poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-08 | |
Poate ca, unui copil din zilele de astazi ii este greu sa creada ca o carte este "Misto"."Prea multe foi...prea mult de citit..."Adesea auzim aceste cuvinte.
Dar mult pierd cei care spun aceste lucruri deoarece, cartea este un adevarat portal catre o alta lume.O lume pe care ti-o poti imagina cum vrei tu.Ca sa citesti o carte trebuie sa ai mai multe virtuti:seriozitate,inteligenta si cel mai important rabdare. Voi povesti in urmatoarele randuri o intamplare din viata unui personaj creat de mine. Era o noapte instelata plina de privelisti frapante.Stateam linistita in fata calculatorului ca de obicei. -Maria!Mai citeste si tu ceva! Am auzit ceva...Ai auzit si tu? Ramasa cu intrebarea in minte,continui sa ma joc. -Maria!se auzi din nou vocea. -Da?Ce? -Aici! -Hmmm...unde? -Jos! M-am uitat mirata si totusi speriata in jos.Cine ma poate striga? -Eu sunt!raspunse o carte nedeschisa nici macar de un gand de-al meu. Era cartea!si totusi...cum?Am stat intepata de un singur gand:"Nu e real".Nu am bagat de seama si am uitat incidentul. A doua zi, aceeasi carte ma striga pe nume.Intr-un final am raspuns: -Nu am timp de tine! Si atunci s-a intamplat... Am ajuns in alta lume.Nu stiu...era complet diferit.Pe cer nu se mai agatau de bolta cerului norii gingasi si zglobii, pe pamant nu mai era iarba ce-ti gadila talpile iar muntii nu mai aveau nici o haina ce sa-i acopere.Ramasa uimita intr-un loc, a aparut o ceata.Dar stai...Nu era ceata.Ceata prindea conturul unei siluete.Silueta in final se intoarse inspre mine, furioasa: -De ce nu vrei sa ma citesti? -Cum? -M-am tot uitat la tine si vad ca tot te joci!Temele cand le mai facI? -Ei...n-am multe. -Si imaginatia...ce faci cu ea? -N-am asa ceva! Silueta se uita incruntata la mine. -Uite ca n-am! ca sa am imaginatie ar trebui sa stiu sa fac si eu jocuri, ca si marii "oameni virtuali"!am spus eu hotarata. -O sa-ti demonstrez ca ai! Silueta imi arunca in mana un condei. -Ei si ce vrei sa fac cu asta? -O sa-ti dai seama! Si am inceput sa ma gandesc.Am deschis condeiul,dar nimic.Din greseala am scapat o pata de cerneala pe pamant.Dar stai! se transforma intr-o floare. M-am prins!am strigat tare in gandul meu.Si asa mi-am pictat intreaga lume cum am vrut.La final,cand imi mai ramasese putina cerneala,doi stropi am desenat primul lucru care mi-a aparut in fata pentru a-mi deschide orizonturile:Cartea. P.S.Sper ca nu v-am plictisit:).
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate