La cherhana era vânzoleală mare. Cei care munceau pe uscat în așteptarea bărcilor, vedeau de cele necesare pentru primirea peștelui. La un moment dat, Angela se uită fix către mare, parcă aștepta pe cineva și scruta orizontul ca un marinar, căutând răspunsurile necesare pentru a naviga în siguranță. Am lăsat-o să-și facă numărul și m-am uitat către mulțimea de pescăruși ce dădeau târcoale unei bărci abandonate sau în așteptare. De sus totul părea nemaipomenit, toată cherhanaua era într-o armonie perfectă cu marea, dar mai ales cu întregul ce o cuprindea. Cerul senin perfect și marea liniștită parcă așteptau ceva, un eveniment deosebit. Angela își termină visarea ca și mine de altfel și mă strânse de mână puternic.
- Duran; au venit pescarii. Să mergem la malul mării.
- De ce?
- Vom găti un pește proaspăt la cină.
- Parcă ziceai că…
- Pardon, vom mânca un pește la cină.
- Ei, dar pot să te ajut Angela, pentru că vreau asta.
- Nu, nu este nevoie, luăm peștele și ne culcăm, după care mai vedem.
- Așa mai zic și eu.
Drumul până acasă parcă era lung, cu toate că soarele încă nu învinse aerul rece al nopții. N-am mai spus nimic, nici măcar nu am întrebat-o ce căuta pe mare cu gândurile hămesite după aventuri imaginare. Atunci mi-a venit în minte că poate că poate soțul ei este marinar și este normal să se uite în larg atunci când nu este lângă ea. M-au cuprins remușcările pentru ce am zis crezând că este singură și mai ales pentru invitațiile nesărate făcute pe față sau mai ascunse.
În mine creștea de acum un altfel de incertitudine, de ce vroia să mă aibă aproape dacă avea pe cineva sau de ce tot îl scotea pe tatăl ei în față atunci când existau unele probleme, incertitudini și nu spunea nimic de soțul ei, care până la urmă o putea proteja la fel de bine pe Cecilia ca și tatăl ei?
Am ajuns cuprins de atâtea întrebări în cameră, m-am întins cu fereastra deschisă, trăgând aerul rece și proaspăt de afară. Cu toate că nu dormisem toată noaptea și ar fi fost nevoie de somn la vârsta mea după atâtea zbenguieli cu fetele, ceva mă făcea să caut o urmă. Pentru că de acum se năștea în mine prezența unei persoane alături de Angela, dar căruia nu-i simțeam prezența în cabană sau pe teritoriul imens, la vilă de exemplu. Mai degrabă simțeam o ființă bătrână care așează meticulos totul, decât altceva. Lipsa somnului m-a făcut nervos și nelalocul meu. Am pus totul pe seama cafelei fierbinți și m-am gândit că ar trebui să tai iarba de pe platoul din fața porților, dacă vreau să gust din peștele Angelei.
