E toamnă.Dar putea să fie la fel de bine oricare alt anotimp.Fiecare zi este exact la fel la bodega lui Ilie acolo unde Marian pierde ore întregi savurând băuturi spirtoase.Stă deja de 6 ore la masa albă de plastic, murdară, alături de Costel și Nicu tovarășii lui de pahar.Costel și Nicu se contrazic pe teme politice.Amândoi sunt mari politologi, nu există lucru la care să nu fie experți, dar cu toate acestea niciunul nu are serviciu, și amândoi beau banii soțiilor și alocațiile copiilor.De la tejghea Ilie privește mulțumit la mesele pline de bețivi între 2 pahare de coniac contrafăcut pe care le umple pe jumătate.
Marian tace.A pierdut de mult șirul paharelor de Unirea pe care le-a băut.Îi ascultă pe Costel și Nicu certându-se.Câteodată se mai amestecă în discuțiile lor, însă de cele mai multe ori preferă să bea liniștit.După ce termină și ultimul pahar Marian se ridică, îi salută pe cei doi cu jumătate de gură și pleacă spre casă.E beat.Drumul i se pare infinit.Nu mai poate să meargă drept și nici nu mai vede bine.Ajunge cu greu în fața blocului.Doi tineri care treceau pe acolo îl împing.El cade pe trotuar în timp ce tinerii merg mai departe râzând.Are nevoie de vreo 10 minute să se poată ridica.Oamenii trec pe lângă el și îl privesc cu dezgust.În cele din urmă reușește să intre în apartamentul său, unde nu-l așteaptă nimeni.Se aruncă în pat.Adoarme plângând.

************

Ghereta de la poarta liceului devenise a doua casă pentru Marian.După ce seara trecută se îmbătase grav era nevoit să revină la locul la muncă.Detesta slujba de paznic de liceu, însă mai ales salariul de 700 Ron din care majoritatea banilor se duceau în buzunarul cârciumarului Ilie.Din când în când se mai oprea cu privirea asupra unui elev și apoi ofta.Se mai uita și la mașinile scumpe din parcarea liceului și îi ura pe cei care le conduceau, copii cu părinți bogați, lipsiți de respect pentru orice.Nu putea înțelege cum el, ajuns la 40 de ani, are mai puțini bani decât unul de clasa a 12 a.
După 12 ore i se termină programul.Pleacă grăbit.La un moment dat aude un strigăt:
-Marian!
Se întoarce.Era chiar fosta lui soție.
-Ce faci?
-Bine.De la muncă, răspunse el destul de rece.
-Merge treaba?
-Da.Merge bine.
-Cum te simți?Ești bine?Mai...bei?
-De ce te mai interesează?Ai alt bărbat acum.
-Te rog, nu începe...
-Știi ceva? Eu mă grăbesc așa că...la revedere!
-Marian, să știi că eu în fiecare zi regret că Andrei...
-Lasă-mă!
Marian pleacă mai departe, lăsând-o pe femeie cu ochii înlăcrimați.Ajunge în apartament și scoate din frigider sticla de vișinată ieftină.Se duce în dormitor la sertarul cu poze.Le ia doar pe cele cu fiul său Andrei.Trecuseră mai bine de 5 ani de când băiatul, atunci în vârstă de 10 ani, murise înecat.Plecase împreună cu prietenii săi să se scalde în râul care trece pe la marginea orașului fără să-și anunțe părinții.Abia dacă știa să înoate.S-a aventurat în larg și nu s-a mai putut întoarce.De atunci a început declinul lui Marian.Și-a găsit alinarea în băutură.A început să fie din ce în ce mai puțin treaz.Și-a pierdut locul de muncă și soția din cauză că devenise un alcoolic notoriu.A rămas sărac și a fost forțat de împrejurări să se angajeze paznic.
Sticla de vișinată s-a golit exact ca viața lui Marian.Ia o poză cu Andrei și o strânge la piept.Adoarme plângând.


******************

Venise și ziua salariului.700 Lei care aveau să se ducă pe facturi și alcool.O mică parte și pe mâncare.Marian nu mai avea de mult apetit.Slăbise îngrozitor.După ce s-a văzut cu banii în buzunar, a plecat la bodegă să-și plătească datoria.Ilie zâmbește larg văzănd banii.Marian își reia locul la masă alături de Costel și Nicu și începe să bea.Discuții pe diverse teme.Multe pahare date peste cap.
-Copiii din ziua de azi....fără respect...mă cert cu al meu în fiecare zi.Mă face în toate felurile.Nu știu ce să mă mai fac cu el.Tu ce-ai fi făcut, Mariane, dacă băiatul tău...mă rog dacă ar fi trăit și acum Dumnezeu să-l ierte...ți-ar răspunde obraznic? întrebă Costel vizibil amețit de coniac.
-Cum adică?
-Păi adică dacă....
-Tu să nu mai vorbești de băiatul meu! strigă Marian plin de furie
-Stai, mă, cuminte...
Marian îl trântește pe Costel de pe scaun și începe să-l lovească.Ilie intervine și îl aruncă afară din cârciumă.
-Dacă te mai prind la bar la mine îți sparg capul!
Marian se ridică.Trecătorii îl privesc cu scârbă.
-Voi ce vreți?! Ce vreți?!
Ajunge iar în apartamentul lugubru.E beat, e sătul de oameni, de viață, de orice.E la capătul puterilor.Nu mai rămăsese nimic din omul jovial și comunicativ de altădată.Nu mai vorbea, nu mai mânca, nu mai era respectat.Era un bețiv care, rămas cu nimic, devenise un nimic.Ia poza cu Andrei cu care adormise.O sărută plângând și se duce pe balcon.Se aruncă în gol de la etajul 5.Se izbește puternic de trotuar.Sângele curge pe drum.Simte o durere vagă și apoi o căldură plăcută.Îl vede pe fiul său întinzându-i fericit mâna.Adoarme zâmbind.