Undeva, in mijlocul unei campii, se desfasoara lucruri care pot parea mult prea banale si insipide pentru un ochi prea obisnuit cu miscarea dezordonata a altor oameni care nu cunosc alt reper decat haosul. Se asterne dimineata si antieroul meu se ridica din pat deodata cu gandurile lui muritoare.
-Astazi va trebui sa fiu din nou obisnuit dar imi va face placere. Voi ascuti toporul si ma voi duce sa sparg niste lemne.
-Hei, te-ai trezit? Acesta era glasul mamei care se facea auzit de la oarecare departare.
-Da. Vine raspunsul scurt.
Ma simt captiv totusi in propriile mele vise. Simt ca lumea e un poligon de tragere. Noi avem libertatea de a alege tinta, de a alege arma, de a hotari cand tragem. Totusi, poligonul e un spatiu inchis. Acestea sunt gandurile antieroului numit David. Si toate gandurile si faptele ce vor urma vor fi expuse aici.
Oare unde se duc gloantele? Oare ajung dincolo de poligon? Mai bine ma opresc aici fiindca simt ca ma contrazic.
David s-a dus sa isi ascuta toporul si in acest scop a folosit o ilustra descoperire a civilizatiei noastre:curentul electric. Mai exact a folosit un polizor actionat de acesta. Apoi a inceput treaba.
Fiecare lemn e o secunda din viata mea. Fiecare aplecare ma face sa ma gandesc la toate plecaciunile invizibile pe care suntem nevoiti sa le facem. Am nevoie urgenta de o balta!
David merge pana la balta si se examineaza.Vede niste ochi ce inca stralucesc si un chip pe care inca se citeste dorinta. Aici e marea lui problema.
Lemnele se sparg, soarele se inalta pe cer iar mintea incepe sa lucreze.
Va urez mult spor!