Povestea nepoatei cu bunicul

Într-o zi de vară la țară, nepoata stă la bunic de vreo câteva zile, venită în vacanță, „în provincie”, la bunicu...
Bunicul, destul de puternic în mișcări și calm, chiar foarte calm, cu o mustață albă, albă care parcă era acolo, sub nasul lui de secole, puțin răsucită, scurtă și deasă la baza nasului, și tot mai rară și lungă spre extremități. Pe obraji se vedea așa un fel de roșață înghețată și ea de ani buni, ani care erau bine reprezentați de riduri.
Nepoata, trezită de sunetele mașinei de cusut, puțin nervoasă, după ce a stat trezită câteva minute, decide uimitor să se ridice și să patruleze prin casă, cu o iuțime care respira nervozitatea în jurul ei...
Bunicul printre manevrele lui la mașina de cusut, zărește fata, se uită lung la ea, mai trage din pipă o dată lăsând pipa ușor la locul ei, privind la materialul din față, stă puțin și zice:
-Aaa, te-ai trezit? Vezi că încă nu e ora ta de trezire...
Fiind pe un ton cât se poate de ironic.
-Nu m-am trezit! Și mă trezesc când vreau eu!
La fel de ironică, și ceva mai autoritară, fata rostește, și apoi dă o tură prin toată casa, se oprește în fața mașinii de cusut, se uită la moșneag fugitiv, se întoarce cu mai puțin elan apoi pleacă ușor legănăndu-se.
Bunicul, atent privind fata din spate, mai trage din pipă, și așa ca un mormăit ținând pipa în gură îi spune:
-Ți-ai luat chiloții invers!
-După ce ți-ai dat seama, după cusătură?, nepoata înfiptă cu un aer superior foarte.
-Nu, nu după cusătură... După câcătură!