Se spune că în noaptea de Revelion, pentru a ne proteja de spiritele rele, trebuie să facem mult zgomot, să dăm muzica tare, să urlăm din răsputeri, să chiuim de mama focului. Și, ca anul vechi să iasă, iar cel nou să intre încărcat cu sănătate, fericire și mult noroc, neapărat să deschidem larg ferestrele, chiar dacă băgăm groaza în vecini...

Anul Nou îi găsește pe cei doi, soț și soție, într-o stare de deplină mulțumire sufletească.
- A fost un an bun pentru noi, remarcă bărbatul.
- Da. Roditor, zâmbi tânăra femeie, mângâindu-și pântecele.
- A fost un an cu bucurii. Și roditor, precum zici. De Revelion, puțină veselie nu ne-ar strica...
- Dar mi-ai promis că vom petrece noaptea în doi, obiectă Maria. Gravidă, cum sunt, m-aș simți mai bine acasă...

- Sufocați de agitația sărbătorilor de iarnă, uneori, la trecerea dintre ani, simțim nevoia de a fi în doi. Așadar, nu e ceva ieșit din comun…, zice amicul Nimeni. De regulă, sărbătorile de iarnă vin cu mai puțină zăpadă dar cu mulți oaspeți, rude apropiate ori prieteni buni de care nu ne putem lipsi, sau mai bine zis, care nu se pot lipsi de noi. Vizitele lor sunt lungi și dese, invitațiile numeroase și trebuie să fim peste tot, să mulțumim astfel pe toată lumea. Dar, pe cât de obositor, pe atât de tradițional...

- Știi, superstiția! Să alungăm spiritele rele...
- Bine, bine... Te-ai gândit? Pe cine invităm?
- O familie, colegi de serviciu. Copiii i-au trimis la bunici. Ei aduc tortul și salata de fructe, intră el în detalii. Noi, restul. Sarmale avem, primite de la mama soacră. Vin avem de la ai mei. Vin, nu glumă, puterea ursului! Șampanie se găsește peste tot, iar celelalte nu necesită cine știe ce efort, alimentarele sunt burdușite.
- E ușor să vorbești! Pentru o masă de patru persoane e nevoie de muncă, nu glumă!
- Te ajut și eu, promise soțul.
- Bine, se învoi femeia.
Dar, ca mai întotdeauna, lucrurile nu decurseră conform planului. Căci treburi urgente îl împiedicară pe bărbat să-și ajute consoarta. Astfel, tot greul căzu în răspunderea ei.
Maria munci neîntrerupt, până căzu ruptă de oboseală.
- Gata? întrebă Neluș, făcându-și apariția cu o sticlă de șampanie sub braț, dărâmat de treburile urgente. Doamne, câte mai cad pe capul bietului om!, se plânse el. Dar e bine că am achitat facturile. Nu intrăm în noul an cu nici un fel de datorii... Să ne meargă bine la anul.

- Primiți cu plugușorul?, se aude de la vecini…
… Aho, Aho, copii și frați, stați puțin și nu mânați!

- Cele mai piperate destinații, ca tarif, sunt cele exotice, afirmă amicul Nimeni. Am citit că pentru bogătași, ofertele de turism cuprind chiar închirierea de insule sau castele. Se pot face rezervări pentru insulele private din America sau din mijlocul Oceanului Indian.

… Mâine anul se-nnoiește, plugușorul se pornește
Și-om începe a ura, pe la case a colinda…

Maria nu-i răspunse. Era obosită, dar, totuși, mulțumită, izbutise să ducă la capăt treaba. Așezată în fotoliu, închisese pentru o clipă ochii. Nu mai avea putere nici să se spele și nici să-și mai schimbe rochia.
Bărbatul avu timp doar pentru duș și pentru a-și lua pe el costumul cel nou. Numai bine că se și auzi soneria.
- La mulți ani!, îi ură colegul, apoi făcu prezentările. Familia mea: soția, mama soacră și cei doi copii... năzdrăvani.
- La mulți ani! doamnă Maria, i se adresă simpaticul musafir. Sper să nu vă supărați că am adus-o și pe mama soacră. E și dânsa suflet de om, nu puteam s-o lăsăm acasă singură într-un an odată. Și-apoi, ne-am gândit să nu venim cu mâna goală, glumi colegul, și am adus-o pe dânsa.
- Doamna Maria, ne iertați că am venit fără tort și salată de fructe, așa cum se înțeleseseră bărbații noștri, se scuză apoi soția acestuia. Am pierdut o groază de timp la coafor. N-am avut timp nici măcar să cumpăr un cadou pentru dumneavoastră. Iar soțul meu nu se pricepe la astfel de chestiuni.
- Chiar de m-aș fi priceput, n-aș fi avut cum, se scuză și colegul. Eu a trebuit să îi iau și rochia de la croitorie. Iar mie abia mi-a ieșit costumul, mai zise el și, fudul, arătă spre haina de culoare roșie. Am ales o culoare veselă. Bătrânii spun că este bine ca fiecare dintre noi să poarte o haină nouă și ceva roșu, la trecerea dintre ani, care să atragă energiile pozitive... Vă rog să primiți crenguțele de vâsc, zice colegul, și i le înmânează doamnei Maria. Aduc noroc în casă...
- Ne vom revanșa mâine, zise și soacra. Sunteți invitații noștri.

…Iarna-i grea, omătu-i mare, semne bune anul are
Semne bune de belșug, pentru brazda de sub plug.