Iarba s-a terminat dup ora 12, poate chiar mai târziu, cine s-a uitat la ceas. La Angela era liniște totală. M-am retras la cabană și am făcut ce trebuia să fac de dimineață, adică un duș, după care m-am așezat la umbra prispei pe șezlong, cuprins de o mulțumire pe care o simțeam fără voia mea. Liniștea apăsătoare mă făcu să fiu mulțumit poate și priveam satisfăcut către pădurea din față fără a face o mișcare. La un moment dat îmi veni cerbul în minte și acompaniat de o mierlă căreia probabil nu-i era cald am pornit către întunericul pădurii în căutarea cerbului. Totul era parcă de un verde straniu, pe care nu l-am mai văzut. Cerul din albastru perfect pe care-l știam eu se făcuse un gri deschis cu nuanțe de albastru. Mă uitam printre crengile copacilor și nu-mi venea să cred. Mierla mă claxona mereu, aducându-mi aminte să avansez către căutarea mea. M-am supus și am avansat tăcut. O liană mă salută parcă, atingându-mă ca o mângâiere și mă străfulgeră un bine în tot corpul. Am atins-o dând-o la o parte și micile ei frunze erau zâmbitoare ceea ce mă făcură și pe mine la rându-mi să zâmbesc. Urmărind-o către cer m-a condus către o floare frumoasă și destul de mare ce mă saluta de pe una din crengile copacului ce susținea liana. Floarea era un roz spre mov și parcă îi și simțeam mirosul pătrunzător în armonie cu frumusețea ei deosebită. Nu am vrut să o rup pentru a-i arăta recunoștință Angelei sau a-i face o bucurie. Vroiam să vin cu Angela acolo spre a o privi în acel loc natural așa că m-am uitat în jur spre a marca zona, dar cel mai bun reper rămase liana. Am continuat să merg mai departe, precaut de acum în căutarea cerbului vestit. În semiîntunericul ce s-a format din densitatea pădurii am simțit o vibrație ce-mi era alături, m-am întors făcând un cerc de 360 grade pentru a căuta sursa, dar spre surprinderea mea, nu am găsit nimic. Atunci m-am gândit la faptul că bunicul lui Angela poate a adus aici o familie de căprioare și cerbul fiind prietenul lui pentru că-i mai dădea ceva bucățele de zahăr sau pâine îi mai ținea companie prin pădurea aceasta. M-am căutat prin buzunare în speranța că poate mai am vreo bomboană rămasă ce nu i-am dat-o băiatului meu, dar temerile mele au fost adevărate, nu am găsit nimic de mâncare pentru a atrage frumusețea aceea uriașă. Mierla se auzi mai în față, anunțându-mă să mă ghidez după cântatul ei, așadar am pornit într-acolo fără să mai crâcnesc. Cu tot entuziasmul meu, deveni mai prudent și mușinam fiecare zgomot mai ales ascultând crenguțele ce se rupeau sub picioarele mele și răsunau făcându-mă să cred că se aud și mai departe. M-am întors cu grijă către direcția în care era cabana, pentru a vedea distanța pe care am parcurs-o și am constat că aceasta dispăruse în desișul pădurii. Am luat direcția veche întorcându-mă să continui mersul prin pădure, însă o suflare grea mă apăsă în ceafă și am făcut-o cu mare prudență, lucru răsplătit pe deplin pentru că în dreapta mea era un cerb cât toate zilele și-mi sufla liniștit în față, dându-mi cu limba pe obraz. Imediat am vrut să mă șterg de balele cerbului, dar m-am gândit că-l sperii și atunci am stat nemișcat studiindu-ne reciproc. Cerbul își îndreptă botul către buzunarul meu, semn că era învățat la ceva bun, dar nu aveam nimic și atunci am vrut să-i fac din umeri că n-am a-i da nimic bun din ceea ce așteaptă el. Înțelese că nu am și atunci încercă să-și frece ușor obrazul de mine. Pielea mi se făcu de găină, iar cea ce am simțit întrecea orice trăire de până atunci. Cerbul se mișca în jurul meu ca de joacă și veni iar alături de obrazul meu lingându-mă. Am vrut să-i răspund mângâierii și i-am atins obrazul cu mâna doar, foarte ușor cu vârful degetelor, însă le-a mirosit și s-a simțit amenințat respirând greu pe nările lui puternice. Atunci am auzit strigându-mi-se numele și am deschis ochi văzând mâna Angelei care mă mângâia pe obraz.
- Duran, trezește-te!
Eram atât de buimac, dar imediat ce-am conștientizat că a fost un vis am închis ochi pentru a mă întoarce la cerb, dar nu mai era acolo.
- L-ai speriat Angela!
- Du-te în cameră Duran, aici sunt muște nesuferite, iar eu nu te mai pot păzi.
- Crede-mă, am atins cerbul.
- Te cred, du-te în cameră, poate îl țesali de data asta.
- Nu mai râde Angela, chiar l-am atins!
- Știu Duran; știu.
- Angela, trebuie să-mi povestești ce este cu cerbul acesta care apare în vis numai aici pe șezlongul acesta.
