Ne intrebam uneori de ce gresim asa des, ne intrebam uneori de ce iertam tot atat de des. Ne intrebam de ce luptam, pentru ce si pana cand. As vrea sa stiu care dintre noi are raspunsul la toate aceste intrebari , iar daca il are, de ce nu il transmite si noua oamnenilor, deoarece suntem cu totii curiosi sa aflam aceste raspunsuri, nu e asa? Acesta este un lucru la care ma gandesc de ceva timp, iar in concluzie, am ales sa va impartasesc si eu o portie din aceste raspunsuri, asa cum le-am gandit eu!
A gresi e ceva absolut uman, ceva firesc si uneori voluntar. Gresim ca dorim mai mult insa nu realizam decat o parte din acel "mult" , gresim ca nu incercam sa fim mai buni decat ieri sau mai putin buni decat maine, gresim pentru ca nu realizam ca gresim.
Iertam, pentru ca nu putem altfel, pentru ca si noi gresim la randul nostru si am dori ca cei carora le gresim sa ne poata ierta la randul lor.
Luptam pentru a ajunge la un capat de drum, pentru a ne face viata sa aibe un sens. Luptam pentru ca asa au facut si strabunii nostri, chiar daca nu din acelasi motiv. Luptam pentru ca chiar daca pierdem vom avea taria sa spunem ca nu am trait in zadar, ca nu am capitulat la prima statie.
Luptam pana la final, pentru ca adevaratul castig, acolo este, acolo ne asteapta, cu bratele larg deschise, asteptandu-ne sa ajungem.
Toate ecestea le facem intr-o viata, pentru ca avem doar una, nu mai multe. Iar daca nu luptam pentru ca viata noastra sa nu treaca fara insemnatate, daca nu iertam celor ce ne gresesc voit sau din nestiinta,nu vom sti a trai ca adevaratii oameni. Greselile sunt umane, sunt de la sine si nu ma astept ca in viata sa nu gresim. O decizie incorecta, un raspuns la un test, o privire subtila la cel de langa noi atunci cand acea persoana nu doreste a fi privita, acestea sunt greseli normale. Dar sa nu abuzam de un cuvant, "iarta-ma", ci sa incercam a face abuz de cuvintele "te iubesc".