Carmela si Benjamin – o poveste banala

Benjamin, sau mai pe scurt, Ben se nascuse in Iasi la putin timp dupa Operatia Barbarossa. Era asta in 10 Octombrie 1941, ziua ocuparii Odesei de catre Armata Romana. Cu trei luni si zece zile mai inainte, in Iasi se petrecuse marele pogrom, prima manifestare antisemita a Razboiului doi Mondial. Tatal lui Benjamin scapase ca prin minune cu viata si in momentul nasterii primului sau fiu era la munca "voluntara" la Macin. Stiind ca sotia sa, Roza, trebuie sa nasca, s-a furisat noptea pe sub gardul de sirma ghimpata a lagarului si a sarit in primul tren care trecea pe acolo. Era cam burduhanos tinarul tata, 120 Kg. pe putin, insa dorinta de a fi acasa i-a dat mari puteri. Acasa la Iasi Benjamin era deja nascut. O mogaldeata de om cu citeva fire galbene pe scafarlie, alb ca zapada si galagios nevoie mare. Tatal lui Benjamin, Jacob, chiar tinar nu mai era – 40 de ani batuti pe muchie, insa asa fusese mereu in familia lor de holtei greu de dus la insuratoare. Inainte de rasaritul soarelui Jacob lua tren inapoi stiind ca daca va lipsi la apel soldatii ii vor pedepsi colegii. De la Macin se elibera dupa doua luni si se intoarse acasa. Acolo vazu mare vinzoleala. Ben era pe moarte. Pasamite se nascuse cu o malformatie stomacala – pilor lipit. Asta insemna ca mincarea nu trecea de stomac si vomita totul. Micul lui trup era complet deshidratat si parea ca Cea Cu Coasa il asteapta rinjind la capataiul lui. Doctorii se adunara si hotarirea a fost ca micul Ben trebuie operat. In Iasi traia pe atunci Dr. Barbuta, evreul. Chiar asa ii era numele. Tocmai terminase invatatura alaturindu-se tatalui sau Dr. Barbuta Senior. Tinarul doctor era a saptea generatie de doctori din familia lui, insa numele sau nu era inca cunoscut. Ca urmare, nu luase parte la consiliul de doctori care hotarisera operatia. Tata Jacob pleca in graba mare la conacul tinarului doctor si se napusti inauntru zvirlind afara pe secretarul care incercase sa-l opreasca. Intrind in cabinet se opri plingind linga usa caci nu vazu pe nimeni.
- Poate ca doctorul este plecat si fiul meu va muri acum, isi spuse. Insa doctorul Barbuta era acolo, dar nu asezat pe fotoliul imensului sau birou, ci intr-un altul, linga biblioteca, citind un tratat medical scris de Rambam. Desi tinar, doctorul stapinea multe cunostiinte si avea in conacul lui sute si mii de carti in multe camere de acolo.
- De ce plingi?, tata drag, intreba.
Doctorul era din putinii care se tutuia cu Jacob care era un bun prieten al familiei sale si fusese chiar nasul sau.
- Draga fiu. Mare necaz dadu peste noi, si ii povesti totul spunind ca ideea operatiei il infricoseaza.
- Ai drepatate, spuse Barbuta. Nu este o idée buna. Eu am o alta, caci la nivelul medicinii de acum si cu lipsa de instrumente medicale potrivite, caci mai toate sunt pe front, operatia nu va da rezultate scontate. Spune, ai vreun om de incredere obisnuit sa vada singe?
- Pai cam da. Vasile, un veteran al Primului Razboi Mondial a vazut mult singe la viata lui.
- Bine. Tu du-te la el si adu-l la tine acasa. Eu imi pregatesc cele necesare si sunt la tine intr-o jumatate de ora si Domnul sa fie cu noi.
Barbuta nu era chiar religios, desi nici ateu nu era. Stia Biblia pederost si acordase mare atentie si scrierilor medicale ale lui Rambam. Amintirea Celui de Sus avusese drept scop sa-l linisteasca pe Jacob.
Zis si facut. Vasile se instala cu Ben in brate pe un scaun inalt si Barbuta introdu un tub de cauciuc in gura pruncului cautind iesirea din stomac. Singe tasni din esofagul lui Ben si Vasile incepu sa tipe:
- Lesin, doctore. Singe de prunc inca nu am vazut.
- Dupa o jumatate de ora treaba era facuta. Pilorul era deschis si Barbuta respira usurat. Acum trebuia sa aibe grije de Jacob care lesinase.

Si au trecut anii. Ben era singurul baiat din cartier si fetite in jur, droaie. Cel mai mult se juca cu Carmela, o copila de refugiati evrei din Basarabia. Fetita se nascuse si ea cu o malgormatie si schiopata. Asa cum era, fugea spre Ben si i se tot agata de git.
- - Ben, Ben, dragule, tipa. Ce bine ca ai venit. Carmela era fiica de sora de caritate, insa pe atunci nu se stia ca o infasurare anumita cu pelinci mari ar fi putut rezolva in pruncie schiopatatul Carmelei. Jacob o lua la Barbuta care o opera si schiopatatul disparu ca prin minune.
-
- Si au mai trecut anii……
- Intre cei doi copii era o diferenta de virsta de trei luni. La cei 12 ani ai ei Carmela avusese deja "calea femeilor", insa Ben mai era inca copil si nu prea intelegea tot felul de aluzii ale Carmelei care spunea ca in afara de pupuri mai e "ceva". Pina la urma Carmela gasi ce voia la un altul si Ben refuza sa o mai vada caci considera ca a fost murdarita.

- Si au mai trecut anii……
Carmela era maritata acum, insa Ben era inca nestuitor in privinta femeilor. Tot respingea avansurile mai mult decit vadite ale fetelor din cartier indragostite de ochii lui albastri si de seriozitatea cu care citea tot ce ii venea in cale. Intre timp Carmela divortase si Ben petrecea la ea ore intregi jucindu-se cu pruncul ei.
Relatii intime intre cei doi nu erau si, dupa un timp Carmela pleca in Palestina lasindu-l pe Ben singur. Se vor intalni dupa ani in Israel, insa Ben va fi insurat si tata de copii atunci.
Intre timp, acolo la Iasi, Ben a cunoscut o tinara vaduva crestina
care l-a facut "barbat", insa asta e alta poveste.

Si incalecai p-o sea si ma dui in treaba mea.