Gara îmi este dragă,este singurul lucrul din viața mea care este stabil,în viață sunt locuri care te atrag,te cheamă la ele,gara pentru mine este un loc în care mă simt bine ,nu minunat dar acceptabil,sunt un indecis prin excelență,gara este o dragoste la prima vedere.Așteptarea este o sabie cu două tăișuri,unul sigur îți va sfârteca carnea,celălalt mintea și devii dependent de așteptare,orice lucrul trebuie contrazis,ca tu să poți rezista ispitei de a ceda și a lua la întâmplare orice tren,chiar dacă el ar merge și în iad.Mie îmi este ușor,pentru că nu trebuie să le contrazic și doar să le pun întrebări să le invit la dialog,una din întrebări ar fi,unde dragostea dispare și iubirea devine doar o amintire,unde devenim captivi ai unei căsnicii,pe care o continuăm să o trăim formal,fără esența primară,fără înțelegerea intuitivă în care nu era nevoie de cuvinte și totul se rezuma la un dialog sincer,unde dispare și de ce,întregul de început.Viața este legată de cuplul,noi ne proiectăm în altă ființă ne regăsim sau ne atingem prin el un ideal,căsnicia este un lucrul complex,dar și ușor bulversant,când protagoniști,au devenit opozanți,în colțuri diferite ca la un meci de box,Eu am eșuat în căsnicie,bine involuntar și recunosc puterea ei din ambele tabere,nu dau sfaturi,ar fi imposibil nu poți interveni între doi oameni,ca o instanță care se bazează doar pe hârtii,pe declarații exagerate în toate tribunalele vieții,adevărul este cunoscut doar de beligeranți de cei implicați direct,a îl descoase este un adevăr pe jumătate,cei doi au trăit împreună,au plâns,au zâmbit,sau iubit la un moment dat sincer.Căsnicia este ca un film vechi,care nu are sonor în primele faze,este o mimică de atât este nevoie iar totul este frumos,apare sonorul iar dialogul trebuie să fie inteligent,secătuind sentimentele,dându-le o valoare,te iubesc și automat se pune o distanță se indică un reper se dezvoltă uneori prea mult,un fapt realmente static,te iubesc,care ar trebui să fie simplul și curat.Trenul căsniciei este cel mai tranzitat tren,cu el rareori se ajunge la destinația dorită,se renunță pe parcurs,se coboară chiar trăgând și semnalul de alarmă într-un gest nebun și poate disperat,de foarte multe ori se renunță din lașitate,din dorința absurdă de al discredita pe celălalt,uitându-se că totul se împarte la doi chiar și eșecul,nu poate exista doar vina unuia.Eu personal cred că timpul dezbină,el are o forță impresionantă ignorată de foarte multe ori și nu din neștiință sau prostie,pentru că îl trăim intens în carpe diem,de parcă două trei zile de avans ar nărui o întreagă civilizație,timpul arată și diferențele,dezvăluie defectele le amplifică și tot el ne dă jos măștile devenim transparenți,șocul este puternic neînțeles și distructiv evaluezi persoana care îți este alături cu o rudă,ea nu mai are taine și într-un fel îți este o proprietate.Timpul te și ajută,dacă el dezbină tot el poate vindeca,dar trebuie să ai răbdare,că să clădești ceva durabil ai nevoie de timp,îți este necesar nu de a condamna,care este primul impuls și să poți privi întregul din care și tu faci parte,întotdeauna se privește doar dintr-un singur unghi,nu se privește în cerc,se omit cu nonșalanță momentele când ruptura sa produs și se trece prea repede la acuze,nu putem fi creștini decât în plan teoretic nu e de mirare,clerul te pune să repeți diferite,rugi și ritualuri,divinul știe ca noi avem nevoie de timp pentru a ne regăsi începuturile.Timpul vindecă și repară tot ce se strică,dar trebuie să ai răbdare,acest lucrul este imposibil în secolul vitezei,trăim o dramă a timpului,acuzăm foarte ușor,cu tine îmi ratai viața,cu tine nu mai sunt Eu și mai grav,nici nu trebuia să ne căsătorim,cuvinte ca biciul,de parcă iubirea la capăt îți va oferi un trofeu,un medalion și o diplomă,dacă ai fost un ratat acest drept îți este refuzat,că iubirea îți va spune cine ești tu,intrând în ea fără o identitate.Căsnicia,este iubire,prima minune a fost la o nuntă,căsnicia se spune că este o taină,nu cred acest lucrul,căsătoria este,Familia,iar familia nu ești Tu,sunt și copii tăi,acest lucrul se uită des,iar părinți sunt vinovați de război,victimele nu vor fi ei și copii și cine moare,iar este simplul,Familia.Orice tineri care se căsătoresc,el și ea,ar trebui să intre în căsătorie cu credința că,din toată omenirea,nu mai urmași lor sunt destinați să ducă mai departe viața pe pământ,spunea Lucian Blaga.S-a făcut seară,trebuie să apară fata-crin cu buze-păsări,am o poftă nebună de un dans în apusul minunat de frumos,să îi simt iar parfumul care pe mine mă îmbată și mă ajută să aștept oricât,căsnicia este un dans,pași se învață pe parcurs,se dezvoltă în timp și devine mult mai frumos prin anticipare partenerului,este un dans de piruete,de respingeri,de regăsiri,căsnicia este o trăire de dansator,iar partiturile sunt diverse și îmbătătoare la fel ca mirosul crinului.Fata-crin a coborât este îmbrăcată în alb,cu flori galbene în păr,este o minune,dansul nebun a început pe un peron vechi de gară,un vals nebun,al fetei-alb și al nebunului desculț,totul este o piruetă,totul se învârte așa de perfect că din gară nu a mai rămas nimic,decât o piruetă albă cu flori galbene în păr și eu am dispărut în acest dans pentru prima oară,gara este o piruetă și un parfum de crin.