Casa Pădurarului

(3)

Eliza veni pe înserate de la școală. Cum intră în casă, aruncă pe pat ghiozdanul și se duse întins să vadă ce face micul ei pui de căprioară. Puiul dormea în colțul camerei, hrănit deja bine de Mugurel. Dar, urechile-i fine, deslușind glasul fetei în cameră, îl făcură să deschidă ochii mari și să întindă gâtul lui lung și subțire spre ea. Eliza îi dădu un pupic pe bot, apoi îl mângâie pe căpușor. Puiului îi plăcea nespus acest răsfăț, se lăsă în voia ei, primind dezmierdarea cu ochii închiși.

Dar Eliza se trezi strigată de mama ei, să vină la masă, c-apoi avea de învățat pentru a doua zi. Eliza lăsă în pace vătuiul și se duse în bucătărie.
După doar un sfert de oră, apăru de la școală și băiatul de doisprezece ani ai pădurarului, Mihăiță. Se duse și el în treacăt să vadă vătuiul. Dar foamea îl dobora, așa că i-a cerut mamei sale să-i pună cât mai repede ceva de mâncare.

Toate erau bune, doar că Ionică, băiatul cel mare, de cincisprezece ani ai pădurarului, întârzia să vină acasă de la școală. Se făcu deja seara târziu și el tot nu venea. Până și pădurarul, tatăl copiilor, veni acasă de la prăvălia satului, iar Ionică tot nu veni.
Soția pădurarului era plină de neliniști. Unde o fi băiatul că nu mai vine acasă? Să nu se fi întâmplat ceva. Toată lumea se frământa, își făceau fel de fel de presupuneri.
- Tu, Mihăiță, trebuie să știi ceva… Ce-i cu Ionică?
- Hm… nu știu… nu știu unde e. S-o fi dus la film…
- La film?! exclamă mama copiilor… Ce?!... El e de film… la ora asta?!... L-as că-i arăt eu film!...
- Să nu iuți să-i spui asta când o veni acasă! comentă pădurarul și-și văzu de-ale lui.

Nu era de glumit. Ionică nu mai venea acasă, deși era aproape ora de culcare. Unii s-au și culcat deja. Dar n-aveau tihnă și somn. Soția pădurarului nu putea să se culce nicicum. Unde o fi Ionică?
Când situația deveni critică, iaca, la poartă apăru cineva. Era Ionică.
- Unde umblași, mai omule? se zbârli la el pădurarul. Ai băgat-o pe maică-ta în sperieți? La ora asta se vine de la școală?
- Am fost la film! răspunse Ionica timid.
- La film?!... La ora asta se merge la film?!... Să ne sperii pe noi, să nu știm ce s-a întâmplat cu tine? Să te mai prind odată că te mai duci la film la ora așa târzie! închise discuția pădurarul, care s-a și dus la culcare.

Rămași singuri, copii mai stătură o vreme în jurul vătuiului. Acesta dormea liniștit la locul lui. L-au lăsat în pace.

A doua zi, Mihăiță îl descoase pe Ionică:
- Cu cine ai fost la film?
- Eu?... Cum cu cine?... Singur….
- Las’ ca știu eu!… Când am ieșit din școala, te-am văzut de mână cu o fată, din clasă de la voi…

Ionuț rămase perplex. Deci unii din casă știu deja de noua lui situație. Era mai înțelept să facă armistițiu cu fratele său mai mic, care știa deja secretul.
- Auzi, Mihăiță, să nu mă spui la nimeni!... Îmi promiți?
- Nu știu!…. Depinde!... Ce-mi dai să tac din gură?
- Ce vrei să-ți dau? Îți dau muzicuța mea cea nouă…
- E’n regulă!... Dă-mi muzicuța!...
Ionică scoase din buzunar muzicuța lui cea dragă și o dădu fratelui.

Nici nu se despărțiră cei doi frați, că apăru în ușă Eliza. Cu priviri misterioase, veni aproape de Mihăiță.
- Spune-mi, e adevărat că Ionică a fost la film cu o fată de la el din clasă?
- Cu o fată? De unde știi tu asta?
- Știu eu!… Am auzit, fără să vreau, ce-ați vorbit între voi, tu și Ionică!...
- Nefericit-o! Așa v’a să zică, tu asculți pe la uși? Ia să-ți dau eu vreo două, să te saturi de ascultat pe la uși!
Și „jap!”, și „jap!” îi trase câteva fetei pe spinare.

Eliza începu să urle! Apăru maică sa imediat în ușă.
- Ce-i aici?...Ce-i cu voi? Ce vă bateți când lipsesc eu? Vreți să vă scot în frig afară?
- Mamă!... Să știți voi că spun tot!.. Ionică a fost la film aseară cu o fată!... Na! V-am pârât!
- Îți arăt eu ție! o amenință pe ascuns Mihăiță.
- Ia mai lăsați prostiile!... Ați făcut lecțiile? Acuși trebuie să plecați la școală, și nu v-am văzut deschizând o carte barem!... La treabă, trântorilor!... Vă arăt eu vouă!...

După asta se făcu liniște. Unii din casă chiar au înțeles că trebuie să se apuce de ceva serios. Mai erau câteva ceasuri și trebuiau să plece la școală, în schimbul de după amiază.