- Ei și cu tine Duran! N-ai observat că apare numai când ești foarte obosit, în loc să privești pădurea treaz, tu adormi continuându-ți căutarea.
- De ce nu mi-a apărut și în cameră, ieri de exemplu, când am fost la fel de obosit ca astăzi.
- Ieri nu ai tăiat iarba Duran. Ai fost mai degrabă influențat de frumusețea Ceciliei.
- Dar astăzi trebuia să fiu influențat de trei ori mai mult Angela.
- Poate două Duran, eu sunt obosită și trecută la fel ca tine.
- Bine, accept asta, deși nu te-aș da…
- Auzi, tu… ți-ai luat nasul la purtare! Hai du-te și te culcă în cameră, ne întâlnim la cină.
- Bine Angela.
- Somn ușor!
- Mulțumesc, asemenea!
Aproape că m-am grăbit ca un copil aruncând prosopul cu care adormisem de pe umeri și m-am aruncat în pat, dar cerbul așa cum m-am așteptat n-a mai vrut să vină sub nici o formă. Spre seară m-am făcut freș și am catadicsit către terasa vilei, fiind foarte plăcut afară și îndemnând la liniște sufletească.
- Bună seara Angela!
- Bună Duran! Ai venit la fix, peștele este gata. Scuză-mă o secundă, să-l scot din cuptor. Vrei ceva de băut?
- Doar puțină apă.
- Þi-e frică de alcool?
- Nu, dar nu vreau să visez cu ochi deschiși, și-apoi să mă întâlnesc cu cerbul, poate cine știe, nu-i place mirosul de alcool.
- Ha, ha! Frumoasă scuză Duran!
- Da, în fine.
- Servește-te cu ce vrei.
- Bine Angela.
Peștele stătea liniștit pe o tavă de argint, împănat cu tot felul de zarzavaturi și alte mirodenii de-ți mutau nasul. Angela turnă într-un pahar puțin vin alb și îl întinse către mine.
- Hai, ia-l… este foarte puțin! Nu trebuie neapărat să-l bei, dar nu-mi palce să dau noroc cu apă!
- Bine Angela, accept.
Am ciocnit paharele de cristal și am început să ne înfruptăm din bunătatea de pește.
- Angela, tot nu mi-ai răspuns prea clar. Ce este cu cerbul acesta ce apare mereu în visele de pe terasa cabanei?
- Þi-am explicat, dar nu ai vrut să înțelegi ! Sunt doar vise, apar și ele în contrast cu natura ce ne înconjoară.
- Da sunt de acord cu tine, însă cerbul acesta este prea insistent Angela.
- Uneori, poate că ți-l dorești prea tare Duran.
- Adică am intrat pe aceeași undă cu a bunicului tău mai bine zis.
- Nu mă pricep prea bine la asta Duran, poate că tata, atunci când o să dai ochi cu el, o să-ți spună mai multe.
- Frumos ocolit Angela.
- Sunt după o noapte pierdută! N-am mai făcut asta…
- De pe timpul studenției?
- Te-ai luat repede după Cecilia! Ce bătăiță vă mai trebuie la amândoi! Mă simt obosită. Asta vroiam să-ți spun.
- Doar obosită?
- Și fericită! N-am mai petrecut așa de…
- De pe vremea…
- Dacă mai spui o dată studenției, nu știu…
- Sunt curios, ce?
- Lasă-mă! Esențialul este că ai făcut 3 femei fericite Duran.
- Accept cu o singură condiție.
- Care?
- Reciproca.
- Adică, tu ai simțit același lucru! Și eu care mă gândeam că ești duritatea în persoană, nu ca noi cu lacrimile.
- Uneori până și crocodilii mai plâng.
- Nu, eu cred că ție ți-a făcut plăcere doar faptul că ai făcut ceva pentru fetele alea, atâta tot Duran!
- Da, este un punct de vedere Angela.
- Bun sau m-am înșelat?
- Auzi, ce-ar fi să ne ducem în control?! Asta așa, să vedem dacă au înțeles fetele ceva!
- Cecilia sunt sigură că a înțeles și poate că o s-o convingă…
- Nu mai bine mergem să ne convingem?
