poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-07 | |
Mai știi? M-am însurat cu moartea
Și n-ai venit la nuntă, naș de foc, Mi-am cumpărat un glonț de mucava Mi-am luat permisie de la mama soacră să plec la matale, dar nu mai erai acolo, plod de zacuscă și fir de borangic țăsut la războiul ăla din casa di la Cura, di la vale de cimitir. Þi-aduci aminte cum fugisem de Balu și dănacii di la Ruptoare? Cică venisem io di la București să le iau gagelele. Matale aveai cât? Douășopt de ani? Ierai însurat și iera și Dori născut, că-mi spuneai că și matale m-ai șters pe mine la cur, să-l șterg și io pe el și io-ți spuneam că matale mi-ești unchi, da' Dori nu mi-e nepot. Și-mi plăcea de Cristina lu' Puchiu care era pretină cu Tania lu' Împăratu. Pe l-ale Florea Grasu a' lu' Michiduna a ieșit Moacă, javra aia de câine de nu-i putem zice eu și mi-au pus Tavi a' lu' Dode și Mureș a' lu' Milian rudaru porecla Moacă, mai aveam și capul cât o baniță. Și în dreapta iera Moacă, în spate Balu cu ăia, înainte și la stânga stetea maia Marița Chirița, Maica, străbunica mea și bunica matale, sârboaica, văduva lu' tata mare Stefan Saladjar-Kiriț, RIP. Nenicule, tare dor mi-e de matale. Și iera toamnă, de-abia făcusem doișpe ani. Când să o iau la stânga, s-ajung l'ale Maica, a sărit Baronu, câinele de Dunăre de l'ale Crainici, finu' l-ale Maica. În spate, Balu, la stânga, câinele, la dreapta semeteul închis, că iera noapte, stătusem la Cristina până la două, în față, cimitirul. Numai trei ani de când murise tata mare Stefan, RIP: mie mi-era frică și de lemnu' ăla di la poartă care semăna cu o cruce, c-așa mă-nvățase fata aia care stătuse cu noi la Fieni, cu mine și cu soru-mea Claudia. Da' mai frică mi-era de Balu și de Baronu. Așa că am luat-o prin cimitir până am ajuns la piatra lu' tata mare Ștefan, RIP, și am rămas pînă la zâuă acolo, când ai venit matale, pi la cinci și ceva, cu mamaia Catița, să mă luați de-acolo, înghețat, că vă spusasă tata lu' Balu că o luasem pe di la vale prin cimitir. Vezi, nenicule? mai bine nu mă găsai. D-aia mi-e dor de matale. Când vine mâinele ăla când plec la Calafat să vă văd?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate