea ce a i-a enervat și mai mult pe elevi.
- Domnule profesor, dumneavoastră credeți că Profetul Muhammad a fost trimisul lui Allah?
Ivan a dat din cap afirmativ, dar tot pe bulgărește.
- Domnule profesor, dumneavoastră credeți că Profetul Muhammad, un simplu analfabet, a rostit Coranul, vorbele Lui fiindu-I transmise de Allah, cu scopul de a-i învăța pe oameni cum să se comporte?
Ivan a făcut aceeași greșeală, răpunzând doar prin mișcarea capului după obiceiul bulgăresc, invers față de cel al restului omenirii.
Hărmălaia în clasă a crescut, dar Ivan nu își dădea seama de motiv.
- Domnule profesor, dumneavoastră credeți că islamul este superior creștinismului?
Ivan, pentru a se impună în fața elevilor, a renunțat la comunicarea nonverbală și a rostit răspicat:
- Liniște! Liniște! V-am spus de atâtea ori că nu discut cu voi despre politică și religie! Să trecem la lecția de azi. Ce ați avut de pregătit pentru astăzi?
Intervenția lui a fost prea întârziată, dezastrul se produsese. Dacă până atunci elevii au fost nemulțumiți de faptul că Ivan nu s-a convertit la islam, în acel moment ei s-au considerat ofensați de atitudinea profesorului, care a negat caracterul sacru al Coranului! A fost prea de tot! Elevii au stabilit imediat să reclame cele întâmplate la director.
În decurs de jumătate de oră, Ivan a fost anunțat că i s-a desfăcut contractul de muncă. Degeaba a explicat el că în ziua aceea nu s-a simțit prea bine și a uitat să dea din cap pe franțuzește, pe arăbește, ca oriunde pe glob, ci așa cum a fost învățat de mic. Nici un argument nu ar fi fost luat în considerare. Religia este foarte puternică în țările musulmane.
În drumul spre casă, Ivan s-a răzgândit, s-a hotărât să meargă la Ambasada R.P.B. și să ceară un sfat de la omul de legătură. A plecat la gara "Casa-Port", de unde a luat primul tren spre Rabat. La ambasadă s-a întâlnit cu omul pe care îl căuta, care l-a anunțat știrile incredibile: Todor Jivkov a demisionat, iar în curând, probabil în jurul datei de 17 decembrie, P.C.B. va renunța oficial la monopolul puterii!
- Este riscant să mă întorc acasă, nu-i așa? Voi fi judecat în cazul când vor fi făcute publice dosarele informatorilor?
- Nu trebuie să vă faceți griji! De servicii secrete au nevoie și regimurile capitaliste, nu numai cele comuniste. Nu ați făcut poliție politică, ci ați servit interesele de securitate națională. Nimeni nu a suferit de pe urma informațiilor pe care le-ați dat.
- Credeți?
- Vă mai spun ceva. În curând se va trece la privatizarea întreprinderilor și a altor bunuri ale statului. Dumneavoastră aveți dolari și veți putea cumpăra la prețuri de nimic mamuți industriali, pe care apoi să-i vindeți la un preț de mii de ori mai mare.
- De mii de ori?
- Dacă vindeți terenul celor care doresc să facă investiții imobiliare.
Bulgarul a plecat mult mai liniștit de la ambasadă.

***

Seara, când a ajuns în "gulagul din umbra palmierilor", Ivan a convocat rapid o "ședință de partid" în apartamentul lui. Nici el, ca și Hans, nu a dorit să dezvăluie "gulagiștilor" că i s-a reziliat contractul. Volfik a început lucrările ședinței pe un ton nervos:
- Tovarășe Ivan, ia spune-ne ce dracu’ se întâmplă în țara ta!
- Azi am fost la Ambasada R.P.B. și am aflat că Todor Jivkov a demisionat din funcția de prim-secretar al P.C.B.
- Cine i-a luat locul? s-a auzit tot vocea nervoasă a lui Volfik.
- Petar Toșev Mladenov, care a fost ministrul Afacerilor Externe.
- Da... da... nici nu se putea altfel, ăștia plimbați prin străinătate sunt racolați de agențiile străine și apoi încep să facă trăznăi când se întorc acasă.
- Am auzit la Radio France Internationale că Mladenov a fost un adept al reformelor lui Gorbaciov, a intervenit Oprea.
- Tot la acest post de radio am auzit că Mladenov i-a adunat în jurul lui pe Gheorghi Ivanov Atanasov – prim-ministru, Dobri Jurov – ministrul Apărării, precum și pe Andrei Karlov Lukanov- ministrul Comerțului Exterior. Acest nucleu reformator a reușit să-l convingă pe Jivkov să demisioneze.
- Ce vei face, acum? a întrebat Volfik.
- Vă aduc la cunoștință în mod solemn că de azi nu mai sunt tovarăș cu voi în "gulagul din umbra palmierilor". Am luat hotărârea să plec acasă chiar de mâine. Consider că în R.P.B. gulagul instituit de Stalin a luat sfârșit.
- Uraaa! a strigat Jorj.
- De ce te bucuri, crezi că Emil Bobu, Constantin Dăscălescu, Manea Mănescu, Ion Dincă sau alții din anturajul lui îl vor convinge pe Ceaușescu să demisioneze? a pus Volfik o întrebare, care a rămas retorică.
În apartament au mai rămas doar Janek și Jorj, care aveau lacrimi în ochi, plângeau de bucurie, presimțind că în curând vor pleca și ei, în sfârșit, acasă. L-au îmbrățișat pe Ivan, care striga în delir, cu gândul la mamuții industriali: "Libertateee!", "Libertateee!", "Libertateee!"...
Horea s-a întors în apartamentul lui Ivan mai târziu, tiptil, după ce Janek și Jorj au plecat. Au făcut o noapte albă, de adio, încărcată de regrete...