- Þie a cam început să-ți placă tinerețea Duran!
- De ce nu Angela, dar nu în sensul…
- Cine s-a gândit la sex?!
- Eu mă gândesc uneori Angela.
- Și nu simți o furnicătură pe inelar Duran!
- Ba da! Însă dacă este…
- Ni mai spune nimic Duran, nu mă convingi să ies în seara asta. Sunt frântă total!
- Cum dorești Angela! Mie cerbul mi-a redat puterea de viață. am luat prin transfer această forță.
- Transfer, unde am auzit eu cuvântul acesta Duran?
- Nu știu. Este doar un cuvânt banal.
- Nu cumva ești... nu… ar fi prea frumos!
- Dar tu, Angela?
- A, nu! Ha, ha, ha! Să fie chiar un deschizător de suflete în casa mea! Asta nu se poate!
- Nu, nu sunt. Dar tu?
- Auzi, tu nu poți lăsa omul să viseze?
- Nici tu nu mai lăsat să mă mănânce muștele Angela.
- Sunt de acord Duran, dar ți-ar fi stat bine domnule profesor.
- Da, însă nu este suficient.
- Mă rog! Eu nu prea mă pricep, dar poate că ceva în domeniul artei ți s-ar potrivi Duran.
- Am să mă apuc de pictură Angela.
- Nu poți picta suflete Duran.
- De ce nu?
- Sunt prea delicate, mai ales ale noastre, ale femeilor.
- Mai degrabă complicate.
- Vezi, tocmai de asta pânza ar fi prea mică, pentru a reda această complexitate.
- Îmi iau una mai mare!
- Ce ușor ar fi! Dacă ne-am limita doar la mărime, așa am putea ghici mai ușor complexitatea fiecăruia.
- Angela, lasă asta! Te rog spune-mi…
- Dacă-îți spun… după aceea în sinea ta… crezi că o să te liniștești, dar nu! O să apară altă întrebare care o să mă piseze în continuare…
- Dacă vrei să faci sex, de exemplu?
- Da, de unde le ști tu pe toate! Că doar ești căsătorit, așa că!
- Vroiam să te întreb de atelierul din spatele cabanei Angela.
- Ce ușurare!
- Deci vrei?
- Să fac sex!
- Nu, să-mi explici despre atelier Angela.
- Atelierul… este de fapt un loc de creație sau un birou mai de grabă al bunicului, care ulterior s-a transformat, nemaifiind stăpânul aici să ne certe… am tot băgat în acel birou, tot felul de obiecte din magazia de alături, schimbându-i fața, dar asta doar din comoditate. Eu mai fac ordine câteodată… asta bineînțeles, după ce vine tata în inspecție și-mi aduce aminte ce este cu încăperea aceea.
- Dar ce…
- A, nu știu exact! Ceva în legătură cu căprioarele, cerbi și altele pe care eu nu le-am înțeles prea bine.
- Probabil că nu înțelegea prea bine visele?
- Þi-am zis doar că nu știu dacă bunicul… el doar încerca să ne țină la distanță când nu era acasă.
- Angela, în legătură cu… să ști că sunt căsătorit.
- După ce m-ai amețit de cap atâta, ești căsătorit! Bine că ți-ai dat seama în sfârșit băiete, unde te afli!
- Dar tu!
- Ei nu, credeam că te-ai făcut bine, dar tu nu poți visa decât…
- Sex?
- Dumnezeule! Dar să ști că dacă îmi afli identitatea n-ai să te…
- Liniștesc?
- Nu, ai să deschizi altă luptă!
- Da eu nu m-am gândit la sex niciodată.
- Nu!
- Nu. Sunt o persoană căsătorită.
- Ah, nesuferitule! Crezi că m-ai prins în capcană da!
- Ei, ce capcană!? Ai putea ieși imediat din cușcă răspunzându-mi la întrebare.
- Nu vreau și gata! O să vezi tu pe naiba, când o veni tata!
- Adică?
- Vei munci pentru noi fără să mai pui întrebări fără sens!
- Sunt de acord.
- Da! Excelent, o să-l sun pe tata și o să-i dau vestea cea mare.
- Sunt de acord cu tine, nu cu munca Angela.
- Hai nu mă mai fierbe atâta Duran! Tata trebuie să sosească și eu nu am ce răspuns să-i dau.
- O să i-l dau dumnealui pe moment.
- Cum așa?!
- Numai împreună cu fata.
- Ce frumos ar fi! Să fie ca într-o poveste de adormit copii Duran.
- Împăratul dă mâna fetei, împreună cu regatul său!
- Aproape că ai dreptate, până la urmă de ce nu! Însă numai în privința regatului, cu fata este altă problemă. Auzi, da parcă tui erai căsătorit, nu!
- Tachinează-mă cu asta Angela și mai vedem noi!
- Nu mai vreau să te supăr cu nimic Duran. Pentru mine esențialul a fost auzit. Sunt mulțumită că ai acceptat oferta, însă nu sunt sigură că vei face același lucru, după ce vei sta de vorbă cu tata.
- Ce te face să crezi asta?
- Pentru că eu nu pot să știu exact ce anume vei primi de lucru, iar atunci când vei vedea fișa postului ca să zic așa, numai după aceea aș fi bucuroasă să te aud vorbind în același mod.
- Se pare că fata împăratului nu-i chiar atât de ușor de câștigat.
- Nu fata, cât împărăția acesteia Duran. Întotdeauna mi-a plăcut să-mi aleg oameni care lucrează pentru mine din prima.
- N-am înțeles, cum așa?
- Adică din prima clipă în care te-am văzut stând cu capul pe rucsacul tău am fost convinsă că o să lucrezi pentru noi și mai ales că ești persoana potrivită pentru…
- Pentru a fi sclavul… cum îi place fiului meu să spună.
- Noi nu lucrăm cu sclavi! Noi suntem un conglomerat care are de câștigat dacă cei care îi sunt alături se simt ca parteneri.
- Frumos spus!
- Este adevărat că pentru unii vor fi și alte munci mai puțin plăcute, dar asta o să vezi pe parcurs.
- Adică ce fel de munci?
- Þi-am mai spus, nu eu sunt cea care hotărăște.
- De ce nu mai vine tatăl tău să-l văd și eu la față?
- Poate de teamă.
- N-am înțeles!
- I-am povestit tot ce ai făcut tu pentru noi fetele, în nopțile trecute și asta l-a speriat știind că a încercat și el și nu a reușit.
- I-ai povestit și de baie!?
- Nu fi vulgar!
- Am glumit Angela, dar de ce trebuie să se sperie de mine?
- Pentru că poate ai să-i despici sufletul în patru și poate că nu este pregătit pentru asta.
- Bun; am înțeles aluzia, dar atunci de ce te mai întreb toată ziua orice îmi trece prin minte, dacă eu pot să-mi iau totul singur.
- Am crezut că discutăm serios, dar văd că-ți arde de glume Duran.
- Bine Angela, iartă-mă!
- Te iert cu o singură condiție.
- Care Angela?
- Să te duci la culcare Duran. Este foarte târziu.
- Deși nu ai vrut să intri în noapte iată că am pierdut-o jumătate, trăncănind vrute și nevrute Angela.
- Mai mult nevrute Duran, iar acum dacă ai înțeles ceva din toată discuția și mai ales din toate semnele ce le-ai cules cu mare atenție zilele acestea, du-te la culcare.
- Mă duc Angela. Îți mulțumesc pentru această seară tumultuoasă pe care mi-ai oferit-o cu atâta grație, fără să te gândești nici o clipă la tine.
- Mulțumesc pentru apreciere, dar să ști că pentru mine a fost bună la ceva seara aceasta constructivă, dacă pot să-i spun așa, pentru că am primit ceea ce eu ceream mereu fără ca tu să-ți dai seama.
- Foarte frumos Angela.
- Nu știu dacă metodele mele au fost tocmai ortodoxe, dar scopul a fost atins și nimic nu mai contează Duran.