„Marți plec spre Venezuela, unde voi petrece douăsprezece zile, timp în care am să mă dau cu zmeul. Următoarele cinci zile le voi petrece în Honduras, la cort", se lăuda, la televizor, un politician de-al nostru, cu nume de legumă. El declara că plănuiește să facă rafting, unul dintre sporturile sale nautice preferate, de aceea va închiria caiace și bărci.

- Cum își pot petrece vacanțele ăștia care au toți banii din lume!?, se întreabă Nimeni, în timp ce gustă din paharul cu coniac. Și tot el, cu ironie: Unul dintre miliardari ar putea, de exemplu, în noaptea de Anul Nou, să se relaxeze într-unul din lăcașurile spirituale orientale, în India, altul într-un loc încărcat de istorie, discutând filozofie...

…Mâine anul se-nnoiește, plugușorul se pornește,
Și-ncepem a colinda, pe la case a ura…

Musafirii se nimeriră a fi mari gurmanzi. Până dimineața, când la televizor se cântă Perinița, Maria nu făcuse altceva decât să ducă platouri și farfurii garnisite cu mâncăruri și să le aducă înapoi, la bucătărie, goale.
- Gustos!, se minunau toți.
- Apetisantă!, accentuă colegul, gurmand mărturisit. Mâncarea!, zise el și râse de gluma pe care o credea grozavă.
- Sunteți o gospodină desăvârșită, să știți!, o lăudă până și mama soacră.
- Frumoasă noapte!, zise colegul Neluș. Mai toarnă în pahare! Ori vrei să ne "simțim" și să... plecăm?!
- E păcat de vinul ăsta, intră și Neluș în joc.
Musafirii se veseliră ca la ei acasă. Turnară pahar după pahar: unele pe gât, altele pe jos, pe covor.
- Nu vă îngrijorați, iese cu oțet, o consolă mama-soacră pe gazda care abia se mai ținea pe picioare, darămite să-i mai pese de covor.

…Câte flori sunt în livadă, zile bune să vă vadă!
Câți cărbuni sunt în cuptor, tot atâția ani cu spor!

După ce musafirii plecară, Maria și Neluș se apucară să facă ordine în sufragerie și la bucătărie. Curățară, atât cât se putea de bine, și covorul. Nici nu observară când trecea timpul. Îi prinse ora zece dimineața trebăluind, iar la masa de prânz nu puteau întârzia, trebuia întoarsă vizita…

- Pregătește-te, să mergem!
- Sunt prea obosită... De Crăciun am făcut masă pentru părinți, acum, de Anul Nou, pentru prieteni... Dacă vrei, du-te singur!, se tângui femeia.
- Nici nu mă gândesc! Se supără dacă nu mergi și tu. Știi doar cât au insistat.
Maria nu avu de ales și își însoți bărbatul. Era atât de pătrunsă de oboseală, încât nici măcar nu o mai simțea. Se gândea, totuși, că va fi bine tratată de gazde și că se va mai putea înviora puțin, iar Neluș îi promisese serios că vizita nu se va prelungi.

... Și să fie cu belșug, pentru brazda de sub plug!
La mulți ani cu sănătate și s-aveți noroc la toate!

- Totuși, locul preferat al oricărui cuplu liniștit, pentru a petrece Revelionul, este cel oferit de căldura căminului, concluzionează amicul Nimeni. Intimitate poate oferi oricare alt loc de pe pământ, dar căldură niciun altul în afară de căminul propriu...

Nimeriră într-o hărmălaie de nedescris. Colegul lui Neluș se certa cu soacră-sa, care ținea nejustificat partea copiilor, în timp ce nevastă-sa îi reproșa că e puturos și că se sculase târziu.
- Știai că ne sosesc musafiri, iar tu dormi în neștire, țipă nevasta.
- Tu vorbești? Nici nu te spălași pe ochi.
- Nesimțitule! Așa te porți cu mine?! Și de față cu străini...
- Vezi să nu-ți dau una peste gură, neghioabo! Ești la fel ca maică-ta.
- Cu mine ce ai, mă, găgăuță?, se răzvrăti mama-soacră. Eu, neghioabă, ha?! Că vă cresc copiii și vă las să locuiți în apartamentul meu?! Că i-am asigurat dotă fiică-mii, să n-aveți grijă toată viața?! Nerecunoscătorule!, zbieră ea și trânti pe masă o farfurie cu câteva felii de cozonac, pentru musafiri.
Între timp, colegul altoi, nu se știe din ce motiv, pe unul din copii, iar ăla începu să urle înfiorător.
- O să-mi iau câmpii, o să plec din casa asta de nebuni, țipă el, apoi ieși furios din apartament.
Jenați, Maria și Neluș își cerură scuze că trebuie să plece, mai aveau de făcut o vizită.
- Noi, știți, ne pare rău, dar...
- Mai poftiți pe la noi. Ne găsiți. Majoritatea timpului ni-l petrecem acasă, le zise gazda la plecare și trânti ușa după ei, cu mare zgomot.
Maria își luă bărbatul de braț. Până acasă, și multă vreme după aceea, nu scoase o vorbă. Era, însă, mulțumită. Găsise element de referință pentru propria-i căsnicie. Și trase concluzia că ea avea parte de o căsnicie cu adevărat fericită. Apoi, rosti, afectuoasă:
- Dragule, la noapte petrecem în doi, așa cum ar fi trebuit de Revelion... Numai în doi... Cu atmosferă romantică, pe care s-o păstrăm tot anul viitor.

Zis și făcut. Își închiseră telefoanele mobile, nu mai răspunseră la mail-uri și traseră din priză telefonul fix. Afară, pe ușă, lipiră un anunț mare, „Suntem plecați peste ocean”, pe care, după cum le dictă inima, îl menținură pe întreg parcursul anului...