La ușa apartamentului meu bate cineva insistent...Straniu...Nu văd ca am și sonerie?!...Mă apropii nedumerită și o deschid fără umpic de precauție.În coridor erau doi domni cu pălării negre și cu paltoane bej și subțiri,cu un colan gros și neglijent prins se pare că în grabă.
-Detectiv Albu,se prezentă unul din ei,acel mai josuț cu ochii tăioși și căprui,am venit să efectuăm o percheziție.Domnișoară,sunteți acuzată de omor grav...
În timp ce detectivul mai bolborosea ceva cu un ton grav,cuvintele îmi izbiră greoi capul...Care omor? De unde? Și tot pe atît de rapid au început să fulgere imagini stranii prin cap: un sărut grăbit,o dimineață rece,pădure....Apoi vărful degetelor în sînge cald...Brusc am început să respir mai des,încercam să mă controlez,dar nu era nici panică,nici frică...Un șoc...Și am căzut...
M-am trezit pe canapeaua bej din salon din cauza unor zgomote puternice...Cei doi bărbați răscoleau haotic prin șifonier,dulapuri,orice! Mi-am mișcat leneșă capul spre o măsuță de cafea și mi-am fixat ochii asupra unei rame culcată pe sticla mată a măsuței.Acel mai înalt se apropie de ramă,o poziționă vertical..
-Șefu' vină pînă-n coace...Uite...
O poză...O poză în care se vedea jumătate din fața mea poziționată oblic și întreaga față a unui tînăr cu ochii mari și verzi,părul negru și des,cămașă neagră și un zîmbet ștrengar sprijinit cu buzele de gîtul meu...Cine e???
-El e...Afirmă greoi bărbatul mai micuț de statură.
A luat rama albă și într-un sfert de secundă a fost lîngă mine.
-Cînd l-ai văzut ultima oară?! Mă întrebă el nervos.
-Dar nu-l știu...Am afirmat nedumerită...Nu vroiam să ascund nimic dar într-adevăr nu îl țineam minte și asta mă făcea și pe mine nervoasă!Cum puteam să nu-l știu pe acel care-mi săruta ceafa?! Ce mi se întîmpla?!Apoi am simțit o lovitură în față care a început momentan să mă ardă.
-Minți!
-Nu mint!am izbucnit în plîns. Și prin cap din nou au început să apară niște fragmente...Degetele roșii...Apoi cineva cuprinzîndu-mă...Un om total diferit...Cu ochii de un căprui nemaipomenit de deschis și cu o piele cu miros dulce...Apoi dimineața de azi...Soarele tăios...
-Șefu'!Îl strigă celălat pe Albu...În stînga lui era un sertar deschis iar de acolo ieșea un fum negru și dens și după ce fumul dispăruse se auzeau niște bătăi puternice...Detectivul Albu se apropie de sertar și afirmă în șoaptă total trăsnit de ceea ce văzuse:"Firal naibii..."...
Zgomotul acelei inimi îmi tăia timpanul! Îmi era total insuportabil! Îl știam! Îl mai auzisem de mii de ori! Îl ascunsesem...
"B..." am șoptit cu o voce tremurîndă și cu ochii înecați în apă sărată...Dar ce s-a întîmplat? De ce inima lui e în sertarul meu?! E ea..sigur e ea...Nu o să uit sunetul ei niciodată...De atîtea ori am ascultat-o sprijinindu-mi capul de pieptul lui...Ce o fi pățit el oare? ...Și mă apucă un tremurici...



..........


Printre gratii se strecoară același soare tăios...În jurul meu pereți albi acoperiți cu un soi de pînză moale...Casa de nebuni...Ce să mai fie alt ceva?Aici,în perfectă solitudine mi-am amintit totul...
B m-a ținut mult timp o sclavă a iubirii lui...I-am zis că plec...I-am zis că îl iubesc pe altul...M-a cedat ușor...Așa credeam...Mi-a propus să ne întîlnim într-o pădure pe care o știam bine amîndoi,pe la 4 dimineața...Ne-am întîlnit...Mi-a căzut în genunchi și mi i-a cuprins strîns...Apoi s-a ridicat,îmi luă mîinile,îmi desfăcu palmele și mi le-a prelins pe pieptul lui...Mă sărută grăbit,și din nicăieri apăru R apropiindu-se lent de mine...Îmbrăcat în alb și luminînd vag în timp ce străbătea lent ceața...Mi-a pus palma caldă pe umăr și în timpul ăsta B cu o mînă își înfipse grăbit un cuțin în pipept...Am tras speriată aer în piept și m-am întors grăbită spre R căzîndu-i terefiată în brațe...
Nu mai știu cum a ajuns inima în sertar dar îl țin minte pe R ștergîdu-mi grijuliu degetele și culcîndu-mă în pat șoptindu-mi la ureche:"Ai să uiți...".
Brusc se deschide ușa de la camera albă...e R....Îmi zîmbește și îmi face semn din mîini să vin....În următoarea clipă suntem prin niște coridoare,apoi ieșim afară...E verde,e proaspăt,e nou! Ne așezăm într-o mașină...R își sprijină copilăros și cald fruntea de tîmpla mea și îmi șoptește la ureche:"Totul e în capul tău...El încă respiră...".


Și totul (metafora) e doar în capul meu...

ț