- Atâta muncă doar pentru ce spui tu, mi se pare îndoielnic, dar dacă tu spui, eu te cred Angela.
- Crede-mă asta este!
- Atunci noapte bună Angela! Deși este aproape dimineață.
- Eu ți-am spus că a început să-ți placă, dar nu vrei să mă înțelegi!
- Ce să-mi placă Angela?
- Să faci baie dezbrăcat la răsăritul soarelui.
- Cred că este mai degrabă un act de curaj, Angela.
- Să-i zicem și astfel Duran.
- De exemplu din partea ta nu a fost un act de curaj, având în vedere că…
- Să nu mi-o spui p-aia cu studenția că… nu știu ce-ți fac!
- Iar Angela, parcă mai devreme tot…
- Nu știu ce-a apucat-o pe Cici, da las’ că i-o coc eu!
- Deci există un alt precedent să înțeleg!
- Da, trebuie să recunosc că da.
- Ei vezi, uite așa se face treaba și mai…
- Mai scoți ceva de la om! Lasă că vedem noi Duran!
- Eu știam deja!
- A, știu! Mi-ai citit-o…
- Prin telepatie ca tine!
- Poți să crăpi, ce vrei tu să afli este adânc ferecat aici, în mintea mea Duran.
- Și până la urmă lacătul acela o să se deschidă singur, după ce o să vorbesc cu tatăl tău.
- Tata e o problemă, dar mai vedem noi!
- Apropo de plăcere Angela, pentru că tot ziceai că a început să-mi placă și soarele nu mai are mult până își face datoria, ce-ar fi dacă am face o baie în doi aici în dreptul vilei, unde n-o să te vadă nimeni, în afară de mine?
- Și dacă mai sunt vecini care vor să vadă răsăritul?
- Ști bine că nimeni nu vede țărmul de pe dealul acesta.
- E tentantă ideea, numai că tocmai asta mă sperie.
- Ce anume?
- Faptul că vom fi numai noi.
- Da este un răspuns bun și eficace. Numai că o să ne imaginăm că cineva ne vede și atunci…
- Atunci chiar că nu-mi mai convine!
- Cineva… un vecin! Cineva… un străin de exemplu!
- Mai bine nu te duci tu la fete. Poate că nu s-au încurcat cu nimeni și te așteaptă goale pe malul mării!
- Poate că s-au încurcat cu copii de vârsta lor și-și văd de viață Angela. Nefiind necesar să le fie unul ca tatăl lor alături.
- Poate că tocmai asta au văzut la tine Duran.
- M-am prins eu, oarecum pe departe.
- Așa că te duci să te culci, nu se cade să iei o răceală la ora asta Duran. Este destul de rece dacă observi.
- Păi, ieri dimineață de ce nu am luat-o?
- Nu ai luat-o pentru că ai avut motive serioase să te încălzești foarte tare Duran și să uiți chiar, de tine.
- Mulțumesc de apreciere! Și ce te face să crezi că n-o să mă încălzesc suficient și cu tine?
- Pentru că nu mai arăt ca Cecilia, de mult timp Duran.
- Dar nici de lepădat nu ești.
- De ce nu te culci tu și după un somn bun vom face baie ca toți oamenii civilizați.
- Uite, eu nu mai sunt un om civilizat Angela!
- De când te-a pupat cerbul faci pe…
- Nu fac nimic Angela.
- Nu vreau să mai zic nimic în privința asta Duran.
- Nici nu ai de ce Angela, pentru că vei accepta și după aceea fiecare va dormi mai bine…
- Știu decât că vom pleca acum la somn.
- Eu cred că apa rece ne va tăia toate poftele ce s-au înfiripat în noi.
- S-au înfiripat pofte… Duran!
- Poate unele mai mici, de la atâtea răsărituri…
- În pielea goală vrei să zici!
- Poate că am și luat ceva de la fete, nu numai le-am dat.
- Ai luat fierbințeală Duran! Asta ai luat! Și pofte trupești de care vrei să scapi cu apă rece.
- Bine, dacă nu vrei am să încerc cu apă caldă.
- Ce să încerci Duran?
- Să scap de fierbințeli Angela!
- Frumoasă încercare Duran! Și acum eu să zic! Nu, Duran frate, hai mai bine cu mine în apă, Babalâcule!
- Chiar ai vrea?
- De-atâta bătaie la cap! Nu știu ce s-o face tata cu tine!
- La ce te referi?
- La faptul că întotdeauna obții ce vrei și asta dăunează întotdeauna, dacă voința ta nu se supune celorlalți.
- Adică în final o să-mi dăuneze mie vrei să zici Angela, dar ai vrut să mi-o spui elegant, pentru a nu mă supăra.
- Corect și la subiect Duran.
- Deci mergi să faci baia aia?
- Credeam că nu-mi mai spui o dată!
- Ce să înțeleg din asta Angela?!
- Că trebuia să te las dormind în fața vilei pe rucsacul tău, pentru că o să-mi aduci numai necazuri Duran.
- Necazuri bune, vrei să zici, nu-i așa?
- Mă rog, dacă tu așa le spui, asta-i treaba ta.
- Nu ai zis tu cu gura ta, că ești mulțumită în seara aceasta pentru acordul ce l-ai primit.
- Ba da. Auzi Duran, ție nu ți-e frică de ceea ce s-ar putea întâmpla? De soția ta, de băiatul tău, care mi-ai spus că este destul de mare?
- De ce pentru că o să le aduc o pâine mai mare în casă Angela?
- Da, tu nu înțelegi! Asta pentru că ești un om prea dur. Sari în capul flori, o polenizezi și pleci mai departe, nu!
- Să zicem că eu sunt durul, cum îți place ție să zici, dar jocul tău cu mine cum se numește Angela?
- Asta vroiam să-ți zic Duran, mie îmi pasă! Eu simt mai mult decât prietenie și mi-e frică de moarte.
- Nu am făcut nimic ca să-ți trezească toate astea Angela.
- Nu ai făcut nimic Duran. Există toate în tine în naturalețea ta. Ei, bine sunt o femeie căsătorită, așa cum bine ți-ai imaginat stând alături de mine în timp ce plângeam în mine cu ochi către mare, dar vroiai să auzi asta cu urechile tale și acum ai auzit-o. Iar dacă mă întrebi de sex, da vreau să fac sex cu tine, am vrut-o din prima clipă, de când te-am luat de pe malul mării, numai că am repugnat această dorință de fiecare dată atunci când îți spuneam că ești căsătorit. Ceea ce eu cred că tu ai făcut-o doar pentru a-ți face etichetă, care la mine a ținut?
Am scos tăcut din buzunar portofelul subțire și i-am arătat ce le două fotografi, una cu băiatul meu, iar cealaltă cu soția împreună cu băiatul. Le-a privit tăcută și după aceea a plecat în vilă fără să schițeze nimic. S-a întors cu o fotografie înrămată a unui bărbat cu barbă, grizonat la fel ca zi mine.
- Nu am dorit asta Angela, de fapt eu sunt uneori mai distrat, dar asta nu înseamnă că…
- Auzi lasă vorba! Lumina a început să spargă orizontul, ce zici te ține?!
- După toate astea mai vrei să faci baie dezbrăcată cu mine Angela?
- Abia acum am descoperit ce suflet ai Duran. În toate tachinările tale poate că vroiai să-mi aduci aminte același lucru, pe care ți-l aduceam și eu ție.
- Angela, în afară de faptul că sunt bărbat și nu-mi stă în putere să refuz o femeie, nu-ți pot răspunde altceva.
- Atunci hai la baie!
- Totuși trebuie să-ți amintesc că suntem niște oameni…
- Căsătoriți! Dacă iese soarele și n-am intrat în apă, nu știu ce-ți fac!
- Nu, despre asta era vorba, prosoapele și cafeaua fierbinte, cine ni le mai aduce?
- Noi singuri copile! Noi singuri! Cât am fost după poză am pus de cafea. Cred că este gata. Mă duc după termos, ești gata?!
- Da.
Am zburat pur și simplu cu prosoapele pe brațe și un termos uriaș lângă care zăngăneau două căni uriașe. Angela aproape că se ușurase spunându-mi toate câte le-am auzit, iar pe mine, așa cum îmi promisese de altfel, mă puse pe gânduri. La malul mării tot așa de liniștită ca în fiecare dimineață se uită precaută în jur și după ce observă că suntem singuri se dezbrăcă fără menajamente înaintea mea, dându-mi prilejul să o privesc din nou, dar de data aceasta numai pe ea și cu alți ochi. Arăta splendid pentru vârsta ei, iar tenul blond, bronzat, o făcea și mai deosebită. Corpul subțire și frumos proporționat se mișca excelent, bineînțeles nu ca al fetelor, ceea ce mă mai trezi un pic, dar era deosebit.
- Hai Duran, soarele dă să iasă și trebuie să fim în apă!
- Vin Angela.
Într-adevăr soarele își începu treaba, dar și noi eram în apa ca gheața, limpede ca cristalul sărind ca delfinii pentru a ne încălzi. Soarele își făcu o linie de foc către uscat arătându-ne direcția lui binestabilită. Ne-am luat în brațe, rușinându-ne în fața lui, sperând să mai acoperim din goliciune. Am încercat să mă arunc în apă împreună cu Angela, dar aceasta se împotrivi cu ardoare, am dorit să mă desprind din brațele ei și am găsit aceeași hotărâre. Corpul ei sportiv mă amenința, însă briza își făcu datoria și valuri mici veneau către noi dezechilibrându-ne și dându-mi avantaj să ne aruncăm în valuri. Apa rece a intrat între noi și a spulberat orice voință. M-am bucurat, pentru că eu trebuia să fiu cel care conducea de data aceasta frumosul vals. Angela observă și se supuse docilă apropiindu-și spatele să fie încălzit. Nu m-am împotrivit, deși știam că era o nouă provocare la care trebuia să rezist. Am pipăit cât am putut de în trecere sânii tari, bine proporționați și atât cât a fost nevoie pentru a-mi trece de frig. Angela s-a desprins din nou și s-a aruncat ca o leoaică asupra mea, luând conducerea. A trecut în spatele meu încălzindu-mi coloana cu sânii și strângându-mă în brațe. În toată joaca asta am înțeles un lucru împreună, că suntem două persoane căsătorite. Ne-am despărțit, ne-am aruncat în apa mării, căutând pe fundul ei cevaul acela care ne vedea, am observat că nimic nu ne vedea, ne-am îmbrățișat nebunește, dar medalionul Agelei se așeză pe curmeziș de data aceasta și ne-a adus aminte că soarele este deja ieșit din apă. Afară parcă nici nu am simțit diferența ieșind din apa ca gheața. De data asta s-au inversat rolurile, Angela mă privi lung pe mal, iar eu urmam să văd cum apa se scurge de pe nuri ei făcând-o apetisantă. Se bucură că o mâncam din priviri, zâmbind complice.
- Duran, sper că nu ai inversat rolurile dinadins.
- Ba da Angela, mai văzuse tabloul odată și-l vroiam pe celălalt.
- Frumos și ce-ai văzut?
- Tot ceea ce mi-ai arătat Angela.
- Duran, ia-ți mai repede cana cu cafea fierbinte și crăcănează-ți picioarele să intru între ele că îngheț de tot.
Cu prosoapele pe noi, aproape acoperiți în totalitate, ca doi copii după baie, având cafeaua fierbinte în mână, ne-am așezat unul în brațele celuilalt ți am acceptat bucuroși de data aceasta căldura soarelui. Nu eram altceva decât două persoane adulte ce se bucurau de frumusețea naturii sau mai bine zis de privilegiile acesteia. Corpul Angelei se împlântă într-al meu și încet, încet se înmuie încălzindu-se. Nu mai eram încordați de apa mării rece, de-acum căldura trupurilor noastre se unii și se bucurau lasciv de binefacerile acelor locuri.